Iarna la Varlaam şi la Miron Costin

Iarna duhovnicească

Cum îs iarna
viscole şi vânturi reci
şi vremi geroase,
de care se îngreuiază oamenii
şi sunt supăraţi în vremea iernii,
iar dacă vine primăvara
ei se uşurează de acelea
de toate
şi se veselesc,
căci c-au trecut iarna
cu gerul
şi s-a ivit primăvara
cu caldul şi cu seninul,
aşa şi în vremea de demult
au fost viscole şi
vânturi de scârbe
şi de supărări
pe oameni
ca şi într-o vreme de iarnă.

(Varlaam, Cazania – 1643)

Iarna istoriei

Precum florile şi pomii
şi toată verdeaţa pământului
stau ofilite
şi împiedicate de răceala brumei,
căzută fără vreme,
şi apoi,
după lină căldură a soarelui
îşi vin în fire
şi la frumuseţile lor cele dintâi,
aşa şi ţara,
după greutăţile ce erau la Radu-vodă,
a venit fără zăbavă
ţara la firea sa
şi până la anul
s-a umplut
de oameni şi de tot belşugul.

(Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei – 1675)