Praedicationes (vol. 16)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

*

Toți Sfinții, iubiții mei, revarsă în noi harul lui Dumnezeu într-un mod personalizat, adică trecut prin ființa lor. Și, dându-ne nouă harul lui Dumnezeu, pe care îl au de la El, ei ne dăruie și modul în care îl simt ei, Sfinții Lui. Cu atât mai mult Maica lui Dumnezeu ne dăruie nouă harul lui Dumnezeu într-un mod personalizat, trecut prin ființa ei, ca să simțim, în revărsarea de har dăruită nouă, și iubirea ei și curăția ei și sfințenia ei și grija ei față de noi (p. 8).

Așadar, iubiții mei, avem un rugător în cer pentru noi, care este dintre noi, din neamul nostru românesc, și el ne dorește tot binele! Și Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, alături de toți Sfinții români știuți și neștiuți de către noi, se roagă pentru luminarea și mântuirea noastră! Iar evlavia noastră față de ei este spre folosul nostru veșnic, pentru că ei ne ajută prin rugăciunile lor cele pline de iubire față de noi (p. 17).

Și mă uit mereu la tineri și la tinere, la acești oameni frumoși, care arată bine, și care sunt ca niște flori înflorite, care se cred netrecătoare pe acest pământ. Se uită mereu în oglindă, se aranjează, sunt conștienți de tinerețea și de frumusețea lor, dar fac abstracție de ziua de mâine. Însă tinerețea care se crede nemuritoare, care face abstracție de ziua de mâine, e o tinerețe mahmură. E o tinerețe care nu s-a trezit, care nu și-a dat încă seama de cât de evanescentă e viața noastră. Pentru că viața noastră e pentru a ne împodobi duhovnicește, pentru a ne curăți interior și nu pentru a salva aparențele. Tinerii trebuie să fie bătrâni la minte, să fie înțelepți! Iar bătrânii trebuie să fie supli la minte, cu entuziasm tineresc! Căci tinerețea trebuie să trăiască cu Dumnezeu, iar bătrânețea să se împlinească numai în El (p. 74-75).

Și dacă cunoști, din tine însuți, prezența și lucrarea Duhului Sfânt, adică a slavei Dumnezeului nostru treimic, care coboară de la Tatăl, prin Fiul, întru Duhul Sfânt în viața celor credincioși, atunci o poți vedea și în viața și în cuvintele altora. Pentru că Duhul Sfânt ne luminează spre a înțelege lucrarea Sa din noi și din confrații noștri întru credință, după cum ne luminează cu privire la falsa spiritualitate a celorlalți. Pentru că de la El știm să deosebim experiențele bune de cele rele, înșelătoare (p. 79).

Tot în a 3-a rugăciune a Vecerniei, vorbindu-se despre relația Fiului cu Duhul Sfânt, ni se spune că Duhul Cel bun este al Fiului. Și aceasta, pentru că Duhul Sfânt, „Care din Tatăl purcede” [In. 15, 26, BYZ], Se odihnește în Fiul și conlucrează cu Fiul și cu Tatăl întru toate (p. 85).

Căci, la Cincizecime, limbile Sfinților Apostoli „au fost înțelepțite pentru slava cunoașterii de Dumnezeu”. Dar și la Cincizecimea personală, la Botez, noi am fost luminați de slava Lui și umpluți de har, pentru ca să fim propovăduitorii voii lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu acest lucru cere de la noi: ca să fim învățători ai bunei credințe și ai evlaviei celei dumnezeiești pentru toți cei care doresc să Îl cunoască pe Dumnezeu și să Îi slujească Lui împreună cu noi (p. 88).

Fiecare Sfânt are povestea lui de viață, are traseul său unic, are propriul său drum cu Dumnezeu prin care s-a mântuit. Cine l-a ajutat, cine l-a format, cine l-a ispitit, cine l-a cinstit, ce a citit, cum s-a rugat, cum a trăit și a adormit: sunt detalii pe care le vom afla citind viețile lor. Iar eu, pe fiecare zi, aflu noi și noi detalii din viețile Sfinților și viața mea se îmbogățește enorm. Fără ei, fără Îngerii, Sfinții, geniile și marii oameni ai istoriei, viața mea ar fi fost foarte săracă în idei, sentimente și înțelegeri existențiale (p. 93).

Continuă să citești Praedicationes (vol. 16)

Istoria literaturii române (vol. 4)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

Cuprins

Țiganiada: introducere (4-37) / Asemănări între Budai-Deleanu și Heliade (38-63)/ Țiganiada: tradiție și inovație (64-126)/ Fragii ca sugestie erotică la Budai-Deleanu și Ion Barbu (127-132)/ Există în Țiganiada germenii romanului românesc? (133-137)/ Așteptând romantismul. Între Divanul și Memento mori: Reporta din vis (138-204).

Puteți fi partenerii noștri

mana dreapta a Sfantului Patriarh Ioan Gura de Aur

De aici puteți downloada, în mod gratuit, cărțile noastre editate la nivel online!

***

Dacă doriţi să ajutaţi financiar platforma noastră online şi proiectele noastre editoriale o puteţi face contactându-ne pe adresa de email:

dorinfather@yahoo.com

sau făcând donații în contul:

Picioruş Gianina Maria Cristina

BCR

RO31RNCB0080079049010001

***

Platforma noastră este editată pe Windows 10 și Firefox updatat la zi. Dacă nu sunteți în acești parametri…e posibil ca unele părți ale onlineului nostru să nu le puteți vizualiza.

***

Vă mulţumim frumos tuturor!

Sinaxa Sfinților din 16 ianuarie 2021

Pe 16 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Apostol Petros, la închinarea cinstitelor sale lanțuri, cele făcătoare de minuni, cu care a fost legat în închisoare în Palestina, dar și la Roma, înainte de a fi martirizat,

Sfinții Mucenici Pevsippos, Elasippos și Mesippos [Πεύσιππος, Ἐλάσιππος καὶ Μέσιππος], cei împreună frați de sânge și născuți în același timp, care erau din Cappadocia și care au fost convertiți la dreapta credință de bunica lor, de Sfânta Mucenică Neonilli, în râvna lor au distrus idoli și i-au mustrat pe păgâni, fiind martirizați în Gallia prin aruncarea lor în foc, în timpul lui Marcus Aurelius, fără ca Sfintele lor Moaște să ardă († c. 161-180),

Sfânta Mucenică Neonilli [Νεονίλλη], care era bunica [ἡ γιαγιά] Sfinților Mucenici Pevsippos, Elasippos și Mesippos, a fost botezată la bătrânețe de unul din ucenicii Sfântului Policarpos, Episcopul Smirnei, i-a convertit la dreapta credință pe nepoții ei și i-a întărit în chinurile lor, și care a fost martirizată prin tăierea capului cu sabia în Gallia († c. 161-180),

Sfinții Mucenici Neon și Turbo, împreună cu Sfânta Mucenică Jonilla, sunt cei care au suferit împreună cu Sfânta Neonilli și cu Sfinții ei nepoți în Galia: Sfânta Mucenică Jonilla a suferit alături de Sfânta Mucenică Neonilli, fiind martirizată prin tăierea capului, Sfântul Mucenic Neon, soțul Sfintei Jonilla, a scris Martiriul Sfinților Mucenici Pevsippos, Elasippos și Mesippos, fiind martirizat prin multa bătaie, pe când Sfântul Mucenic Turbo, fiul Sfinților Mucenici Neon și Jonilla, a scris Martiriul tuturor Sfinților dimpreună cu el, fiind martirizat și el, alături de Sfinții lui părinți, în Gallia († c. 161-180),

Sfântul Mucenic Danax Anagnostis [Δάναξ ὁ Ἀναγνώστης]/ Anagnostul/ Cântărețul bisericesc, care era din cetatea Avlona [Αὐλῶνα], astăzi Vlorë, din Albania, cel care a apărat Sfintele Vase ale Bisericii în timpul unei invazii păgâne, a fost prins, nu s-a închinat idolilor și pentru aceasta a fost martirizat prin înjunghierea lui cu sabia (sec. al 2-lea),

Sfântul Cuvios Romilos [Ρωμύλος] cel Bun, Făcătorul de minuni, Schimonahul, Sinaitul și Isihastul, ucenicul Sfântului Grigorios Sinaitul, cel născut la Vidin, în Bulgaria, s-a făcut Monah la Tărnovo pentru ca să nu fie obligat de către părinții lui să se căsătorească, numele de Monah: Romanos, cu binecuvântarea Starețului său a mers la Mănăstirea de la Paroria [Парория], din Bulgaria, la Sfântul  Grigorios Sinaitul, acolo a cărat lemne și pietre din munte, aducând apă pentru la bucătărie și la brutărie și îngrijind de cei bolnavi, numele de Romilos îl primește când se face Schimonah, datorită turcilor merge în Atos, unde are mai mulți ucenici, și tot datorită lor fuge în Valona, în Albania, apoi ajunge la Mănăstirea Ravanița [Раваница/ Ραβάνιτσα] din Serbia, unde a adormit în pace († 1375), împreună pomenit cu Sfinții Cuvioși Nestoras, Martinos, Daniil, Sisoi, Zosimas și Grigorios [Νέστορας, Μαρτῖνος, Δανιήλ, Σισώη, Ζωσιμὰς καὶ Γρηγόριος],

Sfântul Honoratus, Arhiepiscopul de Arles și întemeietorul Mănăstirii de la Lerins, cel care s-a născut în Gallia pe la anul 350 într-o distinsă familie romană, după pelerinajele făcute în Grecia și la Roma, el devine Sihastru pe insula sălbatică Lerins, trăind după regula monahală a Sfântului Pahomios, alăturându-i-se, printre alții, și Sfinții Lupus de Troyes (29 iulie), Eucherius de Lyon (16 noiembrie) și Hilarius de Arles (5 mai), era mult nevoitor și ajutător al celor bolnavi, înțelept în a-i vindeca pe oameni de patimile lor, adormind la scurt timp după hirotonia sa întru Episcop în brațele Sfântului Hilarius de Arles, care era ucenicul său, și care în 430 va scrie Sermo de Vita Sancti Honorati [Predica despre Viața Sfântului Honoratus] († 6 ianuarie 429),

Sfântul Maxim [Максим] Preotul, cel din Totma [Тотьма], din Rusia, cel Nebun pentru Hristos și Făcătorul de minuni, cel care s-a născut în 1565, s-a nevoit la Totma în nebunia pentru Hristos timp de 40 de ani și a adormit în pace, fiind înmormântat în Biserica Învierea Domnului unde slujise († 16 ianuarie 1650, la vârsta de 85 de ani),

Sfântul Cuvios Damaschin [Дамаскин], cel din Gabrovo [Габрово], din Bulgaria, care a fost Ieromonah la Hilandariu, în Atos, cât și Igumen, cel martirizat de către turci la Sviștov [Свищов], în Bulgaria, prin spânzurare, în timp ce se dusese să încaseze chiria pentru o proprietate a Mănăstirii sale de la un musulman († 16 ianuarie 1771),

Sfântul Mucenic Nicolaos Preotul, cel din Mitilini [Μυτιλήνη], care astăzi e capitala insulei Lesbos, din Grecia, și care a fost martirizat de către turci († 16 ianuarie 1777),

Sfântul Gherasimos al II-lea Palladas [Γεράσιμος Β’ Παλλαδάς], Patriarhul Alexandriei, cel care s-a născut în Creta († 1714),

Sfânta Priscilla, soția lui Manius Acilius Glabrio și mama senatorului Pudens, cea care l-a găzduit pe Sfântul Apostol Petros pe la anul 42 (sec. 1),

Sfântul Marcellus I Mărturisitorul, Patriarhul Romei, cel care s-a născut pe 6 ianuarie 255, a fost Patriarh între 27 mai 308 și 16 ianuarie 309, a înființat cimitirul de pe Via Salaria și a stabilit 25 de Biserici eparhiale în Roma, a fost exilat de Maxentius, Sfintele sale Moaște au fost îngropate în catacomba Sfintei Priscilla, iar acum sunt sub altarul bisericii romano-catolice San Marcello al Corso din Roma, cel pomenit și pe 7 iunie († 16 ianuarie 309, la vârsta de 54 de ani),

Sfântul Jacobus, primul Episcop de Tarantasiensis, acum Tarentaise, în Franța și Apostolul de Savoie (în franceză)/ de Savoia (în italiană), cel care era de neam sirian și a fost Monah la Lerins, împreună cu Sfântul Honoratus († 429),

Sfântul Valerius, Episcopul de Sorrento, în Italia, cel care mai înainte a fost Sihastru și a fost luat de poporul credincios și propus pentru Episcopat († c. 453),

Sfânta Liberata, sora Sfântului Epiphanius de Pavia, din Italia, și a Sfintei Honorata (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Honoratus, întemeietorul Mănăstirii de la Fondi, din Italia (sec. al 6-lea),

Sfântul Sihastru Triverius, cel născut în Neustria, în Franța, de mic copil evlavios, a trăit sihăstrește în apropierea Mănăstirii de la Thérouanne, apoi la Dombes, în Franța († 550),

Sfântul Fulgentius, Episcopul de Cartagena și Ecija (Astigi), în Hispania, fratele Sfântului Isidorus de Sevilla, al Sfântului Leandru de Sevilla și al Sfintei Cuvioase Florentina de Cartagena († 633),

Sfântul Mucenic Sigebryht, Regele Angliei de Răsărit, stăpânind regiunile Norfolk și Suffolk, primul Rege englez convertit la dreapta credință, despre viața sa scriind Sfântul Beda, cel care s-a retras la Mănăstirea Beodricesworth, dar care a fost forțat să lupte și a fost martirizat pe câmpul de luptă, cel pomenit și pe 25 ianuarie († 635),

Sfântul Cuvios Fursey, Văzătorul de Dumnezeu, cel din Irlanda, într-o vedenie a sa i-a văzut pe Sfinții Meldan și Beoan în Împărăția lui Dumnezeu, într-o altă vedenie a primit încredințarea că are de făcut 12 ani de muncă apostolică, fapt pentru care a întemeiat Mănăstirea de la Rathmat, din Irlanda, apoi a propovăduit dreapta credință la castelul Burgh din Suffolk, în Anglia de Răsărit, unde a mai întemeiat o altă Mănăstire, dar a propovăduit și în Lagny și Peronne, în Gallia, întemeind o Mănăstire la Lagny, la Paris și a fost înmormântat în Picardia, în Franța († 650),

Sfântul Titianus Făcătorul de minuni, al 7-lea Episcop de Opitergium, astăzi Oderzo, lângă Veneția, în Italia, cel care a fost Episcop pentru 30 de ani de zile, s-a născut în Eraclea, în regiunea Veneția, s-a dedicat ajutorării celor săraci, și a fost înmormântat în Catedrala din Oderzo, Sfintele sale Moaște fiind acum în catedrala romano-catolică din Ceneda, din Italia, unde, în mod minunat, au fost aduse într-un car tras de boi († 16 ianuarie 632),

Sfântul Ferreolus, Episcopul de Grenoble, în sud-estul Franței († c. 670),

Sfântul Cuvios Dunchaid O’Braoin, Starețul de la Mănăstirea din Clonmacnoise, din Irlanda, cel născut în  Westmeath, în Irlanda și care a trăit ca Sihastru în apropierea Mănăstirii Clonmacnoise până în anul 969, când a devenit Starețul Mănăstirii († 988),

Sfântul Mucenic Ioann Preotul din Rusia († 1919),

Sfântul Teodor [Теодор] din Irkutsk [Иркутск], din Rusia († 1923),

Sfântul Dimitrios Ncagastatis [Δημήτριος Γκαγαστάθης] Preotul, cel din Platanos [Πλάτανος], în Grecia, care s-a născut în 1902, a fost mai întâi păstor de oi, a slujit 42 de ani ca Preot, avea multă sârguință, conștiință curată, credință multă, smerenie profundă, plin de dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele, împreună cu Preoteasa sa Elisavet [Ελισάβετ] a avut 9 fiice, a scris jurnal de când era mic copil, l-a cunoscut pe Sfântul Filoteos Zervacos, Sfântul Porfirios Cavsocalivitul a dat mărturie despre sfințenia sa, cel care a adormit în pace († 17 ianuarie 1975).

Sinaxa Sfinților din 15 ianuarie 2021

Pe 15 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Cuvios Pavlos Tibeos [Παῦλος ὁ Θηβαῖος]/ Tebeul, cel care a rămas orfan și s-a ascuns în pustiu în timpul persecuției lui Decius, trăind în peștera unui munte timp de 91 de ani, mâncând curmale, pâinea i-o aducea un corb și se îmbrăca cu frunze de palmier, a fost cunoscut prin descoperire dumnezeiască de Sfântul Antonios cel Mare, care a mers și l-a cunoscut, și acesta i-a spus Sfântului Antonios că de 60 de ani e hrănit cu pâine de un corb și i-a vestit adormirea sa, Sfântul Antonios cel Mare a văzut sufletul său, la adormirea sa, strălucind ca soarele și urcând spre Dumnezeu, fiind însoțit de Sfinții Îngeri, de Sfinții Profeți și de Sfinții Apostoli, al cărui mormânt au fost săpat de doi lei cu ghearele, a fost înmormântat de Sfântul Antonios, care i-a luat haina din frunze de palmier și o purta la Paști și la Cincizecime, și a căruia Viață a fost scrisă de Sfântul Hieronymus Mărturisitorul († 341, la vârsta de 113 ani),

Sfântul Cuvios Ioannis Calivits [Ἰωάννης ὁ Καλυβίτης]/ Colibașul, cel Nebun pentru Hristos, cel din Constantinopol, care avea părinți bogați și iluștri, a învățat retorica și filosofia până la vârsta de 12 ani, părinții săi i-au făcut cadou o Evanghelie și el a început să o citească asiduu, s-a făcut Monah la Mănăstirea celor Neadormiți, după 6 ani de viață monahală a trăit ispita dorului de părinți, cu binecuvântarea Starețului său el a trăit ca un cerșetor în fața casei părintești, timp de 3 ani, într-o colibă, Domnul i S-a arătat lui într-o vedenie și i-a vestit că va adormi peste 3 zile, el s-a descoperit părinților lui și i-a bucurat mult, în locul unde a adormit, părinții lui au zidit o Biserică și lângă ea un cămin pentru străini, fiind și ei îngropați lângă fiul lor († c. 450),

Sfântul Cuvios Mucenic Pansofios [Πανσόφιος], cel din Alexandria, fiul proconsulului Nilos, care și-a împărțit averea sa și a trăit în pustie timp de 27 de ani, fiind martirizat în timpul lui Decius prin bătaia cu toiegele († c. 250),

Sfinții 6 Cuvioși Mucenici, cei care au trăit în pustiu,

Sfântul Cuvios Alexandros Achimitos [Ἀλέξανδρος ὁ Ἀκοίμητος]/ Achimitul/ Neadormitul, întemeietorul Mănăstirii celor Neadormiți [Ἀκοιμήτων] din Gomon [Γομών], în nord-estul Bitiniei, cel născut în Asia și care a studiat la Constantinopol și a adormit în pace, cel pomenit și pe 23 februarie și 3 iulie († c. 426-427),

Sfinții Mucenici Elpidios [Ἐλπίδιος] și Danax [Δάναξ], împreună cu Sfânta Mucenică Eleni [Ἑλένη],

Sfânta Mucenică Fecioară Secundina, cea martirizată prin bătaie la Anagni, în centrul Italiei, în timpul persecuției lui Decius († c. 250),

Sfânta Cuvioasă Íte ingen Chinn Fhalad Făcătoarea de minuni, cea din Irlanda, cunoscută și ca Sfânta Cuvioasă Ita de Killeedy (Ita însemnând „cea însetată de sfințenie”), s-a născut în 480, numele său de Botez a fost Deirdre, a crescut în localitatea Drum, era înțeleaptă, curată, frumoasă, avea abilități muzicale, vorbire blândă și știa să coasă, la vârsta de 16 ani a întemeiat o Mănăstire, care se va numi mai apoi Mănăstirea de la Killeedy, adică Biserica Sfintei Ita, unde a trăit până la sfârșitul vieții sale, l-a crescut pe Sfântul Brendan Navigatorul (16 mai) de la vârsta de un an până la vârsta de 6 ani, i-a crescut și pe Sfântul Mochaemhoch, pe care ea l-a numit Pulcherius (13 martie), pe nepotul său, pentru că era foarte frumos, cât și  pe Sfântul Ierarh Cumméne Fota (12 noiembrie), avea darul discernământului duhovnicesc și darul profeției, adormind din cauza cancerului, ea ajutându-le pe femeile ce vor să nască și pe cei cu boli de ochi († 15 ianuarie 570),

Sfântul Cuvios Prohor [Прохор] Făcătorul de minuni, Starețul Mănăstirii din pustiul Vranski [Врански], de la râul Pcinia [Пчиња], din Bulgaria (sec. al 10-lea),

Sfântul Cuvios Gavriil [Габриил] Făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii de la Lesnovo [Лесново], de lângă orașul Kratov [Кратов], din Bulgaria, Viața sa a fost scrisă în secolul al 12-lea și, conform ei, el s-a născut la Osice [Осиче], lângă Kriva Palanka [Крива Паланка], astăzi în Macedonia de Nord, s-a nevoit pe muntele Osogovo [Осогово], unde a zidit Mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail de la Lesnovo, a lăsat un Igumen în locul său și toată averea sa Mănăstirii și el s-a nevoit pentru 30 de ani într-o mină, întorcându-se mai apoi și adormind la Lesnovo, Sfintele sale Moaște fiind descoperite după 30 de ani de la adormirea sa (la sfârșitul sec. al 11-lea),

Sfântul Varlaam [Варлаам] Preotul, Făcătorul de minuni, cel de la lacul Keret [Кереть] din Rusia, care îi ajută pe cei în pericol de înec (sec. al 16-lea),

Sfânta Salome [Սալոմե] din Armenia sau din Ujarmeli [უჯარმელი], Prințesa, care mai înainte a fost zoroastriană, apoi a devenit Regina Iviriei/ Georgiei, împreună cu Sfânta Perozhavra din Sivnia, o femeie nobilă, cele care au ajutat-o pe Sfânta Nino, cea întocmai cu Apostolii, în convertirea Georgiei, și cărora, pe patul morții, Sfânta Nino le-a spus viața sa și ele i-au întocmit Viața († c. 361),

Sfântul Mucenic Ephysius, cel martirizat prin tăierea capului la Cagliari, în Sardinia, în timpul lui Diocletianus și a judecătorului Flavianus († 303),

Sfântul Maximus, Episcopul de Nola, care a suferit de foame în timpul lui Decius, când a trăit în munți, și a adormit la Nola († c. 250),

Sfintele Fecioare Maura și Britta, cele din Franța, ale căror Sfinte Moaște au fost descoperite de Sfântul Euphronius, al 8-lea Episcop de Tours, în secolul al 6-lea (sec. al 4-lea),

Sfântul Eugippius Preotul, cel care a fost hirotonit Preot la Roma și a scris Viața Sfântului Severinus de Noricum († 535),

Sfântul Cuvios Maurus Făcătorul de minuni, Starețul Mănăstirii din eparhia Angers din Franța pentru 40 de ani de zile, pe care el a construit-o, și ucenicul Sfântului Benedictus de Nursia, cel care a adormit în pace († 584),

Sfântul Cuvios Lleudadd, primul Stareț de la Mănăstirea din insula Bardsey, din Țara Galilor (sec. al 6-lea),

Sfântul Rege Sawyl Penuchel, tatăl Sfântului Ierarh Asaph de Wales, (sec. al 6-lea),

Sfânta Sihastră Tarsicia, care a trăit anahoretic lângă Rodez, în Franța, sora Sfântului Ferréol, Episcopul de Uzès ( † 600),

Sfântul Malard, Episcopul de Carnutensis, astăzi Chartres, din Franța, cel care a fost prezent la Sinodul de la Châlon-sur-Saône din 650 († c. 650),

Sfântul Bonitus Mărturisitorul, Episcopul de Clermont, în Franța, cel care mai înainte a fost Cancelarul Regelui Sigebert al III-lea al Austrasiei, apoi a fost Guvernatorul Marsiliei și al întregii regiuni Provence, a fost hirotonit Episcop în locul fratelui său mai mare, a Sfântului Avitus al II-lea, Episcopul de Clermont, a avut o vedenie a Născătoarei de Dumnezeu, după 10 ani a renunțat la slujirea episcopală și a trăit 4 ani la Mănăstirea din Manlieu, a făcut un pelerinaj la Roma și a adormit de gută la Lyon, în Franța († 15 ianuarie 710, la vârsta de 86 de ani),

Sfântul Emebertus, Episcopul de Cameracensis, astăzi Cambrai, în Franța, fiul Sfintei Cuvioase Amalberga de Maubeuge, cel care a fost înmormântat la Ham, lângă Cambrai († 710),

Sfântul Ceolwulf Făcătorul de minuni, Regele Northumbriei, cel care a încurajat viața monahală și a devenit Monah la Lindisfarne după ce fusese făcut Monah cu forța de către dușmanii săi, cel care s-a sfătuit în viața sa cu Sfântul Cuvios Beda, iar Sfântul Beda i-a dedicat Istoria sa în 731 († 765),

Sfântul Cuvios Mucenic Blathmacus, Starețul cel din Irlanda, care a venit în Scoția și a fost martirizat de către danezi pe treptele altarului Bisericii Iona, Viața sa fiind scrisă de Starețul Walafrid Strabo în sec. al 9-lea († c. 825),

Sfântul Sfințit Mucenic Veniamin [Вениамин], Episcopul de Romanov, din Rusia († 1930),

Sfântul Mucenic Mihail Samsonov [Михаил Самсонов] Protoiereul, cel născut în 15 septembrie 1867 în satul Șor-Kasi [Шор-Касы] din Rusia, în 1892 e hirotonit Diacon, în 1894 Preot, e de mai multe ori medaliat pentru slujirea lui, în 1923 ajunge Protoiereu, a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică în lagăr, trăind aproape 4 ani în detenție, fiind îngropat într-un mormânt necunoscut din cimitirul coloniei († 15 ianuarie 1942, la 78 de ani).

Sinaxa Sfinților din 14 ianuarie 2021

Pe 14 ianuarie 2021, la odovania praznicului Teofaniei Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfinții Cuvioși Mucenici martirizați în muntele Sina de către de către acefali sau vlemmiani (sec. al 4-lea) și de sarazini (sec. al 5-lea),

Sfinții Cuvioși Mucenici martirizați în pustiul Raitos, în Egipt, de către acefali sau vlemmiani, care erau un trib arab (sec. al 4-lea) și de sarazini (sec. al 5-lea),

Sfinții Cuvioși Mucenici martirizați la Sina sau în Raitos și care sunt cunoscuți cu numele: Sfinții Cuvioși Mucenici Isaias, Savvas, Moisis, Moisis, Ieremias, Pavlos, Adam, Serghios, Domnos, Proclos, Ipatios, Isaac, Macarios, Marcos, Veniaminos, Evsevios, Ilias.

Sfântul Cuvios Teodulos [Θεόδουλος], fiul Sfântului Nilos cel Înțelept [υἱὸς τοῦ Ἁγίου Νείλου τοῦ  Σοφοῦ], cel care a dat mărturie despre martirizarea Sfinților Părinți din Raitos din sec. al 5-lea, iar după ce a fost răscumpărat din mâinile tâlharilor, el a trăit împreună cu tatăl său în muntele Sina, adormind în pace (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Stefanos [Στέφανος], cel care s-a născut în Cappadocia, a mers în Palestina să vadă viața Sfinților Părinți, s-a întors la Constantinopol, e ajutat de Sfântul Patriarh Ghermanos să construiască Mănăstirea Hinolakkos [Χηνολάκκος], la nord-est de Triglia, cel care și-a cunoscut mai înainte adormirea sa, iar unii dintre cei care se nevoiau împreună cu el au văzut sufletul său dus de Sfinții Înger la cer († 716),

Sfânta Fecioară Nina [Νίνα; în georgiană: Nino (ნინო)] cea întocmai cu Apostolii, Luminătoarea Georgiei, Făcătoarea de minuni, care s-a născut în Cappadocia și era rudă cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghios, de la 12 ani a locuit la Ierusalim, cea trimisă în Iviria de către Născătoarea de Dumnezeu, care i-a dat o Sfântă Cruce din viță de vie, iar datorită lucrării sale apostolice în 326 Iviria a devenit, după Armenia, al doilea stat creștin al lumii († c. 332),

Sfânta Mucenică Fecioară Agni [Ἁγνὴ], cea martirizată prin închiderea ei într-o celulă întunecată,

Sfântul Cuvios Adam [Ἀδάμ], care era unul din cei 33 de Sfinți Cuvioși Mucenici de la Raitos,

Sfântul Sava [Сава] I, cel întocmai cu Apostolii, Luminătorul Serbiei și primul Arhiepiscop al Serbiei, ctitorul Mănăstirii Hilandariu din Muntele Atos și întemeietorul literaturii medievale sârbe, a fost Prinț de Hum, era blând și bun cu toată lumea, iubindu-i pe cei săraci și respectând mult viața monahală, s-a făcut Monah la Atos, la Mănăstirea Sfântul Panteleimon, la Vatopedi a trăit 7 ani, pe 13 aprilie 1204 devine Arhimandrit, în 1206 ajunge Igumen la Mănăstirea Studenița [Студеница], în 1217 se întoarce în Atos, în 15 august 1219 e hirotonit ca primul Arhiepiscop sârb de către Patriarhul Manuil [Μανουήλ] I al Constantinopolului, în 1229 el a fost în pelerinaj în Palestina, în 1234 face al doilea pelerinaj în Palestina, vizitând și Italia, Ierusalimul și Alexandria Egiptului, a mers prin Mănăstirile Egiptului, a fost în Muntele Sina, apoi în Antiohia și Armenia, în drum spre Antiohia s-a îmbolnăvit pe navă și n-a mai putut mânca, ajunge la Constantinopol, apoi la Tărnovo, unde adoarme, cel pomenit și pe 12 ianuarie, iar în Biserica Ortodoxă Sârbă pe 27 ianuarie († 14 ianuarie 1236, adormind între sâmbătă și duminică),

Sfântul Ioanichii [Йоаникий], Arhiepiscopul de Tărnovo, în Bulgaria, cel care a adormit în pace (sec. al 13-lea),

Sfântul Akakii [Акакий], Episcopul de Tver și Kasin, în 1517 a ajuns Arhimandrit, a fost hirotonit Episcop în 30 martie 1522, prieten cu Sfântul Maximos Grecul, care din 1531 a trăit la Tver pentru 20 de ani, cel care a adormit în pace la Moscova și e pomenit și pe 29 iunie, Viața sa fiind scrisă de Arhim. Vassian Koșka [Вассиан Кошка] († 14 ianuarie 1567),

Sfântul Cuvios Iosif Analitinos [Ιωσήφ Αναλυτίνος], cel din Mănăstirea Raitos, care și-a cunoscut adormirea sa și a adormit în pace înainte de martirizarea Sfinților Părinți din Sinai (sec. al 4-lea),

Sfântul Felix Mărturisitorul, Presbiterul, cel din Nola, în Italia, care era de neam sirian și a suferit în timpul lui Decius, cel care a refuzat să fie Episcop de Nola și a adormit în pace († c. 250),

Sfântul Sfințit Mucenic Euphrasius, cel martirizat în Africa de Nord de către vandalii arieni,

Sfântul Dacius, Episcopul Milanului, cel alungat din eparhia sa de către ostrogoții arieni și care a trăit și a adormit în pace la Calcedon († 5 februarie 552),

Sfântul Kentigernus Făcătorul de minuni, Episcopul de Glasgow, în Scoția, cel pomenit și ieri († 13 ianuarie 614),

Sfântul Meletii Iakimov [Мелетий Якимов], Episcopul de Riazan și Zaraisk, cel care a făcut misiune în Iakutia [Якутия], în Rusia, născut în familie de Preot, pe 1 februarie 1859 devine Monah, pe 16 martie 1859 e hirotonit Ierodiacon, pe 30 decembrie 1862 e hirotonit Ieromonah, scriitor duhovnicesc, Doctor în Teologie, pe 2 februarie 1874 devine Arhimandrit, pe 5 noiembrie 1878 e hirotonit Episcop, în 1897 e ales membru de onoare al Academiei Teologice din Kazan, cel canonizat în 1984, în 18 iunie 1998 s-au descoperit Sfintele sale Moaște, iar pe 18 septembrie 1998 ele au fost mutate în Mănăstirea Sfânta Treime din Riazan († 14 ianuarie 1900, la vârsta de 64 de ani),

Sfântul Mărturisitor Ioann Kevroletin [Иоанн Кевролетин], Făcătorul de minuni, Ieroschimonahul de la Verhoturie [Верхоту́рье], din Rusia, cel care s-a făcut Monah, cu numele Ignatii [Игнатий], pe 20 decembrie 1907, în 1909 e hirotonit Ierodiacon, iar în 1913 Ieromonah, în 1925 e închisă de atei Mănăstirea sa și slujește pe la diverse Biserici, este exilat 3 ani în Siberia și se îmbolnăvește de scorbut (din cauza lipsei de vitamina C), începe nevoința nebuniei pentru Hristos, îmbrăcându-se în haine lumești și chiar în haine de femeie, înainte de adormirea sa, pe când era grav bolnav, a primit shima cea mare și numele de Ioann, iar Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1993 († 14 ianuarie 1961),

Sfinții Mucenici martirizați la Mănăstirea Raitu, lângă Kazan (c. 1933),

Sfântul Sfințit Mucenic Ambrosii Gudko [Амвросий Гудко], Episcopul de Sarapul [Сара́пул] și Elabuga [Елабуга], cel care în 1891 s-a făcut Monah, în 1893 și-a luat Masterul în Teologie, pe 30 mai 1893 a fost hirotonit Ieromonah, în 1897 ajunge Arhimandrit, e hirotonit Episcop în 30 aprilie 1904 și care a fost canonizat în anul 2000 († 9 august 1918),

Sfântul Nikolai Alexandrovici Motovilov [Николай Александрович Мотовилов], ucenicul Sfântului Serafim din Sarov, cel care mai întâi a fost om de afaceri, apoi nebun pentru Hristos, primul scriitor al Vieții Sfântului Serafim din Sarov, cel care mai înainte de a-l cunoaște pe Sfântul Serafim a vrut să se sinucidă, dar a fost oprit de Născătoarea de Dumnezeu, convorbirea cu Sfântul Serafim despre scopul vieții creștine a avut loc în noiembrie 1831 în pădurea de lângă Sarov († 14 ianuarie 1879),

Sfântul Cuvios Cosmas de la Mănăstirea Grigoriu, Ieromonahul, Apostolul Zairului, cel care a luptat împotriva vrăjitorilor din Africa și care în 12 ani de zile a botezat circa 15.000 de oameni în Biserica din Zair, Viața sa i-a scris-o tatăl său, Dimitrios Aslanidis [Δημήτριος Ασλανίδης], ca mirean se numea Ioannis, a fost electrician, a făcut armata la Marină, l-a cunoscut pe Sfântul Filoteos Zervakos [Φιλόθεος  Ζερβάκος], a făcut 24 de ani de Școală, a ajuns la Kolwezi, în Zair, în iulie 1975, în iunie 1978 devine Monah, cu numele Cosmas, întru pomenirea Sfântului Cosmas Etolianul, după ce a fost hirotonit Ieromonah a slujit 40 de Dumnezeiești Liturghii, după care s-a întors în Zair, hrănitorul celor săraci și flămânzi, a învățat limba swahili, a adormit într-un accident de mașină, el fiind cel care conducea mașina, fiind îngropat la Kolwezi († 14 ianuarie 1989 [pe stil vechi pe 27 ianuarie], la ora 20.10).

Sinaxa Sfinților din 13 ianuarie 2021

Pe 13 ianuarie 2021, în praznicul Teofaniei Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfinții Mucenici Ermilos Diaconul și Stratonicos Gardianul [Ἕρμυλος καὶ Στρατόνικος], cei de neam slav, Sfântul Stratonicos, fiind creștin în taină, a început să plângă când era chinuit Sfântul Ermilos și pentru aceasta a fost chinuit împreună cu el, fiind martirizați prin înecarea lor în Dunăre într-o plasă de pește, Sfintele lor Moaște fiind îngropate lângă Singidunum, astăzi fiind orașul Belgrad, capitala Serbiei († 315),

Sfântul Cuvios Iacovos [Ἰάκωβος] Mărturisitorul și Făcătorul de minuni, Episcopul de Nisibis, în Mesopotamia, Părintele duhovnicesc al Sfântului Efrem Sirul și unul dintre Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, cel care a trăit viață anahoretică, mâncând ierburi și fructe, mergând gol, neavând casă și neaprinzând focul, adormind în pace († c. 350),

Sfântul Mucenic Atanasios [Ἀθανάσιος], cel martirizat prin baterea lui cu bețe,

Sfinții Mucenici Pahomios și Papurinos [Παχώμιος καὶ Παπυρίνος], cei martirizați prin înecarea lor într-un râu,

Sfântul Hilarius, Episcopul de Pictavium, astăzi Poitiers, în Franța, Teologul Bisericii, cel născut la Pictavium din părinți păgâni, care erau patricieni, a fost căsătorit, fiica sa e Sfânta Cuvioasă Abra de Poitiers (pomenită pe 12 decembrie), pentru că a luptat împotriva arianismului a fost exilat în Frigia pentru aproape 4 ani, cel adormit în pace la Pictavium († 367),

Sfântul Remigius Mărturisitorul și Făcătorul de minuni, Episcopul de Remensis, astăzi Reims, în Franța, Apostolul francilor, cel care l-a botezat pe Clovis I, Regele francilor, pe 25 decembrie 496 și după el pe franci, s-a născut în Cerny-en-Laonnois, în Franța și a fost ales Episcop la 21 de ani pentru sfințenia și cultura sa, pe când era mirean, adormind în pace († 13 ianuarie 533),

Sfântul Kentigernus Făcătorul de minuni, Episcopul de Glasgow, în Scoția, și Apostolul Regatului britanic de Strathclyde, cel născut în Scoția, a fost crescut de Sfântul Servanus, Apostolul de Orkney, Sfântul Columba l-a vizitat la Kilmacolm, au discutat îndelung și și-au schimbat toiegele pastorale, cel care a adormit în baia sa în zi de duminică, iar Viața i-a fost scrisă de monahul romano-catolic Jocelyn pe la anul 1185 († 13 ianuarie 614),

Sfântul Cuvios Maximos Cavsocalivitis [Μάξιμος ὁ Καυσοκαλυβίτης]/ Cavsocalivitul, Făcătorul de minuni și Văzătorul de Dumnezeu, cel din Muntele Atos, care a fost educat la Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Lampsacos [Λάμψακος], la 17 ani s-a făcut Monah, a primit darul rugăciunii neîncetate de la Născătoarea de Dumnezeu, a trăit nebunia pentru Hristos, arzându-și colibele în care trăia o perioadă de timp și de aceea se numește Cavsocalivitis/ Arzătorul de colibe, prietenul Sfântului Grigorios Sinaitul, care l-a înțeles și l-a iubit mult pentru sfințenia și vederile lui cele dumnezeiești, la sfatul său și al altora trăiește într-o peșteră, avea darul înainte-vederii, călătorea prin aer, înainte de adormirea sa s-a stabilit în Lavra Sfântului Atanasios, adormind în pace († 1320 sau 1354, la vârsta de 95 de ani),

Sfântul Cuvios Irinarh [Иринарх] Zăvorâtul [ὁ Ἔγκλειστος/ Затворник], Făcătorul de minuni, cel din satul Kondakovo [Кондаково], din regiunea Rostov, cu numele de Botez Elias [Элиас], la 13 ani s-a făcut Monah, care se nevoia cu multă osârdie, iar noaptea dormea pe jos, după ce l-a miluit pe un vagabond, dându-i cizmele sale, a început să meargă desculț prin zăpadă, văzătorul-înainte, care l-a văzut în vis pe Sfântul Avraam de Rostov (29 octombrie) și acela l-a mângâiat, s-a mutat 3 ani într-o chilie, trăind în multă lipsă și foame, după care s-a înlănțuit pe un scaun, punându-și peste sine lanțuri grele și Cruci, și trăind astfel 25 de ani, e alungat a doua oară din Mănăstire, s-a întors în prima lui Mănăstire și acolo a făcut haine pentru cei nevoiași, dormind noaptea o oră-două și în restul timpului se ruga și se bătea cu o tijă de fier, și-a cunoscut adormirea mai înainte, vestind-o și ucenicilor săi Alexandr [Александр] și Cornelii [Корнелий], și adormind în pace, rămânându-ne de la el 142 de Cruci de aramă, 7 lanțuri de umăr, alte lanțuri pe care le purta la gât, cătușe de fier pentru picioare, 18 lanțuri de mână, legături grele pe care le purta la brâu și tije de fier cu care și-a zdrobit trupul său în nevoințele sale cele dumnezeiești († 13 ianuarie 1616, la vârsta de 68 de ani),

Sfântul Cuvios Eleazar [Елеазар], văzătorul înainte, cel din insula Anzerskii [Анзерский], din Rusia, s-a făcut Monah la Mănăstirea Solovețkii [Соловецкий], a sculptat în lemn, cu binecuvântarea Starețului său devine Sihastru în insula unde s-a născut și sculptează cupe din lemn în schimbul hranei, se nevoia și cu copierea cărților, adormind la bătrânețe, cunoscându-și de mai înainte adormirea sa († 1656),

Sfântul Mucenic Petros Apselamus, cel născut la Anium, lângă Elefteropolis [Ελευθερόπολις], în Siria Palestinei, cunoscut pentru puterea sa fizică, milostenia și evlavia sa, și care a fost martirizat la Ierapolis pentru că L-a mărturisit pe Hristos Domnul († 309),

Sfântul Mucenic Potitus, cel martirizat în Sardinia cu sabia, el fiind un copil cu vârsta (c. 138-161),

Sfântul Sfințit Mucenic Andreas, al 12-lea Episcop de Trier, în Germania († 235),

Sfinții 40 de Mucenici Soldați, cei de la Roma, care au fost martirizați pe Via Lavicana în timpul lui Gallienus († 262),

Sfântul Agricius, Episcopul de Trier, în Germania, cel care a luat parte la Sinodul de la Arles din 314 († 335),

Sfântul Viventius Preotul, cel care a venit din Răsărit și s-a împrietenit cu Sfântul Hilarius de Pictavium, sfârșindu-și viața ca Sihastru († c. 400),

Sfântul Erbin, Regele de Dumnonia, astăzi Cornwall și Devon, în Anglia, care era din Țara Galilor († c. 480),

Sfântul Elian, cel care a făcut misiune în  Cornwall, în Anglia (sec. al 6-lea),

Sfântul Enogatus, Episcopul de Aleth, în Bretania, în Franța, cel de-al 5-lea Episcop care i-a urmat Sfântului Episcop Malo († 631),

Sfinții Mucenici Gumesindus Preotul și Servusdei Ieromonahul, cei martirizați în Cordoba, în Spania, în timpul Emirului Abd ar-Rahman al II-lea al Cordobei († 852),

Sfântul Cuvios Bernon, primul Stareț al Mănăstirii de la Cluny, din Franța, cel născut în Burgundia, s-a făcut Monah la Sfântul Martinus în Autun, a restaurat Mănăstirea de la Baume-les-Messieurs și a zidit Mănăstirile de la Gigny, Bourg-Dieu, Massay și Cluny (cea de la Cluny fiind înființată pe 11 septembrie 909, cu hramul Sfinții Apostoli Petrus și Paulus) după regula Sfântului Cuvios Benedictus († 13 ianuarie 927).

Psalmul al 88-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 1-32]

Mila Ta, Dumnezeu[le] Sfinte,
voi cânta în veci, ținând minte.
Din neam în neam voi grăi cuvânt
despre adevărul Tău cel sfânt,
ca din gura mea să-nțeleagă
toți, peste lumea cea largă.

Zis-ai, Doamne, că se va face
milă-n cer, să stea cu pace,
și Îți vei pregăti adevărul
cu care-Ți vei ține ogorul:

„Cu aleșii jurământul
Mi-am pus, să-și țină cuvântul
să păzească a Mea lege,
pe dealuri să nu alerge.

M-am jurat cu a Mea slugă,
cu David, în vreme lungă:
îți voi pregăti pentru veci sămânță,
în neam de neam să stea-n credință
și-ți voi zidi, întru pază,
scaunul tău, lăsând rază”.

Că de-a Ta, Doamne, minune,
cerul va grăi și-a spune,
iar adevărul Tău cel sfânt
toți Sfinții îl vor ști pe pământ.

Cine poate sta să vadă
norii Tăi cei plini de slavă?
Căci asemeni nu Ți-e nimeni
nici jos, nici în înălțime.

Peste toți fiii ce-are Domnul
ești mai mare, și-n tot omul.
Și-ntre Sfinții Tăi dai sfaturi
și înfricoșezi și saturi.

Psalmul al 87-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
strig ziua și noaptea să îmi ierți greșelile!
Sărmana mea rugă înaintea-Ți să meargă!
Pleacă-Te de-mi ascultă ruga, în durere largă!

Că răul mi-a umplut sufletul, ca să mi-l soarbă,
mi-e viața aproape de-a Iadului groapă,
cu cei ce asemeni se pogoară-n râpă,
cărora le vine moartea să-i înghită-n grabă.

Și m-am făcut ca omul ce n-are cine să-i ajute,
lăsat între cei morți, între trupuri căzute,
ce dorm în mormânturi, de arme rănite,
și sunt de la Tine de tot lepădate.

M-au băgat în groapă, mai prejos de toate,
unde-i întuneric și umbră de moarte.
Tu Ți-ai pus deasupra mâna Ta cea sfântă:
peste mine valuri trec, și nu se zvântă.

Ai depărtat de mine toată cunoștința,
am căzut în suferință, din toată priința.
M-au vândut ieftin, cu preț de vânzare,
n-a fost să mă scoată nimeni din pierzare.

Ochii mi-au slăbit de greutate,
strigând toată ziua ca să-mi ierți păcate,
ridicând spre Tine sărmane mâinile mele,
o, Dumnezeu[le] Sfinte, ca să-mi ierți greșelile!

Oare Tu vei face minuni cu morții,
să se scoale vracii din mormânt cu toții,
să-Ți mărturisească mila Ta cea mare,
adevăru-Ți sfânt în gropi și-n pierzare?

Oare se vor ști-n țărână-ntunecată
minunile Tale și-n țară uitată,
ca adevărul cel sfânt să poată să-nțeleagă
cine locuiește-ntr-acea țară largă?

Ci eu, Doamne Sfinte, am strigat către Tine:
dimineața ruga mea să Te întâmpine!
De ce, Doamne Sfinte, îmi lepezi departe
sărmanul meu suflet, nevrând să-mi ții parte

și Ți-ascunzi de mine luminata-Ți față
și-n nevoia mea mă lași fără speranță
și cu trudă multă, din vârstă pruncească,
suișul și căderea să mă potopească?

Mâniile Tale peste mine umblară,
îngrozirile Tale mă răsturnară
și mă-nconjurară ca apa cu valuri,
de sunt toată ziua zdruncinat din maluri.

Depărtat-ai de mine pe frați și pe cei știuți,
în chinuri n-am pe nimeni dintre cei cunoscuți.

Sinaxa Sfinților din 10 ianuarie 2021

Pe 10 ianuarie 2021, în praznicul Teofaniei Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Grigorios [Γρηγόριος], Episcopul Nissisului [Ἐπίσκοπος Νύσσης], Teologul Bisericii, fratele Sfântului Vasilios cel Mare, cel care s-a născut în 329, a fost mai întâi retor, ajunge Episcop în 372, fiind unul dintre Sfinții Părinții de la Sinodul al II-lea Ecumenic, Sfintele sale Moaște fiind până în anul 2.000 la Vatican, de unde au fost mutate într-o Biserică Ortodoxă greacă, închinată sieși, din San Diego, în California, însă o parte din Sfintele sale Moaște sunt și în Biserica „Domnița Bălașa” din București, aduse în România în secolul al XIX-lea de către Emanoil Hagi-Moscu, Constantin Sturdza și Grigore Brâncoveanu († c. 395),

Sfânta Fecioară Teosevia Diaconița [Θεοσεβία ἡ Διακόνισσα], sora Sfântului Grigorios, Episcopul Nissisului, cu care a fost în exil timp de 3 ani de zile, și care a adormit în pace († 385),

Sfântul Dometianos [Δομετιανὸς] Făcătorul de minuni, Episcopul de Melitinis [Ἐπίσκοπος Μελιτηνῆς], cel care s-a făcut Monah după ce a rămas văduv, avea 30 de ani când a fost hirotonit Episcop și era mult milostiv († 601),

Sfântul Marcianos Presbiterul și Iconomul Marii Biserici [Μαρκιανὸς Πρεσβύτερος καὶ Οἰκονόμος τῆς Μεγάλης Ἐκκλησίας] din Constantinopol, Făcătorul de minuni, cel care s-a născut la Roma, a fost educat la Constantinopol și și-a folosit averea părintească pentru a construi, renova și înfrumuseța Bisericile lui Dumnezeu, cel care era mult milostiv și blând, fiind înmormântat în Mănăstirea Sfântul Ioannis Botezătorul din Constantinopol († 472-474),

Sfântul Cuvios Ammonios [Ἀμμώνιος], cel care s-a căsătorit la 20 de ani și a trăit în feciorie 18 ani cu soția lui, s-a făcut Monah în Nitria și a fost ucenicul Sfântului Antonios cel Mare, a fost primul Sihastru care a înființat o Mănăstire: Mănăstirea Chellia [Κέλλια], de lângă Nitria, în Egipt, iar Sfântul Antonios cel Mare a văzut la adormirea sa sufletul său purtat de Sfinții Îngeri către cer († c. 320, la vârsta de 62 de ani),

Sfântul Cuvios Pavel [Павел], Starețul de la Mănăstirea din Obnora [Обнора], în Vologda [Вологда], în Rusia, ucenicul Sfântului Serghii de la Radonej, cel născut la Moscova în 1317, evlavios și bun față de cei săraci și suferinzi încă din tinereța sa, s-a făcut Monah la 22 de ani în taină, deși părinții lui erau bogați și doreau ca el să aibă o viață lumească, a trăit 15 ani ca Sihastru cu binecuvântarea Sfântului Serghii, apoi iarăși trăiește sihăstrește în pădurea Komel, într-o chilie mică trăiește timp de 3 ani într-o liniște deplină, ajunge să trăiască postind toată săptămâna, mâncând și bând apă numai sâmbăta și duminica, a zidit Biserica Sfânta Treime în 1414, unde mai târziu s-a făcut o Mănăstire în cinstea sa, a scris o regulă monahală strictă Monahilor săi, după care a lăsat conducerea Mănăstirii pe seama ucenicului său, cel care a adormit în pace, iar ultimele sale cuvintele au fost: „Fraților, iubiți-vă unii pe alții și respectați stăpânirea comunității monahale!”, Viața sa fiind scrisă pe la anul 1546, iar aflarea Sfintelor sale Moaște a avut loc în anul 1547 († 1429, la vârsta de 112 ani),

Sfântul Cuvios Macarii [Макарий] de la Mănăstirea Obnora, ucenicul Sfântului Cuvios Pavel, Starețul Mănăstirii de la Obnora, cel care a fost Starețul Mănăstirii de la Pisma [Писма] (sec. al 15-lea),

Sfântul Cuvios Mucenic Efrem [Ефрем], cel de la Mănăstirea din Obnora, împreună cu 6 Sfinți Cuvioși de la Obnora ale căror Sfinte Moaște sunt nestricate († 1538),

Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești Făcătorul de minuni și Văzătorul înainte, Schimonahul, cel care s-a născut în 1816 la Calapodești, în Principatul Moldovei, numele său de Botez fiind Alexandru, iar numele de familie Luchian, după moartea tatălui său s-a făcut legător de cărți, la 20 de ani a devenit Monah la Schitul Brazi din Vrancea cu numele Alimpie, în 1837 s-a stabilit la Scitul Lacu din Atos, trăind acolo 15 ani și postind aspru, la Mănăstirea Esfigmenu a trăit 4 ani, devenind Schimonahul Antipa și e hirotonit Ieroschidiacon, trăiește un timp ca Sihastru, e hirotonit Ieroschimonah la Mănăstirea Prodromu, trăiește un timp la Schitul Bucium de lângă Iași, în 1863 pleacă la Kiev, ajunge la Moscova și Sankt Peterburg, în noiembrie 1865 se retrage la Mănăstirea Valaam, unde trăiește după regula Sfântului Paisii Velicikovskii, în Schitul Tuturor Sfinților trăiește 17 ani în post, rugăciune și desăvârșită sărăcie, a trăit viață isihastă și a fost înmormântat în Mănăstirea Valaam, Viața sa a fost scrisă în 1883, a fost cinstit ca Sfânt în Atos din anul 1906, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendar în 1992, iar Biserica Ortodoxă Rusă în 19 iulie 2000, părți din Sfintele sale Moaște fiind la Mănăstirea Christiana din București, la Biserica Rusă din București, la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, la Mănăstirea Balamuci, la Mănăstirea Calapodești, la Mănăstirea Ciuflea din Chișinău, la Mănăstirea Suruceni e mâna sa dreaptă, la Mănăstirea Sireți, în Biserica Sfinților Serghie și Gherman de la Mănăstirea Valaam († 10 ianuarie 1882),

Sfântul Feofan Zăvorâtul, Episcopul de Tambov și Șațk, cel pomenit și pe 5 și 6 ianuarie († 6 ianuarie 1894, la vârsta de 78 de ani),

Sfântul Petronius, Episcopul de Die, în Franța, cel care a fost Monah la Lérins († 463),

Sfântul Cuvios Diarmaid cel Drept, Starețul, Părintele duhovnicesc al Sfântului Kieran de Clonmacnois și cel care a zidit Mănăstirea de la Innis-Clotran Island din Irlanda, cel de neam regal din Irlanda și care a fost profesor, scriitor și poet, fiind prieten cu Sfântul Senán mac Geircinn, Starețul de la Iniscathy (sec. al 6-lea),

Sfântul Tómméne, Arhiepiscopul de Armagh, în Irlanda († c. 660),

Sfânta Cuvioasă Sæthryth, Stareța, cea care s-a făcut Monahie la Mănăstirea Faremoutiers-en-Brie, în Franța, sub povățuirea Sfintei Cuvioase Fara, Stareța Mănăstirii, ajungând Stareță în locul ei, ea fiind sora vitregă a Sfintelor Cuvioase Etheldred și Ethelburgh († c. 660),

Sfântul Iohannes cel Bun Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Milanului, cel care a luptat împotriva arianismului și a monotelismului și care s-a născut în satul Recco, din eparhia Genovei, în Italia, cel mult milostiv, care și-a lăsat toate averile Bisericii din Milano, Sfintele sale Moaște fiind la vedere în catedrala romano-catolică din Milano, în Italia († 669),

Sfântul Agatho Făcătorul de minuni, Patriarhul Romei pentru aproape doi ani de zile, cel născut în Palermo, în Sicilia, care mai înainte a fost trezorierul Bisericii din Roma și a cărui scrisoare teologică a fost acceptată ca ortodoxă la Sinodul al VI-lea Ecumenic († 10 ianuarie 681),

Sfântul Cuvios Petrus Urseulus, cel care mai înainte a fost Dogele Veneției, funcție la care a renunțat în mijlocul nopții, pe 1 septembrie 978, fără să își anunțe soția și copiii, și s-a făcut Monah la Mănăstirea Saint-Michel-de-Cuxa din Franța, în ultimii 7 ani de viață fiind Sihastru în pădurea din jurul Mănăstirii sale și fiind înmormântat în Biserica satului Prades din Franța, la 40 de ani după adormirea sa, adică în 1027, fiind descoperite Sfintele sale Moaște († 987),

Sfântul Mucenic Zenovii Sutormin [Зенобий Сутормин] Preotul († 1920),

Sfântul Mucenic Petr Uspenskii [Петр Успенский], Protoiereul de Radușino [Радушино], cel care a fost arestat și întemnițat pe 3 ianuarie 1930 și care a adormit în spitalul închisorii, fiind canonizat în anul 2000 († 11 ianuarie 1930),

Sfântul Sfințit Mucenic Anatolii Grisiuk [Анатолий Грисюк], Mitropolitul de Odessa, Istoricul bisericesc, Doctor în Teologie la Kiev, unde a predat și Istoria Bisericii, în 1913 e ales rectorul Academiei Teologice din Kazan, știa limbile clasice și unele limbi orientale, în 1913 ajunge Episcop, în martie 1921 este arestat și condamnat la muncă silnică, într-o bătaie aspră i s-a zdrobit maxilarul și i s-au rupt două coaste, a fost eliberat și arestat de mai multe ori, e pus să meargă prin zăpadă, în stare de epuizare, într-o iarnă foarte rece, trăiește într-un lagăr unde orbește, adoarme în spitalul lagărului, fiind canonizat în anul 2000 († 11 ianuarie 1938, la vârsta de 57 de ani),

Sfânta Cuvioasă Mucenică Foma [Фома] Schimonahia, fosta Arsenia Dobronravova [Арсения Добронравова], Stareța Mănăstirii Învierea Domnului și Sfântul Teodor de la Șuisk [Шуйск], s-a născut în 1879 cu numele de Anna, tatăl său fiind Preot, a fost Profesor la un orfelinat, în 1915 e aleasă Stareța Mănăstirii, a dus o viață isihastă, Mănăstirea ei a fost transformată în fermă de stat și muncea la câmp, în aprilie 1932 a fost arestată, a fost exilată 3 ani în Kazahstan și a locuit la Alma-Ate [Алма-Ате], este exilată la Karkalinsk [Каркалинск] și aici primește shima mare, adoarme în spitalul închisorii Ivanovskaia [Ивановская] și a fost canonizată în anul 2000 († 11 ianuarie 1939).