Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog

Read Online
(6.3 M)PDF
(265.4 K)EPUB
Kindle
Daisy
(651.5 K)Full Text
(3.3 M)DjVu

All Files: HTTP

***

Cartea de față reprezintă teza noastră doctorală, are 287 pagini în format integral și a fost scrisă între 1 aprilie 2006-1 aprilie 2007, după 15 ani de reflecție și de aprofundări teologice referitoare la teologia slavei.

Ea reprezintă prima sinteză ortodoxă a teologiei slavei în spațiul ortodox românesc, pe  teologia și experiența extatică a Sfântului Simeon Noul Teolog, unul dintre cei mai mari și neaprofundați Teologi mistici ai Bisericii Ortodoxe.

Pentru ca această lucrare să fie mult mai bine înțeleasă, introducerea la ea o constituie cartea noastră Teologia vederii lui Dumnezeu, care e o introducere generală, în Scriptură și Părinți, la teologia slavei.

Did you like this? Share it:

12 comentarii la „Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog”

  1. Nu pot downloada ceea ce mi-am dorit să citesc de atâta vreme şi să plec, pe furiş, fără a vă spune măcar că mi-aţi adus mare bucurie.

    Noblesse oblige, dar, din suflet mulţumire pentru tot.

  2. Părinte, am început Postul Crăciunului cu o bucurie în suflet pe care încă nu mi-o pot explica. Dacă ar fi să ţin cont de experienţele anterioare, ar trebui să urmeze încercări dificile, lipsuri, acuze nefondate, relaţii tensionate şi multă … tăcere. Dureros de multa tăcere, uneori.

    În minte aud cuvintele apostolice: „Cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau golătatea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moştenire nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă şi cu nevoinţa întregii vieţi.”

    Nu am mai trecut până acum prin asemenea stare constantă de iubire şi rugăciune aproape permanentă, decât ocazional, aşa încât nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu acum ce poate urma.

    Comuniunea cu tot ceea ce are viaţa în sine, descoperă noi orizonturi ale simţămintelor, asemeni celui dornic de înot, aflat în faţa mării nesfârşite.

    Rugăciunea.
    „…taina profundă a rugăciunii constă în aceea de a găsi plinătatea deşertării de sine.” spune părintele Stephen.

    Deşertarea de sine – la o analiză rece, se poate spune ca este vorba de vidul pe care îl percepem prin senzaţia descrisă drept gol sufletesc. Ce eroare! Pe măsură ce sufletul se eliberează de ale sale patimi, altceva, o iubire fierbinte, fără de margini, o dorinţă şi o nevoie continuă de a te împărtăşi de Domnul, apare, şi-atunci, de la înălţimea Golgotei poţi îmbrăţişa întreaga lume, fără greş, cu dragostea dumnezeiască pe care doar atunci o conştientizezi…

    Abia atunci realizezi că, de fapt, bucurie, tristeţe, suferinţă, rugăciune, sunt doar trepte către Dumnezeu, către dragostea Lui neîncetată, necondiţionată, spre braţele mereu deschise pentru noi dar pe care nu le vedem din lipsă de timp şi uneori nici nu vrem să le ştim.

    Rugăciune. Rugăciune permanentă. Afli cum este adevarata stare de rugăciune întru Domnul, afli adevărata smerenie, ce este de fapt o bucurie continuă, prilej de mulţumire, dăruită celor din jur prin deschiderea sufletului către Domnul, asemeni petalelor unei flori în căldura plăcută a soarelui.

    Rugăciune. Totul în suflet vibrează la unison cu tot ce viază în jur. Armonie. Linişte. Un schimb continuu de iubire dăruită şi primită.

    Aceeaşi bucurie, dar înmiită!

  3. Mă bucur, doamnă Camelia…și mai dați și celor care nu au bucurie!

    Însă eu cred că v-a bucurat așa de mult campania electorală, disputele electorale care nu se mai petrec…și, mai ales, nefuncționarea metroului…

  4. O lucrare magistrală, preacucernice Părinte! Pe măsură ce citesc sunt tot mai impresionat, copleșit chiar! E foarte greu de pătruns adâncul de taină al teologiei mistice al vederii lui Dumnezeu, dar pot spune că am aflat enorm de multe lucruri pe care altfel nu mi le-a explicat nimeni și nu știu dacă mi le-ar putea explica cineva. Îmi dau seama unde oamenii bâjbâie încercând să lămurească teoretic termeni și concepte teologice și unde este adevărată cunoaștere, experiență și înțelepciune teologică. Și cred că și mulți alții sunt în stare să facă aceste diferențe, care sunt totuși vizibile.
    Toată dragostea și admirația, Părinte Dorin! Domnul să vă întărească puterile duhovnicești ca să continuați lucrarea sfântă și dumnezeiască pe care o faceți!

    1. Domnule Andrei George,

      sunteți o surpriză frumoasă a acestei seri, o surpriză de la Dumnezeu, de care mă bucur mult…și pe care vă binecuvintez cu multă bucurie! Căci până la această dată nimeni nu a sesizat faptul că în teza mea doctorală este vorba de experiență duhovnicească, de clarificare a unor lucruri fundamentale și nu de aflare în treabă.

      Iar dacă dumneavoastră ați înțeles acest lucru, adică lucrul fundamental al demersului meu teologic, atunci sunteți fericit. Și sunteți fericit, pentru că sunteți luminat de Dumnezeu să înțelegeți. Și dacă sunteți luminat de Dumnezeu și înțelegeți ceea ce mulți nu văd, înseamnă că sunteți un om duhovnicesc, care vă ocupați cu cele sfinte ale lui Dumnezeu.

      Și de aceea mă bucur pentru dumneavoastră, pentru că sunteți un confrate ale meu de conștiință.

      Da, teza mea doctorală a fost o făgăduință sfântă făcută Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele meu duhovnicesc, căruia i-am promis că voi explica pe larg teologia extatică a Sfântului Simeon. El nu a mai apucat să citească cartea mea, dar acum o știe din Împărăția lui Dumnezeu.

      Și promisiunea pe care i-am făcut-o a fost foarte importantă pentru mine, pentru că prin intermediul acestui subiect de cercetare duhovnicească am stabilit modul de înțelegere al întregii experiențe extatice a Sfinților Părinți.

      Pentru că mulți teologi și creștini ortodocși consideră că viața mistică a Bisericii e o chestiune „de opțiune personală”. Însă din perspectiva Sfinților Părinți ea nu e sfârșitul vieții bisericești ortodoxe, ci începutul ei. Adică, fără viață ascetică, mistică și liturgică nu există viață ortodoxă.

      Și prin lucrarea mea doctorală eu am arătat că viața mistică a ortodocșilor e centrul vieții bisericești, pentru că ea e începutul, cuprinsul și împlinirea mântuirii noastre.

      Vă mulțumesc pentru sinceritate! Și eu am fost sincer cu dumneavoastră în cartea mea și în tot ceea ce am scris. O sinceritate care folosește la îndreptarea oamenilor. Vă doresc numai bine și sper ca pe viitor să vă cunosc și mai mult, dacă doriți acest lucru! Pentru mine ar fi o mare bucurie! Toată binecuvântarea și pacea din partea mea!

  5. Acum chiar că m-ați lăsat fără cuvinte… Și sfinția voastră îmi faceți o bucurie imensă! Mă voi strădui să mă fac vrednic de cinstea și atenția pe care mi-o arătați, cu atât mai mult cu cât și eu îmi doresc să mă îmbogățesc tot mai mult din experiența dumneavoastră. Mulțumesc încă odată foarte mult, sărut mâna!

    1. Atunci, Domnule Andrei George, suntem unul pentru altul bucurie din bucuria Domnului și asta mă bucură! Vă mulțumesc foarte mult pentru că existați și că slujiți Domnului cu bucurie! Toată binecuvântarea din partea mea!

  6. Vă mulțumim că ați oferit publicului larg aceasta lucrare cu totul deosebită. Și vă mulțumesc în particular pentru că mi-ați răspuns la multe nelămuriri în legătură cu viața duhovnicească și mistică. Doamne ajută!

    1. Domnule Vlad Alexandru,

      și eu vă mulțumesc că sunteți cititorul meu, căruia i-am putut fi de folos, după voia lui Dumnezeu! Căci El ne luminează să scriem despre lucrurile Sale spre folosul oamenilor. Iar o carte de teologie are tocmai acest scop: să învețe, să lumineze, să întemeieze pe om în credință și în dragostea de Dumnezeu. Pentru că o carte de teologie trebuie să ne umple de slava lui Dumnezeu și de adevărul Său.

      Vă mulțumesc pentru comentariul dumneavoastră și vă doresc numai bine, domnul meu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *