Istoria începe de oriunde o privești [4]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a…a cărții.

***

În 2011, Profesorii Ion Diaconescu și Ovidiu Pop au editat o integrală a scrisorilor Sfântului Ciprian al Cartaginei[1].

E vorba de 81 de scrisori (65 ale sale și 16 primite)[2]…și mi-au atras atenția numele, numele de creștini care apar în aceste scrisori.

Dacă prima scrisoare e datată 249 d. Hr., ultima e din luna august a anului 258 d. Hr.[3].

Deci despre nume creștine de secol III. Nume latine…cu precădere.

În S1 [Scrisoarea 1] găsim numele lui Geminus Victor dar și pe cel al lui Geminius Faustinus[4].

S2 este dedicată „fratelui Eucratius”[5] iar S3 „fratelui Rogatianus”[6]. Cf. n. 1, p. 28, ultimul nume indică persoana PS Rogatianus de Nova.

În S4 sunt indicați Ceciliu, Victor, Sedatus, Tertullus, Pomponius, Paconius[7].

În S6: Sergius[8] și Felicissimus[9].

Naricus era acoluthus sau paracliser[10]. Papa Ciprian (episcop al Romei) și ipodiconul său Crementius[11]. La sfârșitul lui S8: Bassianus[12].

Din S10, Sfântul Ciprian începe să folosească sintagma „Mama Biserică”[13].

Mappalicus e numit „preafericit” tocmai pentru că a murit ca Sfânt Mucenic[14].

Și aici, în finalul scrisorii a 10-a, faptele de curăție ale creștinilor sunt asemănate cu crinii, cu crinii albi…pe când trandafirii roșii indică „sângele jertfit al Martirilor”[15].

Victor a fost făcut din citeț diacon[16]. Preoții: Donatus, Fortunatus, Novatus și Gordius[17].

În S16. IV. 1 avem un pasaj foarte interesant, și anume unul care relatează despre vederi extatice avute de copii: „Și astfel, asprimea lui Dumnezeu nu încetează să ne mustre nici noaptea, nici ziua[18]. Pe lângă viziunile/ vedeniile de noapte, chiar și în timpul zilei, se umplu la noi de Duhul Sfânt copii aflați la vârsta nevinovăției, care în extaz văd cu ochii și aud și grăiesc cele prin care Domnul binevoiește să ne sfătuiască și să ne învețe”[19].

Numele lui Lucian apare în S21[20]. Tot aici: Montanus[21], surorile Numeria și Candida[22], Statius, Severianus, Macarie, Cornelia, Emerita, Saturninus, Calpurnius și Maria[23].

În S22: Celerinus, Sfântul Mucenic Pavel[24], martirizat recent și confident al autorului, Bassus, Fortunio (întemnițat pentru credință), alt Pavel (interogat pentru credință), Fortunata, Victorinus, Victor, Herennius, Credula, Hereda, Donatus, Firmus, Venustus, Fructus, Iulia, Martialis, Ariston[25], Sabina, Spesina, Ianuaria, Dativa, Donata, Uranius, Alexius, Quintianus, Colonica, Getulicus[26].

În S24 îi întâlnim pe Felix, Victoria, soția lui Felix și Lucius…care au ajuns „credincioși pribegi”[27] în timpul persecuției anticreștine a lui Decius[28]. Tot aici o găsim și pe Bona[29]: nume de femeie.

S25 îi este trimisă lui Caldonius[30]. În finalul lui S27 sunt amintiți „Fericiții Mărturisitori Moise, Maxim, Nicostratus”[31], alături de Saturninus și Aureliu[32].

S28 e trimisă preoților Moise și Maxim „preaiubiți frați mărturisitori”[33]…pe când în S29, Sfântul Episcop Ciprian al Cartaginei îi anunță pe „frații preoți și diaconi” că l-a făcut citeț pe Saturus[34] și „ipodiacon pe Mărturisitorul Optatus”[35].

Alături de preoții Moise și Maxim, deja pomeniți, în S31 îi întâlnim pe preoții Nicostratus și Rufin și ei Mărturisitori pentru credință[36].

Satyrus era citeț[37]. Preotul Gaius din Dida[38].  Ipodiaconii Philumenus și Fortunatus și prietenul lor Favorinus[39].

În finalul lui S36 găsim numele episcopului Privatus de Lambesa[40], despre care, în n. 1, p. 143, traducătorii români ai Sfântului Ciprian spun că a fost condamnat ca eretic.

Futurus era un adept al lui Privatus[41].

Aureliu era tânăr dar „încercat de acum de Domnul și drag lui Dumnezeu”[42].

„Preaiubitul nostru Celerinus”[43] a avut bunică pe Celerina, cea care „a fost încununată de mult timp întru mucenicie”[44]. Dar și unchiul său după tată, Laurențiu, cât și unchiul său după mamă, Egnatius[45], au fost „adevărați și înduhovniciți oșteni ai lui Dumnezeu”[46].

În S41 sunt pomeniți, ca nume noi, Herculanus și Numidicus[47]. Augendus intră într-o facțiune extremistă[48].

În S42, Sfântul Ciprian anunță că i-a exlus de la comuniune/ i-a afurisit pe Felicissimus și pe Augendus, pomenit supra, de asemenea pe Repostus, Irene din Rutila și Paula, croitoreasa, alături de Sophronius și Soliassus, ultimul fiind „împletitor…de rogojini de papură”[49].

S44 e dedicată lui Corneliu[50] și aici apar numele lui Novațian, numele preotului Maxim, al diaconului Augendus…dar și ale lui Machaeus și Longinus, Pompeius și Ștefan[51].

Ipodiaconul Mettius și paracliserul Nichifor[52]. Ereticii Novațian și Novatus[53]. Policarp[54]. Mărturisitorii Urbanus și Sidonius[55]. Schismaticul episcop Euaristus e înlocuit cu episcopul Zetus[56]. Fratele Antonianus primește S50[57].

Episcopul Corneliu[58]. Trofimus cade din credință dar se pocăiește[59]. Ahymnus, Privatianus, Ninus, Clementinus, Florus[60], Liberalis, Iunius, Marrutius, Successus, Secundinus, Eutyches, Amplus, Priscus, Victoricus, Manthaneus, Hortensianus, Verianus, Iambus, Dimitrie, Monnulus[61].

Titlul scrisorii a 57-a e cel mai lung titlu de până acum și nu cuprinde decât 42 de nume.

Felicianus[62]. Iovinus îl însoțea pe ereticul Privatus[63]. S61 e pentru fratele Lucius[64] iar în S62, pe lângă alții, îi salută și pe frații Ianuarius, Proclus, Modianus, Nemesianus, Nampulus și Honoratus[65].

Fratele Fidus e salutat în S64[66] iar fratele Epictet în S65[67].

Destinatarii lui S66 sunt frații Florentius și Puppianus[68].

Și în titlul lui S67 sunt nume foarte multe: 38. Dintre care amintim pe Tenax, Faustus, Libosus, Vincențiu, Geminius, Adelphius, Victoricus, diaconul Aelius[69].

Episcopii Vasilide și Martialis căzuseră în idolatrie[70]. Faustinus era episcop de Lugdunum, de Lyon[71]. Episcopul Marcianus de Arelate intră în secta lui Novațian[72].

S69 e dedicată lui Magnus[73]. Și S70 are în titlu multe nume, printre care și Cassius, Modianus, Cittinus, Gargilius[74].

Episcopul Agrippinus[75]: „bărbat de bună amintire”[76].

Quintus era episcop de Mauretania[77].

S73 e dedicată fratelui Iubaianus[78] iar S74 fratelui Pompeius, despre care autorii spun că probabil e vorba de episcopul Pompeius de Sabrata, în Tripolitania, Libia actuală[79].

S75 e o scrisoare a lui Firmilianus, episcop de Cezareea Capadociei[80], către Sfântul Ciprian[81].

S76 e o scrisoare a autorului către confrații săi întru episcopat Nemesianus, Felix, Lucius, alt Felix, Litteus, Polianus, Victor, Iaderus, Dativus și alți slujitori bisericești chinuiți pentru credința lor…și care se aflau în închisoare[82].

În S78 e amintit ipodiaconul Herrenius, Lucanus, Maxim, Amantius și Quirinus[83].

În S80 e amintită martirizarea Sfântului Episcop Xistus[84] iar în S81 nu apare niciun nume, pentru că e trimisă clerului și poporului credincios înainte de martirizarea sa.

---