[item image]

Pagina sursă

Read Online
PDF (328.1 M)
PDF with text (46.1 M)
EPUB (beta)
Kindle (beta)
Daisy (beta)
Full Text (894.9 K)
DjVu (24.5 M)

All Files: HTTP

***

Psaltirea de la Alba Iulia, 1651, Ed. Reîntregirea, 2001, 711 p., este o ediție jubiliară, cu binecuvântarea ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, publicată la 350 de ani de când a văzut lumina tiparului pentru prima dată.

Contribuția științifică fundamentală și covârșitoare pentru realizarea acestei ediții și-au adus-o Prof. Dr. Mihai Moraru (Universitatea București), Cercet. Dr. Alexandra Moraru (Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti al Academiei Române) – care semnează și două dintre studiile introductive, abordările din punct de vedere istorico-literar, filologic și lingvistic – și Prof. Dr. Alin Mihai Gherman (Universitatea Alba Iulia).

Studiul întreprins de Mihai Moraru a reliefat faptul că traducerea Psaltirei din 1651 s-a făcut după un izvod ebraic (sau o ediție bilingvă ebraico-latină), cu consultarea în paralel a Septuagintei și a unei variante slavone, identificate ca fiind cea din Biblia de la Ostrog din 1581.

Tipăririi Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia), din 1648, îi urma Psaltirea în 1651, cu binecuvântarea Mitropolitului Simion Ștefan. Ambele fac parte din tezaurul liturgic românesc, dar sunt și monumente de limbă și cultură românească.

„Rezultatul cel mai important al travaliului filologic este însuși textul traducerii românești a psalmilor. Acesta are două caracteristici foarte valoroase: fidelitatea față de originalul ebraic și claritatea textului românesc. [...]

Textul traducerii românești a Psaltirii tipărit la Alba Iulia în 1651 reprezintă rezultatul activității mai multor cărturari grupați sub patronajul mitropolitului Simion Ștefan. Aceștia se dovedesc a fi buni cunoscători ai principiilor criticii filologice umaniste a timpului. Ei păstrează metodologia aplicată în traducerea și tipărirea Noului Testament din 1648 (sistemul de trimiteri, glose și sume), aprofundând totodată aparatul critic prin referințe la versiunile textului ebraic al Psaltirii în comparație cu Septuaginta și Vulgata.

Prin marcarea cuvintelor care lipseau din textul ebraic, Psaltirea din 1651 se distanțează substanțial de tot ceea ce se realizase până atunci în spațiul post-bizantin” (Mihai Moraru, p. 44-45).

În ediția de față, 2001, „textul chirilic a fost reprodus după două exemplare: unul din Biblioteca Filialei Academiei Române din Cluj Napoca, nr. 159 (ff. I-XVIII) și altul aflat în posesia lui Mihai Moraru (ff. 1-300).

Transcrierea textului a fost făcută pentru partea de început, până la f. 89v de către Alin Mihai Gherman, pentru ff. 90r -199v de către Mihai Moraru, iar pentru ff. 200r-300v de către Alexandra Moraru” (Alexandra Moraru, p. 63).

Ne exprimăm gratitudinea față de domnul Prof. Dr. Mihai Moraru pentru generozitatea cu care ne-a pus la dispoziție textul și ne-a oferit permisiunea de a-l publica și la nivel online.