*
Pagina sursă a cărții.
*
Strigat-am către Domnul în[tru] necazul meu, [strigat-am până] întru sfârșit către Dumnezeu, întru punerea peste [mine a mâinilor] celor păcătoși (p. 4).
Binecuvântați pe Dumnezeu cei care vă temeți de Domnul în[tru] înțelegere! Că mila Domnului [este] în cei care se tem de El cu judecată, ca să pună deoparte între cel Drept și cel păcătos [și] să răsplătească celor păcătoși întru veac după faptele lor și să-l miluiască pe cel Drept, [izbăvindu-l] de smerirea celui păcătos, și să răsplătească celui păcătos pentru cele pe care [el] i le-a făcut celui Drept (p. 8).
Psalmul cel bun lui Dumnezeu [este] din inima cea bună (p. 10).
S-a poticnit cel Drept și a fost îndreptat de Domnul. A căzut și privește ce îi va face lui Dumnezeu. Supraveghează de unde va veni mântuirea sa. […] S-a poticnit cel păcătos și își blestemă viața sa, ziua nașterii sale și chinurile nașterii maicii [sale]. A adăugat păcate peste păcate vieții sale [și] a căzut, că rea [este] căderea lui și nu se va [mai] ridica. […] Dar cei care se tem de Domnul se vor ridica întru viața cea veșnică și viața lor [este] în[tru] lumina Domnului și nu se va sfârși încă (p. 10-11).
Cel prisositor în[tru] cuvinte, cel prisositor în[tru] semn mai mult [decât] toți, cel aspru în cuvinte să osândească pe cei păcătoși în[tru] judecată (p. 12).
Iar ochii lor [sunt] ca șarpele asupra casei bărbatului în[tru] bună așezare. […] Nu se satură sufletul său, ca Iadul [nu se satură], în toate acestea. […] Ochii celor care sunt fățarnici să-i scoată corbii. Că[ci] au pustiit în[tru] necinste multe case ale oamenilor și le-au risipit în[tru] pofta lor. Și nu și-au amintit de Dumnezeu și nu s-au temut de Dumnezeu în toate acestea și L-au urgisit pe Dumnezeu și L-au întărâtat. Să-i îndepărteze pe ei de pe pământ, că[ci] sufletele celor nevinovați le fățărniceau [cu] înșelăciune (p. 13-14).
În[tru] necazul nostru Te vom chema pe Tine întru ajutor și Tu nu vei întoarce rugăciunea noastră, că Tu ești Dumnezeul nostru. Să nu îngreui mâna Ta asupra noastră, ca să nu păcătuim pentru întristare[a noastră]. Și [chiar] dacă nu ai să Te întorci [către] noi, nu ne vom îndepărta [de Tine], ci la Tine vom veni. Chiar dacă am să flămânzesc, către Tine voi striga, Dumnezeu[le], și Tu îmi vei da mie (p. 16).
S-a îndreptat Dumnezeu în[tru] judecățile Sale, în[tre] neamurile pământului, și cei Cuvioși ai lui Dumnezeu [sunt] ca mieii în[tru] nerăutate în mijlocul lor. Cel vrednic de laudă [este] Domnul, Cel care judecă tot pământul în[tru] dreptatea Sa. Iată acum, Dumnezeu[le], ne-ai arătat nouă judecata Ta în[tru] dreptatea Ta, văzut-au ochii noștri judecățile Tale, Dumnezeu[le]! Îndreptat-am numele Tău cel cinstit întru veci, că Tu [ești] Dumnezeul dreptății, judecându-l pe Israil întru învățătură. Întoarce, Dumnezeu[le], mila Ta peste noi și îndură-Te de noi! (p. 23-24).
Lucrurile noastre [sunt] în[tru] alegere și [întru] puterea sufletului nostru, [ca] să facem dreptate și [sau] nedreptate în[tru] lucrurile mâinilor noastre. Iar [Tu], în[tru] dreptatea Ta, îi cercetezi pe fiii oamenilor. Cel care face dreptate își strânge comoara vieții lui lângă Domnul, iar cel care face nedreptate însuși [este] răspunzător al sufletului [său aflat] în[tru] pieire. Căci judecățile Domnului [sunt] în[tru] dreptate [pentru] fiecare om și [fiecare] casă (p. 25).
Cu cine vei fi bun, Dumnezeu[le], dacă nu [cu] cei care Îl cheamă pe Domnul? Curăți-vei de păcate sufletul în[tru] mărturisire, în[tru] vindecările prin mărturisire, că[ci] rușinea [este asupra] noastră și [asupra] fețelor noastre pentru toate (p. 25-26).
Fericit [este] omul de care Domnul Și-a amintit în[tru] mustrare și l-a înconjurat de la calea cea rea în[tru] bici, [ca el] să se curățească de păcat [și] să nu-l înmulțească. Cel care își gătește spatele întru bice va fi curățit, căci Domnul [este] bun [cu] cei care Îi rabdă învățătura (p. 27).
Să îndepărteze Dumnezeu de la cei nevinovați buzele celor fărădelege în[tru] nedumerire și să se împrăștie oasele celor clevetitori de la cei care se tem de Domnul. În văpaia focului să piară limba cea clevetitoare de la cei Cuvioși. Să păzească Domnul sufletul cel liniștit, urându-i [care îi urăște] pe cei nedrepți, și să-l îndrepte Domnul pe omul făcând pace în[tru] casa [sa] (p. 30).
Paradisul Domnului [sunt] pomii vieții, [sunt] cei Cuvioși ai Lui. […] Dar nu [sunt] așa cei păcătoși și cei fărădelege, care au iubit ziua în[tru] împărtășirea de păcatul lor. În micimea putreziciunii [este] pofta lor și nu și-au adus aminte de Dumnezeu. Că[ci] căile oamenilor [sunt] cunoscute înaintea Lui pururea și cămările inimii le cunoaște înainte [ca ele] să fie (p. 33).
În necazul meu am chemat numele Domnului. Întru ajutorul Dumnezeului lui Iacov am nădăjduit și am fost mântuit. Că[ci] nădejdea și scăparea celor săraci [ești] Tu, Dumnezeu[le]. Căci cine este tare, Dumnezeu[le], dacă nu are să se mărturisească Ție în[tru] adevăr? Și ce om [este] puternic, dacă nu are să se mărturisească numelui Tău? (p. 35).
Străpunsu-m-a ca țepușa calului întru privegherea Sa. [Căci] Mântuitorul și Apărătorul meu în toată vremea m-a mântuit pe mine. Mărturisi-mă-voi Ție, Dumnezeu[le], că m-ai ajutat întru mântuire și nu m-ai socotit cu cei păcătoși întru pieire. Să nu îndepărtezi mila Ta de la mine, Dumnezeu[le], nici pomenirea Ta de la inima mea până la moarte (p. 37-38).
Cârtirea și împuținarea sufletului întru necaz îndepărtează-le de la mine! Dacă voi păcătui, [dă-mi mie] în[tru] a Te învăța pe Tine, întru întoarcere[!] Și [cu] bunăvoire [și] cu voioșie întărește sufletul meu! Când Tu ai să întărești sufletul meu, [atunci] îmi va fi de ajuns ceea ce ai dat. Că[ci] dacă Tu nu ai să întărești, cine va îndura învățătura întru goliciune? […] [Iar] când îndură cel Drept, întru acestea va fi miluit de către Domnul (p. 38-39).
Vezi, Doamne, și ridică-le lor pe Împăratul lor, pe fiul lui David! Întru vremea pe care ai ales-0 Tu, Dumnezeu[le], [ca] să împărățească peste Israil, copilul Tău. Și încinge-L pe El [cu] tărie, [ca] să-i sfărâme pe stăpânitorii cei nedrepți [și] să curățească Ierusalimul de neamurile care îl calcă în picioare în[tru] pieire! [Ca] în[tru] înțelepciunea dreptății să-i scoată afară pe cei păcătoși din moștenire [și] să nimicească trufia celui păcătos ca pe vasele olarului. În[tru] toiagul cel de fier să zdrobească toată firea lor [și] să nimicească neamurile cele fărădelege în[tru] cuvântul gurii Sale. În[tru] amenințarea Lui să fugă neamurile de la fața Sa și să-i certe pe cei păcătoși în[tru] cuvântul inimii lor. Și va aduna poporul cel sfânt, pe care îl va călăuzi în[tru] dreptate, și va judeca semințiile poporului [celui] sfințit de Domnul Dumnezeul Său (p. 42).
Fericiți [sunt] cei care au fost în zilele acelea, [ca] să vadă cele bune ale Domnului, pe care o [le] va face neamului celui care vine, sub toiagul învățăturii Hristosului Domnului, în[tru] frica Dumnezeului Său, în[tru] înțelepciunea Duhului și a dreptății și a tăriei (p. 46).
