Mineiul pe luna iulie, ed. 1894 (însemnări) [4]
*
Ziua a 4-a
„întuneci pornirile patimilor” = oprești declanșarea patimilor în persoanele noastre
*
„zugrav [al] deșertăciunii vieții” = cel care expui, într-un mod corect și credibil, păcatele și conduita păcătoasă a lumii
*
„smerind cugetul luptătorului împotrivă” = ai smerit mintea celui care te prigonea
*
„ai gonit pe lupii cei înțelegători cu toiagul învățăturilor tale”
lupii înțelegători= ereticii
*
Sfânta Biserică a lui Hristos „împrejur o ai îngrădit cu tăria cuvintelor”. Tăria propovăduirii duhovnicești.
Iar propovăduirea adevărului e platoșa cu care ne îmbrăcăm și cu care ne apărăm și de demoni și de patimi și de eretici.
*
Motivul întrupării Domnului: „S-a făcut Om pentru iubirea de oameni”.
*
Hristos Dumnezeu „cu totul este dorire și dulceață” dumnezeiască. Exprimarea imnologică a unei mari iubiri pentru Dumnezeu.
*
„rănit fiind cu dumnezeiescul dor al bunătăților celor veșnice”
Sunt rănit de dorul de Împărăția Ta, Dumnezeul meu!
*
„cu râvnă dumnezeiască fiind înfocată”
A fost umplută Sfânta lui Dumnezeu de râvna dumnezeiască a iubirii pentru Mirele ei.
*
„bărbăție dumnezeiască”
Cel care e plin de bărbăție dumnezeiască e plin de răbdare în fața ispitelor și durerilor și e plin de cuvânt duhovnicesc și de înțelepciune dumnezeiască când vine vorba de apărarea credinței sale.
*
„Cela ce ai înfipt pe nimic pământul, cu porunca Ta…ai ridicat neținut pe cel îngreuiat [îngreunat] pe piatra cea neclătită [neclătinată] a poruncilor Tale, Hristoase”.
Cel ce ai făcut să fie și să stea, cu puterea Ta, pământul în univers, Hristoase Dumnezeul meu, tot la fel i-ai ridicat pe oameni din păcat și i-ai întărit prin poruncile Tale, dându-le să nu se clatine în credința și viața lor de puterea celui viclean.
*
„versuri de cântare, scoțând dumnezeiasca bogăție” interioară
Ai început să cânți din bogăția duhovnicească a inimii tale…
*
„lărgindu-ți gura sufletului Cuvioase [Andrei Criteanul], [în mod] arătat ai primit toată strălucirea cea purtătoare de lumină a strălucirii celei în trei sori”
Pentru că ți-ai lărgit inima, Sfintei Andrei Criteanul, inima ta plină de dorul de Dumnezeu, de aceea ai primit, în mod extatic, vederea slavei Prea Sfintei Treimi.
*
„zdruncinarea păcatului”
De fiecare dată, păcatul ne zguduie, ne șubrezește viața duhovnicească, ne face slabi și fricoși, fără îndrăzneală la Dumnezeu.
*
„cu prea dulce glăsuire, îndulcești [în]totdeauna inimile tuturor”
Cu cântarea ta cea dulce, duhovnicească, ne îndulcești întotdeauna inimile.
*
„fapta este suirea privirii”
Fapta bună e făcută după voia lui Dumnezeu și, întotdeauna, ea ne face să înțelegem și mai mult cele ale lui Dumnezeu și să ne ridicăm la o vedere și o înțelegere mult mai înalte despre Sine, despre noi și despre rostul nostru în viață.
*
„de către [de la] dorul celor stricăcioase te-ai [în]depărtat”
Te-ai îndepărtat de iubirea celor de aici pentru iubirea lui Dumnezeu.
*
„marea patimilor cea sălbăticită”
Inima noastră e privită sub forma unei mări pline de patimi neîmblânzite, rele, răzbunătoare pe noi.
*
„pe cele din lume curățindu-le de nepriceperea cea întunecoasă”
Nepriceperea întunecoasă = prostie.
Necunoașterea voii lui Dumnezeu înseamnă cea mai groaznică și demonică prostie.
Ai curățit pe oameni, prin teologia ta, de prostia necunoașterii voii lui Dumnezeu, care e cel mai groaznic întuneric spiritual.
*
„Simeon, inima și dorirea ta cea cunoscută de Dumnezeu”
Pentru că Dumnezeu Își cunoaște credincioșii Săi fără niciun dubiu…
*
„cu credința inimii l-a încoronat”
A moștenit Împărăția lui Dumnezeu datorită credinței inimii sale.
*
„cu diadema bunei cuviințe te-a încununat Hristos, Împăratul tuturor”
Hristos Dumnezeu te-a primit în Împărăția Sa ca urmare a vieții tale duhovnicești.
Buna cuviință = totalitatea faptelor unei vieți duhovnicești.
*
„tăinuitorule al lucrurilor celor peste fire”
Ai păstrat în taina inimii tale vederile extatice pe care le-ai avut de la Dumnezeu și tot ajutorul pe care l-ai primit de la el în întreaga ta viață.
Lucrurile peste fire = vederile extatice, vedeniile. Pentru că la ele suntem ridicați de către harul lui Dumnezeu și nu putem să ajungem prin propria noastră asceză. De aceea sunt peste fire = peste puterea umană.
***