Teologie pentru azi

Iubiții mei[1],

astăzi Biserica îi prăznuiește pe Sfinții Strămoși [Προπατόρων] ai Domnului[2], pe strămoșii Lui după trup, adică pe toți Sfinții Vechiului Testament care s-au născut din Sfântul Patriarh Avraam [Ἀβραάμ][3]. Căci Sfântul Avraam, Părintele tuturor celor credincioși, „a crezut lui Dumnezeu [ἐπίστευσεν τῷ Θεῷ] și [aceasta, credința,] i s-a socotit lui întru dreptate [καὶ ἐλογίσθη αὐτῷ εἰς δικαιοσύνην]” [Gal. 3, 6, BYZ].

– Însă ce a însemnat pentru Sfântul Avraam să creadă în Dumnezeu?

– A însemnat o părăsire totală a vieții lui de mai înainte și urmarea lui Dumnezeu. Căci Domnul i-a zis lui: „Ieși din pământul tău și din rudenia ta și din casa părintelui tău [ἔξελθε ἐκ τῆς γῆς σου καὶ ἐκ τῆς συγγενείας σου καὶ ἐκ τοῦ οἴκου τοῦ πατρός σου] întru pământul pe care ți-l voi arăta ție [εἰς τὴν γῆν ἣν ἄν σοι δείξω]! Și te voi face pe tine întru popor mare și te voi binecuvânta pe tine [καὶ ποιήσω σε εἰς ἔθνος μέγα καὶ εὐλογήσω σε] și voi mări numele tău și vei fi cel binecuvântat [καὶ μεγαλυνῶ τὸ ὄνομά σου καὶ ἔσῃ εὐλογητός]. Și voi binecuvânta pe cei care te binecuvintează pe tine și pe cei care te blestemă pe tine îi voi blestema [καὶ εὐλογήσω τοὺς εὐλογοῦντάς σε καὶ τοὺς καταρωμένους σε καταράσομαι] și vor fi binecuvântate în[tru] tine toate semințiile pământului [καὶ ἐνευλογηθήσονται ἐν σοὶ πᾶσαι αἱ φυλαὶ τῆς γῆς]” [Fac. 12, 1-3, LXX]. Iar Sfântul Avraam „a mers …precum i-a grăit lui Domnul [ἐπορεύθη…καθάπερ ἐλάλησεν αὐτῷ Κύριος]” [Fac. 12, 4, LXX], pentru că a ascultat de El.

Pentru că credința nu este doar o adeziune mentală la voia lui Dumnezeu, care nu are nicio urmare practică în viața noastră, ci este o schimbare totală a vieții noastre după voia lui Dumnezeu. Credința e totala acceptare a voii lui Dumnezeu. Cu tot sufletul și trupul nostru alegem să credem în Dumnezeu și să Îi slujim Lui. De aceea, cei care cred ca Sfântul Avraam se schimbă cu totul ca el, părăsindu-și viața lor de mai înainte pentru viața cu Dumnezeu în Biserica Lui.

Însă Sinaxarul zilei ne spune una, dar Slujba din Minei, în totalitatea ei, ne spune altceva. Pentru că Slujba zilei, ca și cea de duminica viitoare, îi po- menește pe toți Sfinții Vechiului Testament, nu doar pe Sfinții care descind din Sfântul Avraam. Căci într-o cântare a Vecerniei de azi, spre exemplu, sunt amintiți ca Strămoși ai Domnului Sfinții Adam [Ἀδὰμ], Enoh [Ἐνώχ], Noe [Νῶε], Melhisedec [Μελχισεδέκ], alături de Sfinții Avraam [Ἀβραάμ], Isaac [Ἰσαὰκ], Iacov [Ἰακώβ], Moisis [Μωϋσῆς], Aaron, Iisus al lui Navi, Samuil, David, Isaias, Ieremias, Iezechiil, Daniil, cei 12 Profeți, Iliu, Eliseos, Zaharias, Botezătorul Ioannis și toți cei care L-au propovăduit pe Hristos [καὶ τοὺς κηρύξαντα Χριστόν][4].

Și cred că s-a făcut această separare formală între duminica de față și cea viitoare conform cu genealogiile Domnului din Evanghelii. Căci în duminica de azi s-a observat genealogia de la Sfântul Matteos, care începe cu Sfântul Avraam [Mt. 1, 2, BYZ]. Pe când, pentru Slujba din duminica viitoare, cronologia Domnului coboară până la Sfântul Adam, Protopărintele tuturor oamenilor [Lc. 3, 38, BYZ].

Însă, în esența lor, ambele Slujbe vorbesc de aceiași Sfinți Strămoși ai Domnului, adică despre toți Sfinții Vechiului Testament. Și noi îi pomenim pe ei cu bucurie și cu dragoste, pentru că, prin harul lui Dumnezeu, sunt moștenitorii aceleiași Împărății a lui Dumnezeu ca și noi.

De aceea, Evanghelia de azi [Lc. 14, 16-24], vorbindu-ne despre acea cină mare [δεῖπνον μέγα] [Lc. 14, 16, BYZ] a Împărăției lui Dumnezeu, ne vorbește despre universalitatea mântuirii. Despre faptul că întreaga lume e chemată în Biserică și la mântuire. Căci Sfinții Vechiului Testament și cei ai Noului Testament vor moșteni aceeași Împărăție a lui Dumnezeu.

Și mesajul bucuros față de noi al parabolei de azi e acesta: „încă este loc [ἔτι τόπος ἐστίν]” [Lc. 14, 22, BYZ]! Încă e loc și pentru noi, cei nevrednici!

Încă e loc în Împărăția lui Dumnezeu și pentru noi cei de acum și pentru cei din viitor, care vor asculta de Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu dorește ca întreaga lume să se mântuie. Ca întreaga lume să fie întru Împărăția Lui.

Căci Împărăția Lui este casa Lui [Lc. 14, 23, BYZ], care este și casa noastră, iar cina Lui [Lc. 14, 24, BYZ] este împărtășirea veșnică de slava Lui cea veșnică. Căci din această cină a Lui, din slava Lui, vom gusta nu numai cu sufletul, ci și cu trupul nostru. Pentru că prin slava Lui ne vom transfigura, ne vom îndumnezei, ne vom umple veșnic de frumusețea veșnică a lui Dumnezeu.

Și, pe drept cuvânt, „mulți sunt cei chemați [πολλοὶ…εἰσιν κλητοί], dar puțini [sunt] cei aleși [ὀλίγοι δὲ ἐκλεκτοί]” [Lc. 14, 24, BYZ]. Toți suntem chemați la mântuire și de aceea suntem mulți. Dar puțini Îl alegem pe Dumnezeu și ne mântuim întru El. Pentru că nu Dumnezeu e nemilostiv cu noi, ci noi suntem nemilostivi cu noi înșine. Noi suntem cei care nu ne dorim mântuirea! Și de aceea refuzăm invitația lui Dumnezeu la cina Lui cea veșnică.

De aceea, iubiții mei, sfințenia nu este o răsplată viitoare sau o realitate de care noi nu suntem conștienți nicidecum, ci o continuă creștere, încă de acum, în intimitatea cu Dumnezeu. În sfințenie crești în fiecare zi. Pentru că sfințenia este continua umplere de slava lui Dumnezeu, prin ascultarea poruncilor Lui. Și noi, toți creștinii ortodocși, suntem chemați din prima clipă a creștinării noastre, de la Botez, la viața sfântă cu Dumnezeu. Pentru că viața sfântă e viața Bisericii.

Așa că, cine nu e Sfânt, nu e nici creștin ortodox cu adevărat. Pentru că creștinul cel adevărat e Sfântul lui Dumnezeu, adică acela care trăiește, întru conștiență, sfințirea lui în intimitatea cu Dumnezeu.

Și dacă așa stau lucrurile, oricând îi cinstim pe Sfinții lui Dumnezeu, îi cinstim ca pe unii care au ajuns astfel pentru că și-au dorit-o cu tot dinadinsul și au crescut în sfințenie zi de zi. Îi cinstim ca pe unii cărora trebuie să le urmăm exemplul viu, duhovnicesc. Îi cinstim ca pe prietenii, ca pe intimii lui Dumnezeu, care sunt plini de slava Lui și care ne dăruie, prin rugăciunile lor, să le simțim prezența lor duhovnicească în viața noastră. Căci ei și Sfinții Îngeri ai lui Dumnezeu sunt apărătorii și călăuzitorii noștri în viața cu Dumnezeu, ei dorind întotdeauna ceea ce dorește și Dumnezeu pentru noi: mântuirea noastră.

Iar dacă ne dorim binele veșnic, adică mântuirea noastră, să învățăm de la Sfinții Lui cum s-au nevoit pentru a-și sfinți viața! Să învățăm de la ei continuu și să îi iubim cu adevărat pe Sfinții Lui, rugându-i întotdeauna ca unde sunt ei să fim și noi, nevrednicii! Căci Împărăția lui Dumnezeu e Împărăția tuturor Sfinților și a Îngerilor Lui și acolo e casa noastră cea veșnică. Amin!

[1] Începută la ora 15.00, în zi de marți, pe 11 decembrie 2018. Cer înnorat, 4 grade.

[2] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Dec/Dec11-17.html/ Mineiul pe decembrie, ed. BOR 1991, p. 150-162.

[3] Mineiul pe decembrie, ed. BOR 1991, p. 158.

[4] Cântarea e aceasta: „Τῶν Προπατόρων τὸ σύστημα, οἱ φιλέορτοι δεῦτε, ψαλμικῶς εὐφημήσωμεν, Ἀδὰμ τὸν Προπάτορα, Ἐνώχ, Νῶε, Μελχισεδέκ, Ἀβραάμ, Ἰσαὰκ καὶ Ἰακώβ· μετὰ νόμον, Μωϋσῆν καὶ Ἀαρών, Ἰησοῦν, Σαμουὴλ καὶ Δαυΐδ· μεθ’ ὧν τὸν Ἡσαΐαν, Ἱερεμίαν, Ἰεζεκιήλ, καὶ Δανιὴλ καὶ τοὺς δώδεκα, ἅμα Ἠλιού, Ἐλισαῖον καὶ τοὺς ἅπαντας, Ζαχαρίαν καὶ τὸν Βαπτιστήν, καὶ τοὺς κηρύξαντας Χριστόν, τὴν ζωὴν καὶ ἀνάστασιν τοῦ γένους ἡμῶν”, cf. http://glt.goarch.org/texts/Dec/Dec11-17.html.

Avem una asemănătoare și la Utrenie: „Σήμερον τῶν ἀπ’ αἰῶνος θείαν μνήμην, ἐκτελέσωμεν θείων Πατέρων, τοῦ Ἀδὰμ τοῦ Ἄβελ τε, Σὴθ καὶ Νῶε καὶ τοῦ Ἐνώς, καὶ Ἐνὼχ καὶ Ἀβραὰμ, Μελχισεδὲκ καὶ Ἰώβ, καὶ τοῦ Ἰσαὰκ σὺν τῷ πιστῷ Ἰακώβ· Εὐλογείτω ἡ κτίσις βοῶντες τὸν Κύριον, καὶ ὑπερυψούτω, εἰς πάντας τοὺς αἰῶνας”, cf. Ibidem.