Istoria începe de oriunde o privești [6]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Istoria începe
de oriunde o privești
***
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a.
***
Eu am citit și recitit Dogmatica sa în ediția a 2-a a cărții. Primul volum a fost editat în 1996 și are 344 pagini. Volumele 2 și 3 au fost editate în anul 1997, al 2-lea volum având 251 pagini iar al 3-lea: 308 pagini.
De la Revelație la Eshatologie. Coperți de un verde închis. Editate la IBMBOR, București, în seria: Teologi ortodocși români.
Cartea sa: Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă am împrumutat-o de la Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu și am xeroxat-o. E vorba de prima ediție, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1990.
Dumnezeiescul Ilie o primise cadou de la Radu Rotaru, pe data de 2 aprilie 1996, potrivit dedicației de mână.
Am xeroxat 705 pagini din carte (probabil toate paginile cărții), adică până la ultima filă a Imnelor simeoniene…dar în două rânduri.
Ziua primei copii xerox: 13 martie 2001 (numai Imnele). Partea primă: pe 17 aprilie 2002.
Studiile hristologice, dedicate cu precădere Sfântului Maxim Mărturisitorul, se termină la p. 303. De la p. 307 începe introducerea la Imne…și textul propriu-zis al Imnelor Sfântului Simeon Noul Teolog e între p. 329-705.
Cu comentarii personale la subsol. Comentarii pe care trebuie să le recuperăm și să le transmitem mai departe noilor generații de teologi.
Pentru că notele de subsol reprezintă temperatura traducerii sau a scrierii. Reprezintă sârguința personală, transpirația ta pentru cititorii tăi.
Modul onest de a le împărtăși cunoștințe și de a le dărui experiență.
Când am verificat cele două traduceri românești ale Imnelor simeoniene (a părintelui Dumitru și a părintelui Ică jr.) cu textul grecesc din SC…mi-am dat seama că părintele Dumitru a tradus creator…pe când părintele Ică jr. a mers aproape de literalismul textelor.
Și am preferat literalismul părintelui Ică jr. …pentru că mă interesează, de fiecare dată, textul ca atare…
Ediția: Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos: Lumina lumii și îndumnezeitorul omului, Ed. Anastasia, 1993…am împrumutat-o de la BCU-Litere și am xeroxat-o pe data de 28 iunie 2005. Are 285 pagini până la Cuprins.
Iar dacă citești numai cărțile finale ale Dumnezeiescului Dumitru Stăniloae, unde repetițiile abundă cât și generalizările, în care el a făcut sinteze de amploare fără trimiteri textuale, fără citări de subsol, tragi concluzia proastă că teologia înseamnă numai poveste, amintiri din tinerețe…și deloc studiu amănunțit, acrivic, serios, documentat.
Însă tinerii teologi trebuie să înceapă cu munca pe texte…cu traduceri personale, cu comparări a mai multe ediții textuale și nu cu sinteze libere, fără cenzura evidenței.
Pentru că astfel se proliferează șarlatania…și nu teologia.
Nu aveam scanat SC 174, pentru Imnele 16-40, și am împrumutat volumul de la FTO București. Nr. de inventar: 64. 406/ Buc. 19. 399.
Ed. du Cerf, Paris, 1971, 499 p. Am xeroxat-o pe 10 octombrie 2006.
PSB 80, Ambigua Sfântului Maxim Mărturisitorul. Adică extraordinarul său comentariu la pasaje grele din Sfântul Dionisie Areopagitul și Sfântul Grigorie de Nazianz.
Unde Sfântul Maxim nu se îndoiește deloc de veridicitatea istorică de secol I a Sfântului Dionisie Areopagitul și, implicit, a operei sale.
Am împrumutat cartea de la Ion Nedelcu și am xeroxat-o pe 3 ianuarie 2002. E vorba de ed. primă, IBMBOR, București, 1983, 372 pagini.
Am xeroxat și PSB 81, pe 21 ianuarie 2002. Tot ediția primă: IBMBOR, București, 1990, 367 p. Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești ale Sfântului Maxim Mărturisitorul.
PSB 80 și 81 sunt traduse de Dumnezeiescul Dumitru. Ce a fost mai greu în teologie a tradus el. Lui îi datorăm, în mare parte, limbajul teologic apriat de astăzi.
Discrepanța dintre el și ceilalți teologi români ai secolului al XX-lea e uluitoare…pentru că e dumnezeiască. E pe măsura ostenelilor și a curăției interioare.
De aceea toată lumea l-a cam furat la idei…sau l-a preluat după putere.
Am cumpărat Spiritualitatea Ortodoxă. Ascetica și Mistica, Ed. IBMBOR, București, 1992, 319 p. și o pagină de Cuprins pe 19 aprilie 1995. Bineînțeles e vorba de a doua ediție.
Înainte de Introducere aflăm că ținem în mâini: „Carte tipărită cu osteneala Bisericii Ortodoxe a Greciei pentru credincioșii Bisericii Ortodoxe Române”.
Îmi aduc aminte de o recitire a ei în Gara Basarab…și apoi pe tren…în anul I de facultate.
Un albastru decolorat pe copertă…Adică nu a avut parte de coperți prea frumoase în timpul vieții…Poate pe viitor…că viitorul e mare…și surprinzător…
Operele complete ale Sfântului Dionisie Areopagitul, în traducerea părintelui Dumitru, ed. Paideia, București, 1996, 286 p. …au fost avantajate de o idee ingenioasă de spațializare tipografică…și anume: punerea textului pe două coloane.
Am cumpărat cartea pe 20 iunie 2000…și mi-am notat o terminare a recitirii ei în 20 iunie 2006.
O teologie prea mare pentru minți scurte.
Tocmai de aceea nu mă mai miră cei care nu-i înțeleg pe Sfinți, care îi contestă, care le găsesc imaginare noduri în papură.
Eu îi trec la…„și altele” sau la „diverse”.
Editura Paideia, prin negrul coperții și icoana, bine aleasă, a Sfântului Dionisie…și prin textul atent redactat…a produs o primă bucurie post-mortem Fericitului Dumitru.
Despre Iisus Hristos sau restaurarea omului…Lidia Stăniloae amintește în Lumina faptei din lumina cuvântului, ed. Humanitas, 2000, în p. 111.
Eu am cumpărat ed. a II-a a cărții, Ed. Omniscop, Craiova, 1993…pe 16 octombrie 2001. Are 430 pagini.
Prima ediție: Sibiu, 1943. Adică a doua ediție la…fix 50 de ani.
Însă a fost editată la puțin timp după adormirea sa…lucru pe care editorii îl subliniază pe o pagină de sine stătătoare, înaintea Prefeței ediției prime, semnată: Sibiu, Botezul Domnului, 1943.
Și am început citirea cărții pe 1 noiembrie 2001…