A 71-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 70 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi.

• Critic Atac: Ieri, 22 martie 2012, la Bârlad s-a protestat împotriva „explorării/ exploatării gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice a rocilor, metodă neconvenţională şi poluantă”. O astfel de metodă contaminează apa, pământul, provoacă boli, accentuează riscul de cutremur.
• Dan Zavaleanu (Cotidianul): „Aproximativ 4.000 de oameni au protestat joi [22 martie 2012] la Bârlad faţă de exploatarea gazelor de şist. Ei se tem de efectele nocive ale metodei fracţionării, folosite în extragerea gazelor de şist”.
• H. R. Patapievici încearcă să se disculpe în mod nervos, doar din gură, în Timpolis: „Acuzaţii stranii, aberante, fără niciun raport cu realitatea: că l-am injuriat pe Eminescu (nu am făcut-o), că am batjocorit poporul român (nu am făcut-o, textele mele din Politice sunt dragoste ultragiată, orice om normal înţelege imediat asta), că atac etnia română (nu am făcut-o), că sunt inte­lec­tualul lui Băsescu (nu sunt intelec­tualul nimănui), că sprijin dictatura lui Băsescu (nu sprijin dictatura nimănui, iar preşedintele nu a instaurat nicio dictatură), că nu sunt român şi că nu am dreptul moral de a conduce I.C.R. (sunt român şi am tot dreptul moral să conduc I.C.R., am dovedit-o în multe feluri), că sunt linguşitorul Puterii (nu am linguşit niciodată pe nimeni), că am distrus Institutul Cultural Român (nu l-am distrus, dimpotrivă, l-am in­ventat din multe puncte de vedere, fă­cînd din el o instituţie competitivă in­ternaţional şi respectată), că sunt “gro­parul culturii române” (o inepţie fără margini), că tatăl meu a fost fie gesta­povist, fie enkavedist (calomnie neru­şinată), că m-am născut în cartierul Pri­măverii (minciună), că sunt agent străin (calomnie ordinară), că “gena tră­dării” este ereditară în familia Pa­tapievici (aberaţie rasistă). Cum ve­deţi, aberaţii”. Însă disculpările reale sunt pe bază de probe, de realități istorice…și nu de cum ne place nouă să ne fie istoria personală.
• Și intelectualii critici cu Puterea îi detestă pe „intelectualii aserviți puterii actuale” sau „ai lui Băsescu” pentru lipsa lor de moralitate în vremuri de restriște pentru România. Au primit bani, funcții, distincții numai pentru că l-au susținut pe T. Băsescu…și de aceea primesc acum reversul medaliei: sunt huiduiți odată cu el, pentru că au girat acest regim exterminator pentru România și nu se dezic de el nici când țara e pe butuci. Însă dacă trăiești bine datorită unor laude penibile la adresa lui T. Băsescu, când alții o duc foarte rău…dar te dor acuzele publice, de ce nu demisionezi? De ce vrei să reprezinți statul român…împotriva lui? De ce nu demisionați…alături de cel care vă susține acolo…sau pe care îl susțineți, în mod steril, alături de presa aservită regimului?
• Dacă acum, în democrație, unii intelectuali se fac preș unui regim politic iresponsabil…ce ar fi făcut în timpul unui regim dictatorial?
• Sau cât de „intelectual” e Traian Băsescu…de toți intelectualii cărora le dă de mâncare…nu îi găsesc niciun cusur…când românii îl huiduie public de 3 luni? Nu e și asta rezistență prin impostură? Rezistență doar pentru bani?…
• Eu cred că „intelectualii lui Băsescu” trebuie să intre în disidență, în conul de umbră…după căderea actualului regim. Adică să nu mai aibă funcții publice, bine remunerate…și să se întoarcă la scrisul de cărți…și nu de fițuici făcute în grabă. Adică să se reabiliteze prin cultură…prin creație…dacă mai au chef de ea…și nu prin desemnarea lor în funcții. Pentru că „instituționalizarea” intelectualilor se pare că e în defavoarea creației. Cu cât au bani mai mulți…cu atât sunt mai puțin intelectuali. Adică: ioc scriitură!
• Alexandra Ana (Jurnalul Național): „Hărţuirea stradală afectează femeile şi integritatea şi demnitatea acestora ca fiinţe umane, conducând la sentimente de degradare, umilinţă sau frică. Totodată, aceasta le limitează libertatea de mişcare în timp şi spaţiu tocmai prin faptul că una din strategiile adoptate de către femei este evitarea anumitor locuri considerate periculoase sau a unor ore „inadecvate” pentru a preveni contactul cu agresorii”.
• Cornel Nistorescu (Cotidianul): „Transpirat, spăşit, copleşit de o omenie destul de prost mimată, Traian Băsescu juca un alt rol. Unul de român de-al nostru, de om simplu, spăşit, ciupit de îndoieli şi remuşcări. În trei zile, preşedintele a făcut tura principalelor canale obediente Puterii pentru a ne vorbi despre aceleaşi lucruri. Ce om de treabă este dânsul şi ce iresponsabili şi incompetenţi sunt oamenii Opoziţiei. Una-două, pe alte televiziuni au început să apară şi culegătorii de scame ai preşedintelui, inclusiv cântăreţii care îi plac marinarului. Şi dă-i cu poveşti despre cum merge el cu soţia şi cum dansează de frumos. În momentul acela am priceput. Se lucrează intens la transformarea omului-catastrofă pentru ţară într-un nene cu sentimente obişnuite şi trăiri frumoase. Şi, probabil, într-o etapă următoare, în românul providenţial, salvatorul naţiei şi pietroiul cel mare din fundaţia statului român de drept”.
• Miliția spirituală: „CNSAS nu a identificat nicio crimă şi niciun abuz al Securităţii care să merite atenţia Parchetului în cei 24 de km de arhivă, în 13 ani de funcţionare”.
• Jurnalul Național, cameră web, 17. 49: