Istoria începe de oriunde o privești [1]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Începusem să citesc ultima carte a lui Adrian Cioroianu, Epoca de aur a incertitudinii [1]…și mi-am dat seama că acum am nevoie, printre alte nevoi de conștiință ale mele, să mă umplu de atenție istorică, de date, de relatări diverse…care să-mi astâmpere dorința de cunoaștere, de știință despre trecut și prezent.

Și am început să scriu la cartea de față…

…Pe 15 februarie 2012…

…Să scriu cu dorința de a cunoaște, de a strânge în fața mea…date și idei care să mă facă să reflectez, să contemplu realități diverse.

Pentru că nu mă interesează datele în sine…ci datele care trimit la adâncul persoanelor și la realitatea pe care ele au trăit-o.

Liam Warriner a protestat politic în mod inedit. Cum? „Și-a dat jos pantalonii şi a alergat 50 de metri, până la escorta de motociclete, cu un steag australian între fese”[2]. Era escortată regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii în timpul vizitei sale în Australia. În 2011.

„La ieşirea de la tribunal, tânărul a afirmat că va relua gestul şi în cadrul altor vizite ale unor înalţi demnitari. „Tuturor celor care se cred importanţi sau care cred că aparţin elitei, le voi arăta fundul cu plăcere!”, a declarat acesta”[3].

Însă gestul lui exprimă, în mod foarte fidel, aversiunea ideologică a postmodernității față de tot ceea ce e stabil, vechi, demn, prețios…

Pentru că se dorește ca totul să fie rediscutat și, în primul rând, negat. Negăm…pentru ca să vedem ce mai rămâne. Și rediscutăm ce mai rămâne după ce negăm serios, în forță.

Liam Warriner este un barman din Sydney, de 22 de ani[4].

Are cont pe Facebook[5], unde are 874 de prieteni acum…iar Herald Sun[6], pe 24 octombrie 2011 și Daily Mail[7], pe 25 octombrie 2011, au scris despre gestul lui și l-au făcut „celebru”.

„Celebru”…din cauza unui gest ieșit din comun, neașteptat…dar bine gândit…

„Celebru”…prin neprevăzutul situației, prin șoc umoristic…prin ieșirea în decor…

A plătit amendă pentru ca să fie „cunoscut” de marele public. S-a introdus strategic în decorul reginei…pentru ca să iasă din anonimat.

S-a luptat ca numele său să fie legat de numele reginei…și de vizita acesteia în Australia.

Și…„a reușit”!…

Media l-a făcut „celebru”…pentru că a vorbit despre gestul lui…

Însă gestul lui nu contează, în fapt…dar rămâne în atenția publică atâta timp cât rămâne online…și în mintea celor care l-au cunoscut, au auzit despre el…

Regina Elizabeth Alexandra Mary sau Elisabeta a II-a va împlini 86 de ani pe 21 aprilie 2012, pentru că e născută în 1926[8].

Este suverană peste 16 state: „Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis”[9].

„Și cu toate astea”, adăugă doamna preoteasă[10], când i-am spus numărul statelor, „se comportă normal, firesc…fără să își dea în petec precum guvernanții noștri”.

Ce îi fac însă pe oamenii aleși de către noi să dea cu stângul în dreptul la modul lamentabil, atunci când se află la guvernare, dacă știu că guvernarea nu ține mai mult de 4-5 ani…sau maxim 8-10 ani?

Cum de nu se gândesc la ce-o să se întâmple cu ei după terminarea mandatului?

Simplu! Trăiesc clipa…și nu le pasă de viitor. De ce-o să spună lumea după aceea. Pentru binele statului la putere își expulzează din minte orice responsabilitate pentru viitor.

Cu alte cuvinte, a face un gest care contravine moralității publice, fără a te gândi la consecințe se naște din aceeași perspectivă asupra vieții precum gesturile politicienilor care nu se gândesc la binele public ci doar la cel personal.

Contează doar faptul de a da lovitura, de a se îmbogăți imediat, de a fi cunoscuți în mod mediatic, fără prea mult efort.

Vedetizarea anonimilor.

Ajungerea cuiva în prim-planul atenției publice nu pentru că e o valoare, nu pentru că are o performanță onestă, ci pentru că a făcut un gest periculos, inuman sau scabros.

Saitul monarhiei britanice[11]. Fotografii sobre, atent alese. Chestiune de imagine.

În principiu poți să-i scrii reginei…Numai că nu toți vor să accepte filtrele de până la regină.

Pentru că și în epoca exploziei informației…și a comunicării…între cetățeni și reprezentanții lor se comunică greoi.

Adrian Cioroianu (ca să mă întorc la cartea…care m-a făcut să îmi conștientizez nevoia de a scrie această carte) încadrează labilitatea asumată a exponenților sociali ai prezentului în categoria de manifestare publică de tip Lady Gaga.

Pentru el, „logica de tip Lady Gaga”[12] reprezintă „dimensiunea spectaculară și imprevizibilă”[13] pe care o creează la nivel public anumite capete de afiș ale vremii noastre.

Aceste persoane foarte mediatizate, în mod nedrept, care s-au înmulțit și la noi…caută evenimentul, prezentul continuu, ca aparițiile lor publice să fie o surpriză cu rating.

Ele mizează pe ceea ce este imprevizibil, transformând totul în ceva fulminant…fără să caute să demonstreze o racordare a trecutului lor la prezent[14].

Contează numai prezentul, numai lucrurile prin care captează atenția publicului…și nu cine sunt ele de fapt.

Lady Gaga?!…E numele de scenă al cântăreței americane Stefani Joanne Angelina Germanotta, născută pe 28 martie 1986[15].

Și în ciuda tinereții ei a primit 5 premii Grammy[16], „a vândut peste 15 milioane de albume și 51 de milioane de discuri single în toată lumea”[17], are peste 17 milioane de fani pe Facebook și 6 milioane de abonați pe Twitter…iar pe 24 octombrie 2010 a depășit numărul de 1 miliard de vizualizări pe You Tube[18].

Lady Gaga se îmbracă, dă declarații de presă și cântă provocator.

După ce a fost stridentă câtva timp prin hainele sale kitsch…Lady Gaga a acceptat să fe îmbrăcată de Giorgio Armani[19]…născut în 11 iulie 1934[20].

Adică de unul care îi poate fi…bunic…

Motivul pentru care Armani a vrut să o îmbrace pe Lady Gaga? „Niciun alt artist nu mi-ar da posibilitatea de a imagina astfel de creații originale și în afara normelor. Costumele lui Lady Gaga sunt un pur exercițiu de creativitate, care-mi permite să schițez piese spectaculoase, aproape suprarealiste”[21].

Într-o conferință de presă, la Tokyo, „artista a ţinut ochii închişi pentru a-şi arăta pleoapele pictate [în negru] în aşa fel încât să semene cu ochii personajelor din desenele animate japoneze. Jurnalişti veniţi să o asculte nu şi-au putut abţine râsul, însă acest lucru nu a părut să o intimideze pe Lady Gaga, care şi-a continuat impasibilă discursul”[22].

În 2012 artista și-a exprimat dorința că vrea să aibă un copil prin fertilizare in vitro[23]…și tatăl copilului să fie italian[24]. Pentru că tatăl artistei este italian…

La Berlin, într-o altă conferință de presă, întrebată de un reporter dacă e hermafrodită, Lady Gaga a răspuns: „Superbul meu vagin se simte insultat de această întrebare”[25].

Madonna[26] – și ea, la timpul ei, o necunoscută excentrică cu o dorință avidă de notorietate – o antipatizează pe Lady Gaga. Motiv pentru care, pe fondul unei acuzații de plagiat, Lady Gaga a făcut-o retardată pe Madonna[27].

Însă Lady Gaga e neîmplinită în dragoste: „Eu am[28] acest efect [de intimidare] asupra oamenilor. Totul începe bine, iar apoi, când am o relație propriu-zisă cu cineva care este creativ în felul său, atracția începe să se diminueze. Cred că se simt intimidați. Ajung chiar să mă urască. Cred că aceasta este problema. Cred că ceea ce îi intimidează pe oameni nu sunt gențile mele, ci mintea mea”[29].

E neîmplinită în dragoste…pentru că îi complexează pe bărbați.

După cum observăm, se crede o persoană inteligentă…și vrea să fie considerată ca atare…în ciuda aspectului neserios al întregii sale exprimări publice.

În videoclipul melodiei sale Judas/ Iuda, Lady Gaga a jucat rolul Sfintei Maria Magdalena…care e pomenită în Biserica Ortodoxă pe 22 iulie ca Sfântă Mironosiță și întocmai cu Apostolii Domnului[30].

Single-ul a apărut pe 19 aprilie 2011, adică tocmai înainte de Paști[31]. Bineînțeles: a vrut să deranjeze sensibilitatea religioasă a creștinilor…și a și determinat-o…

În 2010, „Lady Gaga a uimit [..] audienţele mondiale după ce a apărut la Premiile MTV Video, îmbrăcată în carne.

Rochia, confecţionată în întregime din bucăţi de carne crudă, a fost realizată de designerii Franc Fernandez şi Nicola Formichetti şi a fost conservată cu ajutorul unor metode speciale pentru a nu intra în putrefacţie.

Lady Gaga a explicat, într-un mesaj ulterior, că a purtat această creaţie vestimentară inedită pentru că a vrut să facă o declaraţie publică: „Nu sunt o bucată de carne””[32].

Aceasta e vestimentația din carne crudă…și, de data aceasta, protestul său postmodern…are o nuanță morală corectă: femeia nu trebuie văzută ca un obiect sexual…ci ca o persoană.

Pentru că atunci când vedem femeia doar ca parteneră de sex…nu mai dorim să îi cunoaștem trecutul, sufletul, capacitățile ei reale, profesia ei…ceea ce vrea și poate să facă.

Numai că Lady Gaga a protestat în mod șocant…pentru ca vestimentația ei să fie mediatizată ca un eveniment în sine.

Saitul[33] lui Lady Gaga e…dark…dar pronunțat comercial în același timp. Își prezintă lista concertelor viitoare…cât și locurile de unde se pot cumpăra biletele la spectacole.

Când intri în sait nu găsești în prim plan articole extinse scrise de ea sau despre ea…ci micile ei însemnări făcute pe Twitter[34], care au feedbackuri.

Ce cântă Lady Gaga?

În Black Jesus/ Amen Fashion [Iisus Negru/ Moda Amin][35] repetă, la început cântecului, de 12 ori cuvântul „negru”, după care afirmă de 4 ori faptul: „Iisus este noul negru”.

De ce însă Mântuitorul lumii e…negru?! Pentru că începe să fie considerat de către tot mai mulți un minoritar…sau pentru că învățătura Lui e resimțită ca fiind very old în comparație cu lipsa de perspectivă a prezentului?

Lady Gaga ne răspunde:

„Dansez în [propria] mea revelație,

[în] civilizația pop underground.

Poezia concretă/ realistă [concrete poetry] îmi hrănește mintea,

[căci] vechiul simbolism a rămas în urmă”[36].

Adică creștinismul, desemnat ca „old symbolism”, e de domeniul trecutului…și ea se bucură de o perspectivă subiectivistă asupra existenței.

În Christmas Tree [Pomul de Crăciun] ne atenționează că am vrea cu toții să ne ascundem sub pomul ei de Crăciun…pentru că el este „delicious”/ delicios[37].

Repetițiile enervante, versurile banale și lipsa unui mesaj coerent sunt caracteristicile cântecelor lui Lady Gaga.

În Monster (Monstru)…vorbește despre o dragoste canibalică.

Un băiat rău îi mănâncă inima[38].

Are ochi răi și e deghizat în lup[39].

De aceea: „acest băiat este un monstru”[40]…vers repetat de mai multe ori…

Numai că băiatul „a fost un monstru în patul meu/ [și] noi ne-am sărutat franțuzește sub un tren de metrou./ El mi-a rupt imediat hainele/ [și] mi-a mâncat inima mea, apoi mi-a mâncat creierul”[41].

Și pentru că am amintit de Judas[42]…în acest cântec Lady Gaga (care joacă rolul Sfintei Maria Magdalena, după cum spuneam) declară că îl iubește pe Iuda[43].

Când e chemată de Iuda ea vine imediat…pentru că e pregătită să îi spele picioarele cu părul capului ei[44]. Aluzie evidentă la Lc. 7, 38.

Ea îl iartă pe Iuda…deși a trădat-o de trei ori[45]. Aluzie la Lc. 22, 55-62.

Însă Lady Gaga se declară „o nebună sfântă”[46]…și situația ei este „foarte crudă”[47].

Își vopsește părul în diverse nuanțe. Poartă încălțăminte extravagantă, cu tocuri impracticabile. Sau pălării imense. Iese în public în haine foarte subțiri la temperaturi foarte scăzute. Poartă diverse măști și însemne.

În 2009 în Malta, la o conferință, s-a dus mascată în negru[48]. În Mexic, în 2001, la o altă conferință de presă a venit într-o rochie albastră transparentă, fără sutien…și în niște cizme gigant[49].

Însă extravaganța ei publică determină un mod de comportament neglijent, sfidător și iresponsabil.

Cei care o copiază…de fapt universalizează comportamentul ei social.

---