Istoria literaturii române (vol. 3)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

*

Cuprins

Divanul sau poezia judecății (4-59)

Istoria ieroglifică: o viziune tradițională asupra existenței sau ilustrarea temelor majore ale literaturii medievale (60-139)

Poetul Dimitrie Cantemir (140-638)

Posteritatea literară a lui Dimitrie Cantemir (639-693)

Sfântul Efrem Sirul și Dimitrie Cantemir (694-701)

Cântecul I al lui Antioh Cantemir (702-705)

Poezia prozei lui Ion Creangă (706-714)

Erudiția lui Creangă (715-735)

Elemente creștine în Povestea lui Harap-Alb (736-756)

Puteți fi partenerii noștri

mana dreapta a Sfantului Patriarh Ioan Gura de Aur

De aici puteți downloada, în mod gratuit, cărțile noastre editate la nivel online!

***

Dacă doriţi să ajutaţi financiar platforma noastră online şi proiectele noastre editoriale o puteţi face contactându-ne pe adresa de email:

dorinfather@yahoo.com

sau făcând donații în contul:

Picioruş Gianina Maria Cristina

BCR

RO31RNCB0080079049010001

***

Platforma noastră este editată pe Windows 10 și Firefox updatat la zi. Dacă nu sunteți în acești parametri…e posibil ca unele părți ale onlineului nostru să nu le puteți vizualiza.

***

Vă mulţumim frumos tuturor!

Psalmul al 70-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Către Tine am nădejde,
Doamne, când sunt în primejdie!
Să nu-mi vină ispitire,
întru veci să duc rușine!
Ci Tu, cu a Ta dreptate
să mă scoți din răutate!

Și Te pleacă de m-ascultă,
să mă scoți din grijă multă!
Să-mi fii Domn și sprijinire,
stâncă dinspre năvălire
și reazim și năzuire
și să-mi fii și mântuire,
să mă scoți din mâna strâmbă,
să mă izbăvești de fugă!

Că Tu-mi ești, Doamne, răbdare,
Doamne, cu nădejde tare,
de la vârsta de pruncie
îmi ești reazim și tărie!
Din al maică-mii pântece
m-ai închegat și-Ți voi zice
cântare-n nepărăsire,
căci sunt multora uimire.

Că Tu mi-ești ajutor tare
și-mi vei umple de cântare
gura, de Te-oi lăuda-Te,
pentru slavă, bunătate,
pentru marea cuviință,
toată ziua cu credință!

Nu mă lăsa la bătrânețe,
pentru-a Ta mare blândețe!
Când tăria-mi va pieri,
mă rog, Doamne,-a mă feri
și de ceata cea nebună
care se pune-mpreună
de-mi străjuiesc bietul suflet
și mă grăiesc cu rău cuget,
ca s-alerge după mine,
zicând că-s aruncat de Tine:
„Bine că ne-a venit la mână,
veniți să-l prindem împreună,
să-l apucăm tâlhărește,
că nu-i Cel ce izbăvește!”.

Ci mă rog eu, Doamne Sfinte,
să le scurtezi din cuvinte
și să le dai război iute,
să-mi fii ajutor din frunte,
să le pui viforu-n față
și din spate să-i ia ceață!
Și să piară cu ocară,
să le meargă vestea-n țară!

Aceia ce mă vânează
și mă pârăsc să mă piardă,
cu rușine să se-mbrace
și să n-aibă ce mai face!
Pe cei ce-ncearcă să mă prindă,
răutatea să-i cuprindă!

Iară eu, fie-n ce vreme,
lângă Tine nu m-oi teme,
ci-Ți voi aduce cântare,
de când se ridică zare!
Și-n tot locul gura mea
adevăru-Ți va striga,
toată ziua nu va tăcea,
vorbind de mântuirea Ta,
căci cu scrisul n-am vârtute
să iau seama de oști multe.

Ci-Ți voi intra cu tăcere,
Doamne,-n sfânta Ta putere.
Că de ce-Ți voi ține minte,
de-adevărate cuvinte,
dintr-a Ta Sfântă Scriptură,
ce mi-a dat învățătură,
de la vârsta cea pruncească,
și de-acum să se vestească,
ci minunile Tale adese,
voi povesti, și semnele dese.

Și-n vârstă de căruntețe
și până la bătrânețe
să nu mă lași, Doamne Sfinte,
neluat de Tine-aminte,
până când voi putea spune
de brațul Tău, de minune,
peste neamuri să se-ntindă
și de veste toți să prindă.

Iar puterea Ta cea sfântă,
și dreptatea Ta cea multă,
Doamne, sunt până-n înalturi,
de se știe-n toate laturi,
c-ai făcut minune mare.
Cine-i ca Tine de tare
și să-Ți fie deopotrivă
în fire bună, milostivă?

Când în urgie Te-ai arătat
în necazuri grele m-ai lăsat.
Dar iarăși mi-ai dat viață,
când Te-ai întors cu dulceață
și m-ai scos din cea prăpastie
ce m-apucase cu năpaste,
ivindu-Te cu mărire,
de m-ai scos de la pieire.
Căci Te-ai întors cu plăcere
de mi-ai trimis mângâiere
și din groapa cea adâncă
m-ai scos și m-ai pus pe stâncă.

Pentru-aceea, Doamne Sfinte,
îmi voi aduce aminte
și-n mulțime Te voi lăuda,
printre neamuri, cu inima,
cu instrumente de cântare,
adevărul Tău cel mare,
și-n alăute cu strune
’Ți voi cânta cu viersuri bune.

Că Sfinția Ta ești Domnul
lui Israil și-a tot omul.
Se va bucura gura mea
și sufletul meu cu ea,
pentru-a Ta răscumpărare,
cântându-Ți dulce cântare.
Și limba-mi se va deprinde
toată ziua grăind pilde
despre-adevărul Tău cel sfânt.
Iar vrăjmașilor de pe pământ
să le pui ocara-n spate,
celor ce-mi fac nedreptate.

Psalmul al 69-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Doamne, întru ajutorul meu să iei aminte,
să m-auzi degrab’, Dumnezeu[le] Sfinte!

Cei ce-mi caută răul, rău să pățească,
viscolul din față să-i lovească!
Să se-ntoarcă repede cu ocară
cei ce mă batjocoresc în țară!

Iar Drepții să aibă voie bună,
să se veselească împreună!
Și tuturor celor ce, Doamne, Te caută,
să le vină bucurie deasă cu laudă!

Și să aibă pururea a zice:
„Mărit să fii, Doamne, întru cele veșnice!”
Și celor ce iubesc a Ta izbândă,
să le vină pururea dobândă!

Iar eu, care sunt sărman și sărac,
să ies vesel, Doamne, de la Tine, cu leac!
Că mi-ești ajutor și sprijinire
și vin, Doamne, fără zăbovire!

Psalmul al 68-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 53-128)

Și cu ale Tale îndurări și povețe
să cauți spre mine cu blândețe!
Să nu-Ți ascunzi a Ta sfântă față
de la mine, Doamne, cu greață,

că-Ți sunt slugă, și-n a mea sărăcie
să m-auzi degrab’ când mă rog Ție!
Sărmanului meu suflet să-i iei aminte
și să-l izbăvești, Doamne Sfinte!

Pentru vrăjmașii mei, Tu mă scoate,
că Tu-mi cunoști mustrările toate!
Batjocorirea mea o știi și ocară
ce am de la vrăjmașii mei în țară.

Sufletului mustrare-i sosește
și amărăciunea-i prisosește.
Așteptam cineva să Mă plângă
în tânguire fiind și în muncă,

să Mă mângâie, și n-avea nimeni
să se găsească din omenire.
Și Mă hrăniră în foame cu fiere
cei pe care i-am hrănit cu miere,

și-n setea Mea cu oțet M-adăpară.
Să le fie masa de ocară,
să se pună înaintea lor cursă și răutate,
celor ce-Mi dădură oțet pentru miere și lapte!

Să-și ia plata și să se smintească
și întunericul să îi orbească!
Să nu vadă când vor cădea-n supărare,
să-i cocoșeze răutatea-n spinare

și să-i verse Domnul cu mânie,
să-i ajungă valul de urgie,
să le fie curtea pustie
și casele fără ei să le fie,

nimeni în ele să nu șadă,
să suspine cine-a intra să vadă!
Căci pe Cel pe care L-ai dat spre certare
alergară să-L bată mai tare.

Și peste răni Mă usturară,
peste măsură, mai mult Mă mustrară.
Dă-le lor și adaos de vină,
pentru greșeală, osândă deplină!

Și să nu-Ți încapă în dreptate,
ci să le ștergi numele din carte!
Cu Drepții să nu-i scrii în viață
și să li se pună vina-n față!

Iar eu, într-a mea lâncezire,
Te am, Doamne, spre-nsănătoșire!
Și-Ți voi lăuda cinstitul nume,
Doamne Sfinte, cu cântec pe lume,

și cu laudă Te voi mări-Te,
ca să Îți placă, Doamne Sfinte,
mai mult decât vițelul tânăr, când răsare,
de-i cresc coarne și copită tare!

Să mă vadă săracii, să salte
cu cei fericiți, cu cântece-nalte!
Căutați pe Dumnezeu cu bucurie,
să vă trăiască sufletele-n vecie!

Căci pe săraci Dumnezeu i-ascultă
și-i liberează din grija cea multă.
Și pe cei robiți ai Săi nu-i defaimă,
ci le trimite vești bune în spaimă.

Lăudați-L, ceruri și pământuri,
cu dealuri, șesuri și câmpuri,
și mările vesele să salte,
cu unde s-arunce valuri-nalte!

Câte în ele se mișcă și-au viață,
să se bucure cu dulceață!
Că Dumnezeu a dat mântuire
Sionului, să n-aibă sfiire.

Și cetățile toate s-or face
în evreime și vor sta cu pace,
să locuiască și să petreacă
și testament pentru ea să-și facă.

Slugile Tale ce-s cu credință,
să-și întemeieze în ea sămânță,
căci iubiră preasfântul Tău nume
mai mult decât tot binele din lume.

Ieremias, cap. 27, 16-28, cf. LXX

16. Nimiciți cu totul sămânța din Babilon, ținând secera în[tru] vremea secerișului! [Iar] de la fața sabiei celei elinești, fiecare întru poporul său se vor [va] întoarce și fiecare întru pământul său va fugi.

17. Oaia rătăcită [este] Israil, [iar] leii au alungat-o pe ea. Cel dintâi a mâncat-o pe ea împăratul Assurului [Ασσουρ], iar după el [i-a mâncat] oasele ei împăratul Babilonului”.

18. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, Eu Mă răzbun pe împăratul Babilonului și pe pământul său precum M-am răzbunat pe împăratul Assurului!

19. Și-l voi întoarce pe Israil întru pășunea sa și va paște [acesta] în Carmilos și în muntele lui Efrem și în Galaad și va fi umplut sufletul său [καὶ πλησθήσεται ἡ ψυχὴ αὐτοῦ][1].

20. [Iar] în zilele acelea și în vremea aceea vor căuta nedreptatea lui Israil [τὴν ἀδικίαν Ισραηλ] și [ea] nu va [mai] fi [καὶ οὐχ ὑπάρξει], și păcatele lui Iudas [τὰς ἁμαρτίας Ιουδα] și nu or să le afle [καὶ οὐ μὴ εὑρεθῶσιν], că[ci] milostiv voi fi celor care au rămas pe pământ[2]”, zice Domnul.

21. „Cu amărăciune pune piciorul pe[este] el și pe[este] cei care locuiesc în el! Răzbună-te, sabie, și nimicește!”, zice Domnul. „Și fă după toate câte îți poruncesc ție!

22. [Căci] glasul de război și zdrobirea cea mare [sunt] în pământul haldeilor.

23. Cum a fost sfărâmat și a fost zdrobit ciocanul a tot pământul [ἡ σφῦρα πάσης τῆς γῆς]? Cum a fost făcut spre stingere Babilonul în [mijlocul tuturor] neamurilor?

24. Vor năvăli asupra ta și vei fi cucerit, o, Babilonule, și nu vei cunoaște [când va fi aceasta]! [Pentru că] ai fost aflat și ai fost luat, că[ci] Domnului te-ai împotrivit.

25. A deschis Domnul comoara Sa [ἤνοιξεν Κύριος τὸν θησαυρὸν Αὐτοῦ] și a adus vasele urgiei Sale [καὶ ἐξήνεγκεν τὰ σκεύη ὀργῆς Αὐτοῦ], că[ci] lucrul Domnului, Dumnezeului [a toate], [este] în pământul haldeilor,

26. că[ci] au venit vremurile sale[3]. Deschideți hambarele sale! Cercetați-l pe el ca pe o peșteră și nimiciți-l cu totul pe el! Să nu fie rămășița sa[4]!

27. Uscați-l de toate roadele sale și să se coboare spre tăiere! Vai lor [οὐαὶ αὐτοῖς], că vine ziua lor și vremea răzbunării lor [ὅτι ἥκει ἡ ἡμέρα αὐτῶν καὶ καιρὸς ἐκδικήσεως αὐτῶν][5]!”.

28. [Se va auzi] glasul fugind și mântuindu-se din pământul Babilonului, [ca] să vestească întru Sion răzbunarea de la Domnul, Dumnezeul nostru.


[1] Dumnezeu va umple sufletul său cu slava Lui.

[2] Profeție despre mântuirea noastră prin Hristos Domnul.

[3] S-a împlinit vremea pentru ca el, Babilonul, să fie pedepsit.

[4] Să nu mai rămână niciunul din el!

[5] Vremea în care Dumnezeu Se va răzbuna pe ei.

Ieremias, cap. 27, 1-15, cf. LXX

1. Cuvântul Domnului pe care [El] l-a grăit împotriva Babilonului:

2. „Vestiți în[tre] neamuri și, cei care auziți, faceți [acestea] și să nu le ascundeți [pe ele]! Ziceți: «A fost luat Babilonul, a fost rușinat Vilos [Βῆλος], [a fost rușinat] cel neînfricat. Cea blândă a fost dată, [a fost dată] Marodah [Μαρωδαχ]».

3. Că[ci] s-a suit peste el[1] neamul [cel] de la miazănoapte. [Și] acesta va sta pe pământul acesta spre stingere și nu va [mai] fi cel care locuiește în[tru] el de la om și până la dobitoc.

4. În zilele acelea și în vremea aceea vor ieși fiii lui Israil, ei și fiii lui Iudas, din acela[2], mergând pe jos [βαδίζοντες] și plângând vor merge către Domnul Dumnezeul lor [καὶ κλαίοντες πορεύσονται τὸν Κύριον Θεὸν αὐτῶν], căutându-L [ζητοῦντες][pe El].

5. Până la Sion vor cere cale aici, căci fața lor [și-]o vor da[3]. Și vor veni și vor fugi către Domnul Dumnezeu[l lor], căci făgăduința cea veșnică nu va fi trecută cu vederea [διαθήκη γὰρ αἰώνιος οὐκ ἐπιλησθήσεται].

6. Oile care au fost pierdute a[u] fost poporul Meu. Păstorii lor le-au alungat pe ele în munți, le-au rătăcit pe cele de la munte, [căci] pe deal plecau și nu aveau grijă de culcușul lor.

7. Toți cei care le află [le aflau] pe ele, le mâncau pe ele. Vrăjmașii lor au zis: «Nu avem să le dezlegăm pe ele, pentru care am păcătuit Domnului, pășunii dreptății, adunându-ne împreună [cu] părinții lor».

8. Înstrăinați-vă [ἀπαλλοτριώθητε] din mijlocul Babilonului și din pământul haldeilor și ieșiți! Și fiți ca balaurii către fața oilor [καὶ γένεσθε ὥσπερ δράκοντες κατὰ πρόσωπον προβάτων]!

9. Căci, iată, Eu ridic împotriva Babilonului adunarea neamurilor din pământul de miazănoapte [συναγωγὰς ἐθνῶν ἐκ γῆς βορρᾶ]! Și [ei] vor sta pregătiți, [împreună cu] el[4], acolo. [Și] îl va [vor] lua [pe el] precum sulița luptătorului celui înțelept [care] nu se va întoarce deșartă.

10. Și va fi Haldea [ἡ Χαλδαία] spre jefuire, [iar] toți cei care o jefuiesc [o vor jefui] pe ea vor fi mulțumiți.

11. Că[ci] vă veseleați și vă lăudați jefuind moștenirea Mea, pentru că săreați ca vacile prin iarbă [διότι ἐσκιρτᾶτε ὡς βοΐδια ἐν βοτάνῃ] și împungeați ca taurii [καὶ ἐκερατίζετε ὡς ταῦροι].

12. A fost rușinată foarte maica voastră, maica [voastră] în cele bune, [făcându-se] cea din urmă a neamurilor, cea pustiită.

13. De la urgia Domnului nu va fi locuit și totul va fi spre stingere. Iar tot cel care va merge prin Babilon se va întrista și vor șuiera în toată rana lui [καὶ συριοῦσιν ἐπὶ πᾶσαν τὴν πληγὴν αὐτῆς].

14. Stați pregătiți împotriva Babilonului, împrejurul [său], toți întinzând arcul! Săgetați împotriva lui! [Căci] nu aveți să șovăiți [cu] săgețile voastre.

15. Aplaudați împotriva lui [κατακροτήσατε ἐπ᾽ αὐτήν]! Au fost slăbite mâinile sale, au căzut întăriturile sale și a fost dărâmat zidul său, că[ci] răzbunarea este de la Dumnezeu [ἐκδίκησις παρὰ Θεοῦ ἐστιν]. Răzbunați-vă împotriva lui! Precum a făcut [καθὼς ἐποίησεν], faceți-i lui [ποιήσατε αὐτῇ]!


[1] Peste Babilon.

[2] Din Babilon.

[3] Își vor da fața, adică viața lor, Domnului.

[4] Cu Babilonul.

Predică la cei doi Sfinți Dimitrios [26-27 octombrie 2020]

Iubiții mei[1],

Sfinții au știut în viața lor să Îl îndure pe Dumnezeu, dar să îi îndure și pe oameni. Pentru că au făcut din sufletul lor o așteptare smerită a voii Sale, o continuă rugăciune, o blândețe plină de evlavie, o iubire recunoscătoare. Tocmai de aceea, ei s-au împodobit cu multă bunătate și smerenie, Sfintele lor Moaște vorbindu-ne în mod viu, în mod accentuat, despre sfințenia vieții lor. Pentru că noi avem Sfintele lor Moaște, tocmai pentru că sufletele lor, aflate în Împărăția lui Dumnezeu, sunt pline de curăție și de sfințenie.

Luni și marți îi pomenim în acest an pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrios [Δημήτριος] și pe Sfântul Cuvios Dimitrii [Дими́трий][2]. Și, unite cu duminica trecută, avem trei zile liturgice, trei zile de bucurie, trei zile de prăznuire. Pentru că Sfinții sunt bucuriile cele veșnice ale lui Dumnezeu, dar sunt și ale noastre, ale nevrednicilor robilor Săi. Pentru că de la ei învățăm să ne mântuim și de la ei sorbim harul cel dumnezeiesc, care e viața noastră cea veșnică.

Mănăstirea Sfântului Cuvios Dimitrii „se află la 10 km de orașul Ruse [Русе, în Bulgaria[3],] și la 100 km de București, în valea pitorească a râului Rusenski Lom, în care au fost descoperite Moaștele Sfântului”[4]. Și el s-a nevoit într-o peșteră, care dăinuie până azi[5]. O peșteră de nevoință, de însingurare față de oameni, pentru ca să se poată sfinți împreună cu Dumnezeu.

Și ca el trebuie să facem și noi! Să transformăm casele noastre în case de rugăciune și de studiu, în case de evlavie și de slujire a lui Dumnezeu. Pentru că El trebuie să fie întâiul în toate în viața noastră și nimeni altcineva.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrios a trăit în timpul Împăratului roman Maximianus[6] și a fost martirizat la vârsta de 36 de ani, pe 26 octombrie 306[7]. A fost martirizat în plină tinerețe, când mai putea să facă multe lucruri bune. Viața lui a fost tăiată de pe pământ în mod sângeros, dar sufletul său a fost sălășluit de Dumnezeu împreună cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Pentru că scopul vieții noastre este Împărăția lui Dumnezeu. Și dacă ajungem acolo, atunci ne-am împlinit menirea noastră pe pământ.

Sfântul Cuvios Dimitrii a trăit în secolul al 13-lea în Bulgaria de azi[8]. Și el e pomenit pe 27 octombrie, pe când Sfântul Mare Mucenic Dimitrios, cel care este grec de neam, e pomenit pe 26 octombrie. Iar Sfântul Cuvios Dimitrii a adormit fără ca cineva să îi mai facă Înmormântare. Căci, „cunoscându-și dinainte ceasul morții, și-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre, unde singur s-a dus și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu”[9]. Iar „după mai multă vreme, crescând apele râului Lom, s-a surpat malul de lângă peșteră și au căzut mai multe pietre din stâncă, între care [erau și] cele între care se aflau Moaștele Sfântului, care au căzut în apă. Iar după o vreme, Sfântul s-a arătat unei fete bolnave, zicându-i să-l scoată din apă, iar el o va tămădui. Copila a zis [această vedenie] părinților ei, care au mers împreună cu Preoți și cu o mulțime mare de oameni, [și] au aflat Moaștele sale neputrezite și luminate”[10] de slava lui Dumnezeu.

Pentru că trupul său cel neînmormântat, dar îndumnezeit de slava lui Dumnezeu care era în el, nu a putrezit și nici nu s-a stricat căzând în apă. Căci în Sfintele Moaște a început deja marele proces al învierii celei de obște. Ele sunt mărturiile vii ale învierii universale, ale învierii tuturor celor adormiți. Pentru că toți vom învia la venirea a doua a Domnului, cea întru slavă, dar fiecare având în el conținutul vieții sale început în viața sa pământească. Pentru că unii vom învia pentru Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică, pe când alții pentru Iadul cel veșnic.

Iar Sfintele sale Moaște, ale Sfântului Cuvios Dimitrii, sunt acum în Catedrala Patriarhală de la București, pe când cele ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrios sunt în Catedrala Mitropolitană din Tessalonic[11]. Și mulțimi mari de oameni vin zilnic ca să se închine în fața lor. Pentru că cei credincioși îi simt vii și prezenți în viața lor, atâta timp cât îi ajută mereu întru toate.

Sfântul Dimitrios a fost martirizat prin străpungerea sa cu lăncile [lanceis perforari] [PL 129, col. 717]. Dar cel străpuns de lănci a izvorât mir din Sfintele sale Moaște! De aceea, el este Mare Mucenic [ὁ Μεγαλομάρτυρας], dar și Izvorâtor de mir [ὁ Μυροβλύτης][12]. Iar minunile lor, ale Sfinților lui Dumnezeu, sunt pentru ca ei să ne încredințeze de viața dumnezeiască care este întru ei. Pentru că toate le fac prin slava lui Dumnezeu, care e viața lor și viața noastră cea veșnică.

În troparul său, Sfântul Mare Mucenic Dimitrios este numit „mare apărător în[tru] primejdii [μέγαν εὕρατο ἐν τοῖς κινδύνοις]”[13]. Mare apărător al nostru întru primejdiile de tot felul. Prin care noi așteptăm mare milă [τὸ μέγα ἔλεος] de la Dumnezeu[14]. Pentru că rugăciunile sale cele pentru noi, Îl fac pe Dumnezeu să fie milostiv față de noi, păcătoșii. Pe când troparul Sfântului Cuvios Dimitrii ne vorbește despre asceza lui, prin care s-a mântuit și s-a sălășluit împreună cu Sfinții Îngeri ai lui Dumnezeu[15]. Dar condacul Sfântului Cuvios Dimitrii ne vorbește, ca și troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrios, de implicarea sa continuă în viața noastră. Pentru că îi cerem să ne apere de toate nevoile, ca unul care are îndrăzneală către Dumnezeu[16].

– Însă de ce are îndrăzneală către Dumnezeu Sfântul Cuvios Dimitrii, Părintele nostru?

– Pentru că și-a sfințit viața sa și acum este în intimitatea lui Dumnezeu, în Împărăția Lui, și se roagă, plin de dragoste pentru noi, pentru mântuirea noastră. Are îndrăzneală pentru noi datorită iubirii lui față de Dumnezeu și față de noi. Îndrăzneala lui față de Dumnezeu e din iubire și din grijă față de noi. Pentru că el dorește ca și noi să fim acolo unde este el, adică în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.

Sfântul Cuvios Dimitrii a fost păstor de vite, pe când Sfântul Mare Mucenic Dimitri a fost guvernatorul Tessalonicului[17]. Ocupațiile lor zilnice însă nu i-au scos din ritmul vieții lor duhovnicești, din ritmul vieții lor interioare. Și nu i-au scos, pentru că grija lor fundamentală era grija mântuirii lor. Pentru că nici pe noi nu ne poate scoate nimic și nimeni din grija noastră pentru mântuirea noastră, dacă ea e grija noastră fundamentală.

De aceea, iubiții mei, viața cu Dumnezeu e viața clipă de clipă cu El și nu doar din când în când! Cine trăiește cu Dumnezeu, trăiește continuu cu El și se bucură de toată intimitatea lui cu Dumnezeu. Pentru că se bucură de simțiri, de luminări, de vederi și de minuni dumnezeiești în viața lui, adică de toată grija lui Dumnezeu pentru a ne mântui pe noi. Căci atunci când noi avem doar grija mântuirii și Dumnezeu sporește în noi tot ajutorul și toată luminarea Lui cea dumnezeiască. Fiindcă El ne dă să sporim duhovnicește pe măsura râvnei noastre pentru viața cu El.

Multă sănătate celor care își sărbătoresc astăzi și mâine ziua patronimică și tuturor celor care îi iubesc pe Sfinții Dimitrios, Părinții noștri, astăzi și mâine pomeniți! Dumnezeu să ne întărească pe toți, în tot lucrul cel bun, pentru rugăciunile Sfinților Săi! Amin.


[1] Începută la 11. 42, în zi de miercuri, pe 21 octombrie 2020. Soare, 13 grade, vânt de 5 km/ h.

[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Dmitry.

[3] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruse.

[4] Cf. https://basilica.ro/foto-pe-urmele-sfantului-dimitrie-cel-nou-in-bulgaria/.   [5] Ibidem.

[6] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Maximian.

[7] Cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2019/10/25/predica-la-cei-doi-sfinti-dimitrios-2019/.

[8] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Dimitrie_cel_Nou_din_Basarabi.

[9] Ibidem. [10] Ibidem.

[11] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfântul_Dumitru_din_Salonic și https://basilica.ro/sfintii-dimitrie-unul-pastor-altul-guvernator-acelasi-nume-in-cer-si-pe-pamant/.

[12] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/990/sxsaintinfo.aspx.

[13] Ibidem. [14] Ibidem.

[15] Cf. https://doxologia.ro/tropar/troparul-sfantului-cuvios-dimitrie-cel-nou-ocrotitorul-bucurestilor.

[16] Cf. https://doxologia.ro/tropar/condacul-sfantului-cuvios-dimitrie-cel-nou-ocrotitorul-bucurestilor.

[17] Cf. https://basilica.ro/sfintii-dimitrie-unul-pastor-altul-guvernator-acelasi-nume-in-cer-si-pe-pamant/.

Predică la Duminica a XXIII-a după Cincizecime [2020]

Iubiții mei[1],

afacerile se fac pe încredere și pe calitate. Dacă calitatea produselor și a serviciilor începe să scadă, scade și încrederea în tine, în comerciant. Sau dacă n-ai colaboratori serioși, degeaba produci tu încredere, dacă ei produc daune zilnice. Pentru că tu trebuie să oferi în mod real ceea ce publicitezi.

O piață online, de la care cumpăr adesea, și care are sloganul „libertate în fiecare zi”, e sabotată sistematic și de afiliați, dar și de curieri. Dacă n-ai dat șpagă la curier o dată, iar el te ține minte, produsele vin când își aduc ele aminte sau vin cum vor ele de zdruncinate. Sau, tu mergi pe încredere, vrei un produs de România, apelezi la piață, dar alegi un afiliat, un furnizor mic, care se dovedește imediat că nu își face treaba. Tu vrei să-l ajuți, că ești român și vrei ca România să prospere, iar el îți împachetează produsul peste 5 zile, deși, presupun, îl are în fața ochilor. Că dacă zici că produci, atunci trebuie să produci zilnic și nu din când în când.

Piața online despre care vă vorbesc e pentru mine de încredere, pentru că atunci când am cumpărat direct de la e**G, produsele au venit la timpul lor. Dar când am cumpărat de la oricine altcineva de pe piața lor, ele au venit când au vrut, ceea ce înseamnă că afiliații trag în jos, în jos de tot brandul. Și brandul nu se ține cu ce-a fost acum 5 ani sau 10 ani, ci cu ceea ce se face acum. Brandul trăiește din prezent, din dorința celor care îl cumpără.

Domnul îl vindecă pe demonizatul din ținutul Gadarinilor [τῶν Γαδαρηνῶν] [Lc. 8, 26, BYZ], îl face să fie „îmbrăcat și întreg la minte [ἱματισμένον καὶ σωφρονοῦντα]” [Lc. 8, 35, BYZ], dar strică afacerile locale. Afacerile cu porci. Afaceri care erau ilegale în pământul lui Israil.

Gadara [Γάδαρα] făcea parte pe atunci din Decapolisul [Δεκάπολις] roman[2], din cele 10 cetăți de frontieră ale Imperiului Roman[3]. Iar evreii care trăiau acolo creșteau porci în mod ilegal, pentru că ei erau interziși prin lege. De aceea, când demonii din om intră în turma de porci și ei se aruncă în mare și mor [Lc. 8, 32-33], atunci „L-au rugat [L-a rugat] pe El toată mulțimea cea învecinată gadarinilor să plece de la ei [ἀπελθεῖν ἀπ᾽ αὐτῶν]” [Lc. 8, 37, BYZ]. Pentru că nu le-a păsat că omul s-a mântuit de demoni [Lc. 8, 36, BYZ], ci s-au înfricoșat ca nu cumva să își piardă afacerile lor ilegale.

Mai devreme sau mai târziu tot ce este ilegal și păcătos va fi pedepsit de Dumnezeu. Toate faptele, gândurile, mișcările inimii și vorbele noastre vor fi judecate de Dumnezeu. Pentru că pe Dumnezeu îl interesează omul, viața lui, spre ce tinde el în mod fundamental. Când Dumnezeu îl judecă pe om, El nu Se uită la lucrurile colaterale, nu privește la suprafața vieții lui, ci în adâncul sufletului omului. Îl judecă după inima lui și după dorințele lui cele mai intime. De aceea, judecata Lui e dreaptă și cu totul adevărată, pentru că e în urma unei priviri absolute asupra vieții omului.

Dumnezeu te privește și știe totul despre tine! Știe toată viața ta, tot ceea ce vei face tu în viața aceasta și unde vei merge pentru veșnicie. Și, cu toate acestea, El ne ajută pe fiecare dintre noi să ne mântuim. Ne ajută pe toți fără discriminare! Pentru că mântuirea e o continuă colaborare cu Dumnezeu. E o continuă nevoință împreună cu El. Pentru că suntem ajutați și luminați de El tot timpul.

Mergi la un concert rock sau la un protest plin de nervi. Și acolo îți manifești furia, răutatea, resentimentele tale. Țipi, dai din mâini, arunci, lovești, ești lovit, escaladează lucrurile, ajungi în duba forțelor de ordine…Pentru că atunci când te înrâurează demonii, când te influențează ei în mod evident, îți vine să țipi, să distrugi, să lovești, să omori. Ți se pare că ai „multă tărie”, „multă tinerețe” în tine și vrei să o dovedești.

Și când vrei să dovedești forța ta, atunci îți arăți slăbiciunea ta extremă. Pentru că nu poți să-ți stăpânești nervii, furia! Ești robul enervării. Dar când ești în pacea lui Dumnezeu, atunci nu vrei să îți arăți forța, ci atunci stai „lângă picioarele lui Iisus [παρὰ τοὺς πόδας Ἰησοῦ]” [Lc. 8, 35, BYZ] și asculți vocea Lui.

Când vrei să îți arăți forța, când vrei să-i bați și să-i omori pe alții, ești un cal nărăvaș condus de către demoni. Ești robul lor, al celor care își bat joc de tine. Pentru că tăria reală a ta e atunci când asculți glasul Lui, când asculți glasul Domnului, și îl împlinești cu multă sudoare în viața ta. Ești tare, când nu te lași biruit de demoni. Și ești slab, de fiecare dată când păcătuiești. Pentru că păcatul e slăbiciunea care ne slăbește continuu, care ne face epave.

Afacerile reale sunt cele care țin cont de Dumnezeu și de legi și de sinceritatea produselor. Produsele sincere sunt produsele bune la un preț real. Când înmulțești cu doi sau cu zece prețul real, ai profit, dar nu ai viitor. Pentru că viitorul unei afaceri ține de calitatea și de sinceritatea prețului produselor.

Mă poți minți azi, dar nu și mâine! Și chiar dacă, de nevoie, voi cumpăra și mâine de la tine, când va veni altcineva, care îmi garantează mai multă sinceritate în relația cu mine, cumpărătorul, eu te voi uita și voi cumpăra de la acela. Și atunci nu contează profitul tău de azi, profitul tău mare de azi, dacă mâine vei da faliment.

Iar falimentul este expresia nesimțirii în relația cu clienții. Știai că ai prețuri mari, vedeai că nu cumpără nimeni, dar ne-ai privit cu dispreț. De aceea, acum, când ești ieșit de pe piață, nu suntem de vină noi, cei disprețuiți, ci doar tu, cel care ne-ai privit de sus.

În societate ieși și îți pui o mască, pentru că nu știi să suporți realitatea. Dar în adâncul tău tu știi cine ești! Tu știi fără niciun dubiu. Toți știm cine suntem, chiar dacă mimăm că suntem alții. Iar mimarea noastră e un produs cosmetic care nu ține la ploaie, la ploaia lacrimilor. Când e să plângi, când e să te doară, când ți-e frică, când n-ai, când simți moartea că îți dă târcoale, atunci rimelul fariseismului îți cade de pe gene, pentru că plângi. În locul multului râs, începi să plângi! Și plânsul dureros e, adesea, fără public, uitat de toți, părăsit de toți.

De aceea, iubiții mei, nu fugiți după zgomot, ci după liniște! Alergați spre pacea lui Dumnezeu! Veniți să ne împăcăm cu El, cu Cel pe care Îl îndurerăm zilnic! Veniți să facem pace în noi și între noi! Pentru că demonii ne separă pe unii de alții, ne țin la distanță, dar Dumnezeu ne adună și ne face să locuim la un loc.

Renunțați la ceea ce vă face rău! Renunțați la obiceiuri și la afaceri rele! Pentru că nu vă vor odihni păcatele și nici viața nepăsătoare, ci numai binele făcut zilnic, binele lui Dumnezeu, binele virtuților Lui.

Binele se înveșnicește în noi, dar și răul Iadului se înveșnicește în noi. Și dacă vrem să fim oamenii lui Dumnezeu, atunci trebuie să înveșnicim în noi relația Lui cu noi, relația Lui de iubire veșnică cu noi. Amin!


[1] Începută la 9. 13, în zi de miercuri, 21 octombrie 2020. Soare, 6 grade, vânt de 2 km/ h.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Gadara.

[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Decapolis.