Luceafărul. Comentariu literar

LuceafarulPagina sursă a cărții.

item imageRead Online

(3.0 M)PDF
(146.4 K)EPUB
Kindle
Daisy
(226.6 K)Full Text
(1.5 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

*

p. 14: „Rosa del Conte nu a avut posibilitatea să facă realmente un studiu comparativ, între opera lui Eminescu și literatura noastră veche. […] Tocmai această sarcină extrem de dificilă ne-am asumat-o” în această carte.

p. 16: în cartea noastră „Eminescu și literatura română veche” am arătat că „literatura română veche și tradiția spirituală românească au constituit surse și factori absolut esențiali în configurarea operei eminesciene”.

p. 19: „Eminescu nu a urmărit, însă, să creeze o stare de familiaritate cititorului, ci să înalțe ex abrupto situația la nivelul sublimului”.

p. 36: „Dorul care împle sufletul este după cele eterne și nemărginite. Pentru că toate cele ale lumii trecătoare, care alunecă „pe mișcătoarele cărări” ale vieții, nu pot să umple sufletul”.

p. 44: „Luceafărul încearcă să spună ceva esențial despre el însuși, deși el, cu adevărat, nu se află în niciuna dintre cele două apariții, care sunt două moduri de percepere a personalității sale”.

p. 51: „Eminescu nu s-a gândit să-i atribuie Luceafărului său un erotism ieftin/ superficial, chiar dacă acceptăm că el considera această dragoste ca o coborâre sau o cădere din treapta sa”.

p. 61: „Semnificația părutei naturi duble a Luceafărului, așa cum apare în fiecare din cele două ipostaze, în opinia noastră, se explică prin confruntarea dintre aspirația spre sfințenie/ înălțime spirituală și tendința pătimașă, care s-a dat în sufletul poetului”.

p. 89-90: „Însă Eminescu nu face decât să afirme, din nou, o realitate duhovnicească, pe care în chip neîndoielnic a aflat-o enunțată de foarte multe ori în cărțile vechi ortodoxe pe care le-a citit: aceea că apropierea de Dumnezeu te face să-ți vezi păcatele și să-ți simți vidul interior”.

p. 118: „Hyperion vorbește nu cu Tatăl, chiar dacă I se adresează cu apelativul Părinte, ci cu Hristos Dumnezeu”.

p. 141: „De aceea Hyperion rămâne „rece” față de noua chemare, adică mort față de toate patimile și tentațiile telurice, față de ispitele omenești”.

The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian

99. Sfantul Simeon Noul Teolog (in engleza)The source page  of the book.

item image

Read Online
(5.9 M)PDF
(224.5 K)EPUB
Kindle
Daisy
(634.5 K)Full Text
(4.3 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

*

Informations about it here.

*

Content

Introduction (4-9)

1. The Biblical and Patristic Premises of the Deification of the Man and of the Sight of God in the Orthodox Theology (10-45)

| 1. 1. The Person of the Divine Logos and His Relation with the Creation and with the Man (12-25) | 1. 2. The Rational and Ghostual Foundation of the Seen World and its Interior Relation with the Salvation of Man and the Transfiguration of Creation (26-35) | 1. 3. The Uncreated Divine Energies and Their Presence in the Synergistic Acts of the Deification and of the Sight of God (36-45)

2. The Sight of God at Saint Symeon the New Theologian and its Implications in the Personal Salvation (46-419)

The Ecstatic Terminology

2. 1. The Symeonian Ecstatic Terminology (46-76)

Triadology

2. 2. The Most Holy Trinity in the Personal Ghostual Experience (77-107) | 2. 2. 1. The Apologetic Dimension (78-92) | 2. 2. 2. The Personalistic Dimension (93-107)

Christology

2. 3. The Sight of the Christ’s Glory and the Path of Deification (108-133) | 2. 3. 1. The Birth of Christ in the Personal Experience (110-119) | 2. 3. 2. The Death and the Resurrection of Christ in the Personal Experience (120-128) | 2. 3. 3. The Ascension of Christ in the Personal Experience (129-133)

Pnevmatology

2. 4. The Holy Ghost and the Sight of the Divine Glory (134-194) | 2. 4. 1. The Holy Ghost, the True Faith and the Experience of the Grace (135-144) | 2. 4. 2. The Personal Ecstatic Testimonies and Their Validation (145-172) | 2. 4. 2. 1. The First Ecstasy of Saint Symeon (147-156) | 2. 4. 2. 2. The Ecstasy During His Noviciate (157-162) | 2. 4. 2. 3. The Ecstatic Confession and the Validator Comment (163-172) | 2. 4. 3. The Symeonian Ecstasies from the Life Written by Saint Niketas (173-194)

Soteriology

2. 5. The Path of Deification and the Sight of God (195-279) | 2. 5. 1. The Emergence of Light in Those Who are Cleansed of Passions (196-205) | 2. 5. 2. The Unpassion and the Divine Light (206-220) | 2. 5. 3. The Light and the Salvation as Holiness (221-238) | 2. 5. 4. The Union with God and the Communional Images (239-264) | 2. 5. 5. The Divine Light and the Ghostual Father (265-279)

Sacramentology

2. 6. The Holy Mysteries of the Church and the Feeling of the Divine Grace (280-380) | 2. 6. 1. The Holy Baptism and the Sight of God (281-301) | 2. 6. 2. The Holy Communion, the Feeling of Grace and the Ecstasy (302-332) | 2. 6. 3. The Holy Confession and the Interior Experience of Grace (333-364) | 2. 6. 4. The Holy Matrimony and the Holy Priesthood as Sacramental Paradigms of Union with God (365-380)

Ecclesiology

2. 7. The Saints as Living Members of the Church (381-399)

Eschatology

2. 8. The Sight of Light and the Eschatology (400-419)

3. The Receptation of the Theology of Glory in the Orthodox Space and the Importance of its Assuming in the Postmodern World (420-455)

| 3. 1. The Sight of God in the Theology of Father Professor Dumitru Stăniloae (420-431) | 3. 2. The Mystical Theology and its Receptation by the Orthodox Professor Vladimir Lossky (432-441) | 3. 3. The Interior Dissolution of the Man in Postmodernity and the Consequences of Personal Assuming of the Theology of Glory (442-455)

Final Conclusions (456-469) | Index of Abbreviations (470-477) | General Bibliography (478-492)

Puteți fi partenerii noștri

mana dreapta a Sfantului Patriarh Ioan Gura de Aur

De aici puteți downloada, în mod gratuit, cărțile noastre editate la nivel online!
***

Dacă doriţi să ajutaţi financiar platforma noastră online şi proiectele noastre editoriale o puteţi face contactându-ne pe adresa de email:

dorinfather@yahoo.com

sau făcând donații în contul:

Picioruş Gianina Maria Cristina

BCR

RO31RNCB0080079049010001

sau prin expediere

Money Gram.

***

Platforma noastră este editată pe Windows 7 și Firefox updatat la zi. Dacă nu sunteți în acești parametri…e posibil ca unele părți ale onlineului nostru să nu le puteți vizualiza.

***

Vă mulţumim frumos tuturor!

Sfântul Ieronim Mărturisitorul, Comentarii la Isaia Prorocul (fragmente) [3]

Traduceri patristice

vol. 5

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

*

Sfantul Ieronim MarturisitorulSfântul Ieronim Mărturisitorul
(340/342/345-420, † 30 septembrie,
pomenit la 15 iunie în Biserica
Ortodoxă)

 *

„«Am născut [genui] fii și i-am crescut/ i-am înălțat [exaltavi], însă ei M-au disprețuit/ nesocotit» (Is. 1, 2). Pe care [, pe acest verset,] Symmachus și Theodotion l-au schimbat astfel: «Am hrănit [enutrivi] fii și i-am crescut». De aici povestește Prorocul ce spune Domnul, că poporul lui Israel, care a părăsit pe robii legii universale/ generale [legea păcatului], s-a preschimbat în fii; și a zis: «fiul Meu întâi născut [primogenitus] Israel» (Ieș. 4, 22).

Apoi și Domnul, în Evanghelia Apostolului, făgăduiește că, dacă vor face voia Lui, atunci nu îi va mai numi pe ei robi/ slugi, ci prieteni (cf. In. 15, 15).

Căci dacă a arătat mândrie/ dispreț Israel, auzind despre sine că este întâi-născut, de aceea se înțelege a se fi spus întâi-născut, pentru că sunt arătați fiii din neamuri a fi al doilea [născut] [secundi filii significentur ex gentibus].

Căci [Israel] nu este numit unul născut [unigenitus], care exclude alți frați, ci întâi-născut [primogenitus], care arată că vor urma și alții; și totuși, precum [spun] tainele Scripturilor, nu întâi-născuții primesc moștenirea, ci cei de-al doilea [secundi].

Întâi-născut a fost Cain, dar darurile lui Abel I-au plăcut lui Dumnezeu [placuerunt Deo]. Întâi-născut [a fost] Ismael, dar Isaac a primit moștenirea. Întâi-născut [a fost] Esau/ Esav, dar Iacov a smuls cu abilitate binecuvântarea tatălui. Întâi-născut [a fost] Ruben, dar totuși binecuvântarea seminției lui Hristos a trecut la Iuda.

Astfel, ca aceia care au fost primii în ordinea chemării și s-au numit cap/ început, noi [creștinii], care am fost în al doilea [rând] și am fost arătați la urmă, suntem schimbați în cap/ început și suntem numiți fiii lui Dumnezeu.

«Deoarece, [acelora] câți L-au primit pe El, le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu» (In. 1, 12).

Căci nu am primit «duhul robiei întru frică, ci Duhul înfierii, întru Care strigăm: Avva Părinte» (Rom. 8, 15). Pentru că «iubirea desăvârșită scoate afară frica» (I In. 4, 18).

Deci este mai bine a citi ca în ebraică: «Am hrănit [enutrivi] fii» decât: «Am născut [genui] fii» (Is. 1, 2). Întrucât se vede, în acea spusă pe care o citim în Epistola lui Ioan, că este dimpotrivă: «Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește» (I In. 3, 9).

Așadar aceștia, dacă sunt născuți din Dumnezeu, cum pot să păcătuiască, când oricine care este născut din Dumnezeu nu poate să păcătuiască?

«Boul și-a cunoscut Stăpânul său și asinul ieslea Domnului său. Israel nu a cunoscut, poporul Meu n-a înțeles» (Is. 1, 3). Pe care numai LXX l-a tradus [astfel]: «Israel însă nu M-a cunoscut pe Mine și poporul nu M-a înțeles».

În ebraică [este] ca și la ceilalți: «Israel n-a cunoscut pe Stăpânul său și poporul nu a înțeles ieslea Domnului său».

Iar sensul este evident: Eu i-am ales ca fii pe aceștia și i-am făcut popor deosebit [peculiarem] și partea Mea [partem Meam] și frânghia [funiculum][1] moștenirii Mele și i-am numit întâi născut, iar ei nici măcar aceasta n-au făcut-o, ceea ce au făcut animalele iraționale [bruta animalia], ca să fie primitorii celor bune și să-L cunoască pe Păstorul și Învățătorul lor.

Nici [măcar] nu-i compară pe ei cu câinii, care sunt un gen de animale foarte perspicace [sagacissimum genus] – și a păstrat casa Domnului pentru o hrană sărmană [pro parvo cibo] –, ci [cu] simțurile/ înțelegerea celor mai proaste, ale boului și asinului, ale celor care, fie trăgând plugurile, întorc bulgării pământului prea dur cu brăzdarul, fie poartă greutățile/ sarcinile și, înaintând, îmblânzesc greutatea muncii oamenilor: de unde sunt și numite acestea animale de povară [jumenta] pentru că ajută [juvent] pe oameni.

Se poate înțelege acest loc și despre Dumnezeu Tatăl, dar mai mult se referă la Fiul, [spunând] că nu L-a cunoscut pe El, nici nu L-a primit poporul lui Israel: [pe Cel] a Cărui zi a văzut-o Avraam și s-a bucurat [adică pe Hristos, pe Fiul întrupat] și de a Cărui venire toți Prorocii și-au legat făgăduințele. Care și în Evanghelie grăiește către Ierusalim: «Cât de des am vrut să-i adun pe fiii tăi, precum găina puii sub aripile sale, și nu ai vrut!» (Mt. 23, 37).

Ne întrebăm: unde mai citim, de asemenea, despre bou și asin? În Deuteronom este scris: «Să nu ari cu vițelul [in vitulo] precum cu asinul» (Deut. 22, 10). Și în același loc [carte] al lui Isaia: «Fericit cel ce seamănă peste tot apa[2], pe unde boul calcă [calcat] și asinul» (Is. 32, 20)”[3].


[1] Prin care să urce către cer toate neamurile.

[2] Cel ce face fântâni, puțuri de apă pentru animale.

[3] PL 24, col. 25-27.

Zi cu soare

Astăzi e o zi de sărbătoare pentru noi. Îl prăznuim pe Sfântul Ignatie Teoforul dar și pe Sfântul Ioan de Kronstadt, patronul familiei noastre.

Pentru că pe 20 decembrie 1995 l-am întâlnit pe Părintele Dorin, pe atunci seminarist, în clasa a XII-a, ca și mine, la un cenaclu literar, unde fusese invitat împreună cu Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, la liceul la care învățam.

Au venit și au vorbit despre poezie, dar și despre teologia mistică și despre experiențe dumnezeiești uluitoare. Am ajuns printr-o minune la acel cenaclu și am vorbit, tot în mod neobișnuit, despre lucruri pe care nu le mărturisisem nimănui, până atunci.

După ce s-a terminat, am vorbit cu Părintele Dorin să ne mai întâlnim și să îi arăt și eu încercările mele poetice.

A doua zi m-am trezit spunând rugăciunea inimii în gând, despre care ne vorbise Fericitul Ilie. Au urmat alte zile, în care m-am întâlnit cu Părintele Dorin și am vorbit despre cărți, despre ce scriam – el mai mult – dar și despre Dumnezeu, iar el m-a inițiat în cunoașterea teologică.

Știu că tânjeam după Dumnezeu, dar nu știam cum și unde să-L găsesc. În Biserică intrasem de vreo două-trei ori, în treacăt. Nici părinții și nici bunicii nu mă învățaseră nimic fundamental în acest sens.

Convorbirile cu Părintele Dorin au dus la convertirea mea și la o prietenie lungă, iar în 2004 ne-am căsătorit. De când l-am întâlnit și până astăzi el este prezența, singura, de care am nevoie mai mult decât de aer.

El m-a sprijinit în toate momentele grele și în toate deciziile pe care le-am luat. M-a însoțit pe drumul citirii Filocaliilor și al cărților patristice, lămurindu-mi sensurile și învățându-mă să văd ispitele și primejdiile. A binecuvântat proiectele mele și m-a susținut, moral, intelectual și duhovnicește, în tot ceea ce am făcut.

De aceea i-am dedicat și îi dedic toate cărțile – ultima scrisă fiind despre Eminescu, care s-a născut tot azi –, ca celui pe care l-am simțit totdeauna ca o fântână prin care curge harul dumnezeiesc (o simțire cât se poate de reală și deloc imaginară). Pentru că el mi-a deschis orizontul înțelegerilor celor mai profunde și mă face să simt acoperământul harului, într-un mod dincolo de cuvinte.

El e toată bucuria și împlinirea vieții mele. Îi doresc La mulți ani! Și tuturor celor care ne citiți și ne sunteți aproape.

The Theology of the Sight of God [12]

Rev. D.Th. Dorin Octavian Picioruş

*

The Theology of the Sight of God 

Studies and translations

 ***

Here are the parts 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11.

***

1. 2. 11. The Lord of Life and the Field of Death

Ezekiel experiences the touching of him of the hand of God, who leads him, into the Ghost, and places him in the middle of a field full of human bones (Eze. 37, 1).

1. exago2. xira sfodra3. logon4. The Ghost of lifeThe resurrection of the dead does not mean re-bringing into the anterior existence, but a furtherance into a ghostualised existence, full of grace. The bones become bodies but these bodies are filled by the Ghost of God, which is the true resurrection of the resurrected.

Eze. 37, 6 is fundamental for our theme through the final on which it has. After the evolutive presentation of the resurrection of the bones is specified this thing: that the bones will rise, the people will rise and will be living into the Holy Ghost and only in this gracial state will know on their Lord.

The Ghost of the Lord, found in these people resurrected, certifies the interior existence of God. With other words, the existence of God and His eternal irradiation cannot live outside of our being and we cannot give proofs about God’s existence, than if dwells in us the Ghost of God.

Ezekiel prophesies on the bones and they become bodies (37, 7-8). But the bodies did not have on the Ghost into them (37, 8). Only when comes the Ghost the dead are raised and stand upright, strengthened in their life (37, 9-10).

But the eschatological image of this chapter has touching and with the ghostual resurrection that happens in this life.

Even if the resurrection of the bodies is an eschatological reality, however now is the moment of ghostual resurrection, into the Ghost. Only those who live the gracial resurrection here are filled of life in full mode. The Lord of life will make living on those into which is the Ghost of life, according as we remarked at Eze. 37, 6.

Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului [2014]

Nasterea Domnului© Biserica Nașterea Domnului[1]

Iubiții mei,

praznicul Nașterii Domnului se grăbește! Se grăbește să ne vestească bucuria lui dumnezeiască imensă.

Pentru că Evanghelia zilei [Mt. 1, 1-25]  este primul capitol din Matei, capitol care pune istoria în relație cu credința și cu revelarea lui Dumnezeu în viața celor credincioși.

gheneseosÎnsă ambele genealogii ale Domnului se intersectează în persoana lui Avraam, pentru că și noi, cei credincioși, suntem din neamul lui.

Pentru mulți dintre noi toate aceste nume cuprinse între Mt. 1, 1 și 1, 16 sunt necunoscute. Poate că am auzit despre unele…dar nu știm mare lucru despre cine era Fares sau Ozias sau Iehonias.

Masiahbrat inaltCăci fiii lui Israil au crezut că trebuie să domine popoarele prin forță și nu prin puterea credinței și a curăției.

Însă Fiul lui Dumnezeu Se întrupează și Se face Fiul Fecioarei pentru ca să atragă la Sine toate neamurile. El vine întru putere dumnezeiască și întru curăție preasfântă pentru ca să ne învețe că adevărata putere este sfințenia.

Unul din Treime, Fiul Tatălui Cel mai înainte de veci, Se face om din cea fără de prihană, fără ca să strice fecioria ei, a Mariei, și devine astfel centrul de unificare și de înduhovnicire al umanității. Pentru că El Se coboară la noi pentru ca să ne ridice la Sine, în comuniune cu Prea Sfânta Treime, Dumnezeul nostru.

Și fără credința una, mântuitoare și sfințitoare a Bisericii, noi nu putem fi una în Hristos, nu putem să fim mădulare mistice/ tainice ale Lui și nici nu ne putem înălța la comuniunea cu Dumnezeu. Pentru că Tatăl, prin Fiul, întru Sfântul Duh ne unește pe unii cu alții și ne înalță în comuniunea veșnică a Treimii.

Așa înțelegem de ce e important Avraam în ecuația nașterii Domnului: pentru că el a crezut în făgăduința lui Dumnezeu. El a crezut în ceea ce va face Dumnezeu. Nu a cerut minuni pentru ca să creadă ci a crezut în El, pentru că El e viața noastră.

Și Avraam, cel care a crezut Domnului Dumnezeu, s-a umplut de consecințele credinței lui. Pentru că credința se împlinește și aici și în viața veșnică cu Dumnezeu, în Împărăția Sa.

Și în Slujba Înmormântării noi amintim de „sânurile lui Avraam”[2]. Sânuri, care aici înseamnă comuniunea noastră veșnică cu Avraam, Părintele celor credincioși și cu toți Sfinții lui Dumnezeu și cu toți Îngerii Lui în Împărăția Sa. Pentru că la baza vieții noastre veșnice cu Dumnezeu stau credința, nădejdea și dragostea noastră pentru Dumnezeu.

Fiindcă noi credem în Cel care ni Se revelează, așteptăm totul de la El, pe măsură ce ne umplem tot mai mult de dragostea Lui. Și așteptarea Lui e plină de simțirea și de revelarea Lui, pentru că e o așteptare plină de dragoste.

De aceea, praznicul Nașterii Domnului se grăbește să ne întâmpine și să ne cuprindă în întregime. Să ne cuprindă întreaga ființă cu curăția Lui, cu delicatețea Lui, cu frumusețea Lui, a Celui care Se naște și Se face Prunc plin de curăție pentru noi.

Un Prunc Bătrân, un Prunc vechi de zile, ca nimeni altul, singura noutate paradoxală și bucuroasă de sub soare, adică din istoria umanității. Căci este un Prunc care a plecat cerurile până la noi, un Prunc deoființă cu Tatăl și cu Duhul, Care ne-a asumat umanitatea în persoana Lui cea veșnică și ne-a îndumnezeit-o.

Și tocmai de aceea e unic și inimitabil acest Prunc, pentru că El l-a repus pe om pe adevăratele axe ale vieții sale: pe axa verticală a comuniunii cu Dumnezeu, care se întretaie în cruce cu axa orizontală a iubirii față de aproapele.

Pentru că trebuie să primim în noi  harul dumnezeiesc prin lucrarea mântuitoare a acestui Prunc, ca să fim una cu Dumnezeu și una cu oamenii, așa cum El este, deopotrivă, Dumnezeu și om.

Căci în noi înșine suntem mereu cu Dumnezeu și mereu cu oamenii, dacă crucea rugăciunii și a iubirii noastre pentru Dumnezeu și pentru oameni ne sfințește și ne personalizează continuu.

Pruncii învață de la acest Prunc delicatețea și smerenia.

Tinerii învață de la acest Prunc frumusețea și curăția duhovnicească.

Cei maturi învață de la acest Prunc jertfelnicia și umilința sfântă.

Cei bătrâni învață de la acest Prunc voioșia și simplitatea.

Pentru că El, Domnul și Mântuitorul nostru, a venit pentru toți și nu doar pentru unii.

El, prin venirea Lui la noi, a desființat exclusivismul și indiferentismul religios.

Pentru că, pe de o parte, credința nu mai e doar pentru unii, doar pentru fiii lui Israil iar, pe de altă parte, nimeni nu poate rămâne indiferent la făgăduința vieții veșnice. Pentru că toți dorim să trăim veșnic, să fim fericiți pentru veșnicie, să fim împliniți, iar Dumnezeu ne dăruie această împlinire.

El a venit și le-a unit în Sine pe cele despărțite: pe cele necreate cu cele create, pe cele inteligibile cu cele sensibile, cerul cu pământul, Raiul cu lumea noastră, bărbatul cu femeia[3]. Și dându-ne harul Său, ne-a făcut pe noi „în întregime și în chip integral într-o întrepătrundere cu Dumnezeu întreg, devenind [noi] tot ce este și Dumnezeu, afară de identitatea după ființă”[4].  Pentru că ne-a făcut să fim dumnezei după har, adică Sfinți ai Lui fără de prihană.

De aceea, El „li Se face tuturor toate pentru covârșirea bunătății: smerit, celor smeriți, înalt, celor înalți și Dumnezeu prin fire, celor îndumnezeiți pentru El”[5]. Căci Se arată nouă pe măsura noastră, pe măsura sporirii noastre duhovnicești și, în timp ce creștem în sfințenie, prezența Lui e tot mai profundă și mai personală.

Pentru că, iubiții mei, de aceea Domnul S-a făcut Prunc: pentru ca să trecem împreună cu El prin toate fazele creșterii noastre duhovnicești. Trebuie să fim prunci, trebuie să fim copii, trebuie să fim maturi și bătrâni în sfințenie. Dar, mai înainte de toate, trebuie să credem întru El și să ne botezăm cu Botezul Lui, să fim unși cu putere de sus și să ne unim și să ne sfințim prin împărtășirea cu El, Cel euharistic.

Căci de aici, de la credință și de la sălășluirea în noi a harului Treimii începe întreaga viață duhovnicească și toată suita de experiențe mistice.

Toate trăirile noastre sfinte fac parte din parcursul normal al vieții duhovnicești, pentru că e o viață trăită în harul Treimii și nu aiurea.

Însă noi nu trebuie să ne concentrăm asupra darurilor și a harismelor duhovnicești pe care le primim, nu trebuie să le etalăm peste tot, ci trebuie să ne concentrăm pe relația reală, vie, prezentă cu Dumnezeu.

El, izvorul darurilor, e mai important decât orice dar primit de la El.

De aceea și praznicul Nașterii Domnului ne pune în față pe Dumnezeu, Care S-a sălășluit între oameni, Care a locuit dimpreună cu ei, pentru ca mai apoi, la Cincizecime, să Se sălășluiască în interiorul lor, al celor care cred în El.

Din acest motiv, noi, toți cei care privim Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe trebuie să înțelegem că în noi înșine toți trebuie să Îl primim pe Domnul după cum Maica Domnului L-a primit în pântece și L-a purtat pe brațele sale. La fel trebuie să Îl purtăm și noi pe brațele inimii noastre, în trupul și în sufletul nostru, pe Cel care Se face mâncare și băutură îndumnezeitoare pentru noi, bucurie și pace veșnică, veselie și curăție dumnezeiască.

Căci postul în care suntem e îmbrăcarea noastră interioară în curăție și delicatețe pentru a-L primi în trupul și în sufletul nostru pe Domnul și Stăpânul întregii creații.

Iar Biserica ne vestește nașterea Lui cu mai multe zile înaintea praznicului pentru ca fiecare dintre noi să ne pregătim, măcar acum, când mai e puțin timp…pentru o reală primire a Lui în viața noastră.

Pentru că masa bogată de praznic, cadourile, evenimentele frumoase din familie și din Biserică, întâlnirile noastre…n-au nicio frumusețe duhovnicească dacă Hristos nu e și în ființa noastră

Dacă e doar afară de noi și mai presus de noi…dar nu și în noi, praznicul nostru nu e praznic. Pentru că praznicul e bucurie și veselie împreună cu Dumnezeu și nu singurătate.

De aceea, noi trebuie să fim rugăciune și trebuie să fim milă pentru oameni, pentru toți oamenii, pentru ca să alungăm singurătatea din cât mai mulți oameni.

Cuvântul, prezența, cadoul, îmbrățișarea noastră pot trezi viața în oameni, pot trezi încrederea, pot trezi entuziasmul, pot trezi mântuirea…

EmmanuilDumnezeul nostru, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Dumnezeul slavei și al milostivirii, să fie cu noi pururea, iubiții mei, și să ne întărească pentru ca să creștem și să ne desăvârșim în vecii vecilor!

La mulți ani, să aveți parte de sărbători pline de frumusețe și de candoare dumnezeiască și să faceți în jurul vostru lumină! Amin.


[1] Am preluat Sfânta Icoană de aici: http://www.bisericanastereadomnului.ro/imagini/continut/hramuri/nasterea-Domnului-1.jpg.

[2] Molitfelnic, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. IBMBOR, București, 2002, p. 240.

[3] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, trad. din gr., introd. și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1983, p. 260-262.

[4] Idem, p. 262. [5] Idem, p. 225.

The First Act of the Fattened Dragonfly/ Primul act al libelulei îngrășate

A woman as any other: The hardest thing is to have courage. The courage to love.

O femeie ca oricare alta: Cel mai greu lucru e să ai curaj. Curajul de a iubi.

A man who does not have what to do: What do you love?

Un bărbat care n-are ce face: Ce să iubești?

A woman: The woman from woman!

O femei: Femeia din femeie!

A man: Whom: on the woman who spends much or on the woman who makes eating?

Un bărbat: Pe cine: pe femeia care cheltuie mult sau pe femeie care face mâncare?

A woman: That annoys me myself at men: the fact that they pretend that they do not understand the clear things!

O femeie: Asta mă enervează pe mine la bărbați: faptul că se prefac că nu înțeleg lucrurile clare!

A man: And on me annoys me the women who speak evasively, so, in general, but refer always to you.

Un bărbat: Iar pe mine mă enervează femeile care vorbesc evaziv, așa, în general, dar se referă întotdeauna la tine.

The woman opens the computer.

Femeia deschide computerul.

The man opens the window.

Bărbatul deschide fereastra.

A man: Nevertheless, the women do not ever feel the air…

Un bărbat: Cu toate acestea, femeile nu simt niciodată aerul…

A woman: But they feel very much the smells…The smell of infidelity…

O femeie: Dar ele simt foarte mult mirosurile…Mirosul infidelității…

A man: Why do you think all the time that the men are some stallions?

Un bărbat: De ce crezi tot timpul că bărbații sunt niște armăsari?

A woman: For that I have seen only reprovable cases…

O femeie: Pentru că eu am văzut numai cazuri reprobabile…

A man: You speak subjectively!

Un bărbat: Vorbești în mod subiectiv!

A woman: We are subjective in everything we do.

O femeie: Suntem subiectivi în tot ceea ce facem.

A man: I can not agree with you! If we were entirely subjective we have not had common experiences. But we have common experiences!

Un bărbat: Nu pot fi de acord cu tine! Dacă am fi cu totul subiectivi n-am mai avea experiențe comune. Dar noi avem experiențe comune!

A woman: Of fact, the men do not know what women want.

O femeie: De fapt, bărbații nu știu ce vor femeile.

A man: The reciprocal is all at same of true.

Un bărbat: Reciproca e tot la fel de adevărată.

A woman: I would not be so sure! Most habits the men learn from their mothers. Ie the men are some missed women.

O femeie: N-aș fi atât de sigură! Cele mai multe obișnuințe bărbații le învață de la mamele lor. Adică bărbații sunt niște femei ratate.

A man: Now speak through you the feminist slogans. The ones in which the egalitarianism between man and woman is more presupposed than stressed.

Un bărbat: Acum vorbesc prin tine sloganurile feministe. Cele în care egalitarismul dintre bărbat și femeie e mai mult presupus decât subliniat.

The woman is silent.

Femeia tace.

The man looks himself in mirror.

Bărbatul se privește în oglindă.

A man: Have increased my white hairs.

Un bărbat: Mi s-au înmulțit firele de păr albe.

A woman: It’s a way?

O femeie: E un apropo?

A man: It’s a finding!

Un bărbat: E o constatare!

A woman: I thought that I am good only at the bleaching of the hair.

O femeie: Credeam că eu sunt bună numai la albirea părului.

A man: No, most often you’re expert in the loss of appetite! As now…

Un bărbat: Nu, cel mai adesea ești expertă în pierderea poftei de mâncare! Ca cum…

A woman: And why did you get married?!

O femeie: Și de ce te-ai mai căsătorit?!

A man: For that I have got you of wife! Of fact, as you well know, for that I have never escaped of your much love with who you were suffocating me.

Un bărbat: Pentru că te-am luat de nevastă! De fapt, așa cum bine știi, pentru că nu am mai scăpat de multa ta iubire cu care mă sufocai.

A woman: From where to where the love which…suffocates you? In you the love hibernates…

O femeie: De unde până unde iubirea care…te sufocă? În tine iubirea hibernează…

The man seeks the love in wallet.

Bărbatul își caută iubirea în portofel.

The woman seeks the love in email.

Femeia își caută iubirea în email.

And none founds the fattened dragonfly from insectary.

Și niciunul nu găsește libelula îngrășată din insectar.