Mesaj, peste timp, pentru contemporani şi pentru clasa politică…

– Dară urmaşii acelor romani?
– Ce să vorbesc de ei? Toţi oamenii
Pigmei sunt azi pe glob… dar ei
Între pigmeii toţi sunt cei mai mici –
Mai slabi, mai fără suflet, mai mişei.
Romani sau daci, daci sau romani, nimic
N-aduce aminte de-a voastră mărire.
Orice popor, oricât de prăpădit
O piatră va găsi sau o bucată
De fier ori de aramă, ca să sape
Cu ea urmele-adânci ce le-aţi lăsat –
Voi oameni mari, ce staţi acum cu zeii
Şi ospătaţi cu ei – în colbul negru
Uitat ş-uşor al vechiului pământ.
Dar ei… De-ar merge-n sud şi nord – nimica.
Sunt ca o laie de nomazi şi de lăieţi
Ce stau deocamdată numai pre pământul
Ce l-au cuprins, spre a fi alungaţi
De alt popor mai tare, iubitor
De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina
Şi gloria celor e sunt. (…)
Romanii vechi şi mândri,
Învingătorii lumii, au devenit
Romunculi…
(…) vorbesc franţuzeşte şi fac politică.

(Mihai Eminescu – Odin şi poetul)

***

Psa. Gianina.