Istoria începe de oriunde o privești [10]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Istoria începe
de oriunde o privești
***
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.
***
Eugen Lungu a antologat poeții de la Junimea care au fost contemporani cu Mihail Eminescu[1]. În total: 18 persoane. A redat poeme de-ale lor, din diverse ediții, enumerate în p. 10-11…și la final a creionat câte o scurtă prezentare a fiecăruia. Începând cu p. 370…
Anton Naum [1829-1917][2]. E primul evocat. Paginile 14-19: poeme ale sale.
În pagina a 13-a e o fotografie a sa (ca la fiecare în parte): bătrân și cu mustață lungă. La Iași, în 1876, Anton Naum publica Aegri somnia[3].
În poemul Ideal: „geniul dumnezeiesc”, p. 14/ „Un poet se naște-n lume, martor vitejiei crude, /Căruia și până astăzi toți poeții se închin”, Ibidem/ ideea geniului filosof, p. 15/ „timidele aspirații”, p. 16.
Vasile Pogor [1833-1906][4] (cu barbișon în p. 20) s-a specializat în Drept la Paris și a tradus din Baudelaire[5]. Pemele sale: p. 21-28.
„Eroarele” pentru erori[6]. Un poem fără titlu…
„Statua[7] cea veche”[8]: în același poem. Izvorașul de apă „abia…argintește”[9] iarba. Iubita are cosițe negre[10]. Citește cu ochii în lacrimi numele iubitei pe care ea însăși și l-a scris pe o stâncă[11].
Clopotul care sună în „liniștea adâncă”[12] a orașului. Însă el „geme” în van…pentru că nu a venit nimeni la slujbă[13]. El intră însă în Biserică…și e umplut „de tremur”[14].
„Biata rândunică” e o „păsăruică” cu „rugă divină”[15]. Și el preferă să piară credința de „sub bolta bizantină”…atâta timp cât în „cuibul vesel” al rândunicii „se șterge-orice eroare”…și el reprezintă „altarul” vieții[16]. Chiar așa?!…
Ioan Ianov [1834-1903][17] e tot cu barbișon[18]. Cu studii juridice la Viena și Paris[19]. Poeme comice (p. 30-39).
Trăiește cu „o sută de lei pe lună” la Iași[20].
„Slujbuliță” și „amploeat”[21].
Și ultima strofă:
„Dar nu-mi pasă, am protectori
Două dame de onor,
Care drese și-n corseturi
Fac cu șefii mei ce vor.
Din armonia cea bună
Ce protectori, șefi unesc:
Am o sută lei pe lună
Și cu ei în Iași trăiesc”[22].
Un alt „cântecel comic” se numește Nae Săcătureanu[23]…Adică secătură…
Nae era „ministru” român.
Și aici apar: „beata Adunare” care „se teme de dizolvare” (e vorba despre Adunarea parlamentară)[24]; „guvernul se închină/ La politica streină”[25]; „lefușoară”[26]; „Iar păraiele de lacrimi/ Ce le varsă un popor/ Pentru-a sale grele patimi, / Nu le văd sub nasul lor”[27]; „ghibăcie”[28] în loc de dibăcie; „budjet[29] echilibrat”[30]; „românul din natură/ E născut cam bun de gură”[31]; „slujbușoară”[32]; „Parcă sunt un cățeluș/ Care face vecinic sluj[33]”[34]; jidanii sunt „ghibaci”/ dibaci pe când noi, românii, „sutem săraci”[35].
Nicolae Scheletti [1837-1872][36] e îmbrăcat în haină de ofițer…și are barbișon[37]. Se trage din Chios[38] și a fost colonel[39]. Moare pe 20 iunie 1872 la Viena[40].
A tradus pe Faust al lui Goethe împreună cu Vasile Pogor[41]. Dar a tradus și din Heine, Schiller, Uhland, Lamartine[42].
„Ani de juneță”, p. 41. Suvenir rimând cu zefir[43]. Iubita e „zeitatea lui” și „credința” pe care o are[44].
Are un poem dedicat Sfântului Ștefan cel Mare care are numele: „Dedicațiune lui Ștefan cel Mare”[45].
Sfântul Ștefan e văzut ca „erou” și „imagină frumoasă” a românilor[46]. Și românii, sub conducerea sa, trăiau „ziua luptei” ca „zi de serbare[47]”[48].
Un alt poem dedicat muzei lui Alecsandri[49]…și altul lui Werther[50].
Nicolae Gane [1883-1916][51] are barbă și mustață în fotografia prezentată în p. 52 ca și în cea de la p. 378. S-a născut la Fălticeni și studiază Dreptul la Paris. A publicat în 1886, în 3 volume, 27 de nuvele[52].
A tradus Infernul lui Dante…și moare la 78 de ani, la 16 aprilie 1916[53].
E prezent în carte numai cu poemul Primăvara. Și primăvara are „zâmbit iubitor/ Ca și raza de la ziori”[54].
Dimitrie Petrino [1838-1878][55] avea mustață…și purta ochelari[56].
S-a născut la Rujnița, Soroca[57]…„și la 1 iulie 1875 Maiorescu îl numește director la biblioteca centrală din Iași, în locul lui Eminescu, care este făcut între timp revizor școlar”[58].
Însă el a făcut tot posibilul ca Mihail Eminescu să fie demis[59]…„și după ce-l scoate din această funcție pe Eminescu îi amărăște zilele, deferindu-l tribunalului printr-o învinuire falsă cum că acesta și-ar fi însușit o parte din cărți și din mobilier. Se pare că Petrino a pus la cale afacerea cu multă minuție și tot ce a urmat n-a fost un simplu joc al întâmplării, ci un atac bine gândit și bine regizat”[60].
La Cernăuți, în anul 1870, Dimitrie Petrino publica o „culegere de poesii”[61] numită Lumine și umbre[62].
Lui Petrino i s-au dedicat p. 55-100. Cel mai extins spațiu editorial de până acum.
„Versurele”, p. 55; „țermul înflorit”, Ibidem; „orfelin de-o maică”, Ibidem; „pânea de nutrire”, Ibidem.
Are un poem dedicat satului său natal, Rujnița (p. 58-59), care e pentru el „leagăn scump al vieții mele”[63]. El e „loc de pace” și „cuibușor iubit”[64].
„Mânuța ta”, p. 60; „plângând cu dor”, p. 61; poeme udate cu lacrimi și hrănite cu sângele, cu viața și cu dorul său[65]; „divina poezie/ Este un cinel[66] prea sfânt”, p. 65; stelele „vărsau lumine”, p. 66; „vălul lacrimii”, Ibidem; iubita e „Dumnezeu-mi sfânt,/ Ce cu față de femeie/ Se arată pe pământ”, p. 67.
Există „scară de mister”, p. 67.
Dar banii, adică „galbenii”[67], sunt „picăture de noroc”[68] pentru omenire.
Și ei sunt atât de importanți, spune poetul, încât sunt „înțelepciunea” celor care domnesc[69] și „rugăciunea/ Sfinților ce vă cinstesc”[70].
Fără bani „toate-s profane, / Înțelepții sunt nebuni,/ Popa nu face mătane[71],/ Cerul nu face minuni!”, p. 68.
O ironie acidă, pentru ieri și azi, la adresa preoților care pun banii înaintea slujbei.
„Gălbenaș”[72]…un sinonim al lui bănișor.
Iar „râsul ca și plânsul meu/ Nasc numai din cuvântul tău”, p. 69, al iubitei.
„În fundul nopții scade alba lună”, p. 70; „Bucovină adorată”, p. 71; „țermure streine”, Ibidem; când se întoarce în țară, Bucovina îi pare „un țintirim[73]”[74].
Și pentru că „suvenirea[75]” lui zace în mormânt, și el se face „rece”, sângele îi îngheață [76], căci „Pentru mine cerul tace/ Omenirea s-a schimbat”[77].
Durerea mare, imensă, nu are patrie și nici hotar[78]. A ajuns „singur pe lume, / Suflat de vânturi”[79].
În Mormântul ei apare „copila bălăioară[80]”, p. 77. Un alt poem are titlul „Casa galbenă” (p. 78-79). Are și un poem dedicat satului Mihalcea (p. 80-81).
La Mihalcea, unde era „dulce-adăpost”[81], poetul a aflat „amor de înger, înger de-amor”[82].
Îi este „scumpă” durerea pentru că ea reprezintă „umbra norocului trecut”[83]. A fericirii din trecut.
Prima strofă și ultima a poemului:
„Între mine și-ntre tine
Este un abis profund
Noaptea fără de lumine
Ocean fără de fund”[84].
În Răsunete, Dimitrie Petrino vorbește despre inima sa „întristată”[85], care cuprinde în sânul ei „lume, cer și Dumnezeu”[86]…dar în Suspinuri vorbește despre credință la timpul trecut[87].
Theodor Șerbănescu [1839-1901][88]…în uniformă militară și cu barbă mare[89]. S-a născut la Tecuci, luptă la Plevna și ajunge colonel[90]. E prezent în carte de la p. 102 la p. 151.
Numea Dunărea cu denumirea sa latină: Danubiu[91]. Are un poem numit Basarabia (p. 105-107)…unde, în a doua strofă, apar versurile: „Biserica din capul orașului, îmi pare/ O glugă ciobănească în vârful unui par”, p. 105.
Un poem dedicat lui Titu Maiorescu (p. 117-119)…unde îl face „olimpian”[92].
Maiorescu are față de om „cugetător”, „o tâmplă superbă”…și „ochi scrutător”[93].
În Cruciulița evocă „cruciulița adorată” pe care iubita i-a atârnat-o la gâtul lui[94]. În poemul În capelă se regăsește sintagma: „la poalele Dumnezeirii”, p. 122. Iar ochii ei sunt „d-un azur ceresc”, p. 123.
Când el a sărutat-o…luna s-a oprit pe loc[95]. În ultima strofă însă a aceluiași poem, numit „Un sărutat”, tot din cauza sărutului: „Luna s-a schimbat în soare,/ Aprinzându-se pe loc”[96].
„Tămâia dorului” în poemul Adio[97]. „O durere infernală”, p. 136; esală pentru exală, p. 137; „zâmbiri de viață”, p. 138; luna lumina „melancolic”, p. 140; „cu nesațiu”, Ibidem; „dulci frumusețe”, p. 141.
În Magdalina…strofa a 4-a: „Dumnezeu are atei…/ Dar o fi ateu sub soare/ Să nu creadă-n ochii tei?”. Ai Magdalinei…
Paltinul e „palten” în „Paltenul blestemat”, p. 149. Iar în Copil fiind…ultimul său poem antologat aici, pădurea îl cheamă „în farmecul și taina sa”[98].
[1] Mă refer la Poeți de pe vremea lui Eminescu, antologie, prefață și consemnări critice și adnotări de Eugen Lungu, Ed. Literatura Artistică, Chișinău, 1990, 460 p., în format cartonat. O vom cita de aici încolo sub titlul: Contemporanii lui Eminescu, p.
A se vedea date despre autor la adresa: http://www.sud-est.md/echipa/elungu.html.
[2] Contemporanii lui Eminescu, p. 370.
[3] Idem, p. 373.
[4] Idem, p. 374.
[5] Ibidem.
[6] Idem, p. 21.
[7] Statuia.
[8] Contemporanii lui Eminescu, p. 21.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] Idem, p. 22.
[13] Ibidem.
[14] Idem, p. 23.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] Idem, p. 375.
[18] Idem, p. 29.
[19] Idem, p. 375.
[20] Idem, p. 30.
[21] Idem, p. 32.
[22] Ibidem.
[23] Idem, p. 33.
[24] Ibidem.
[25] Idem, p. 34.
[26] Ibidem.
[27] Ibidem.
[28] Ibidem.
[29] Buget.
[30] Contemporanii lui Eminescu, p. 35.
[31] Idem, p. 36.
[32] Idem, p. 37.
[33] Care slujește întotdeauna.
[34] Contemporanii lui Eminescu, p. 38.
[35] Ibidem.
[36] Idem, p. 375.
[37] Idem, p. 40.
[38] Idem, p. 375.
[39] Idem, p. 376.
[40] Ibidem.
[41] Idem, p. 377.
[42] Ibidem.
[43] Idem, p. 41.
[44] Idem, p. 42.
[45] Idem, p. 44.
[46] Ibidem.
[47] Zi de sărbătoare.
[48] Contemporanii lui Eminescu, p. 44.
[49] Idem, p. 47.
[50] Idem, p. 48.
[51] Idem, p. 377.
[52] Idem, p. 379.
[53] Idem, p. 380.
[54] Idem, p. 53.
[55] Idem, p. 380.
[56] Idem, p. 54.
[57] Idem, p. 380.
[58] Ibidem.
[59] Idem, p. 384.
[60] Ibidem.
[61] Idem, p. 389.
[62] Ibidem.
[63] Idem, p. 58.
[64] Idem, p. 59.
[65] Idem, p. 65.
[66] Chimval…adică un instrument de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul.
[67] Contemporanii lui Eminescu, p. 68.
[68] Ibidem.
[69] Ibidem.
[70] Ibidem.
[71] Metanii.
[72] Contemporanii lui Eminescu, p. 69.
[73] Un cimitir.
[74] Contemporanii lui Eminescu, p. 71.
[75] Suvenirul…iubita lui…
[76] Contemporanii lui Eminescu, p. 73.
[77] Ibidem.
[78] Ibidem.
[79] Idem, p. 75.
[80] Cu păr blond.
[81] Contemporanii lui Eminescu, p. 80.
[82] Ibidem.
[83] Idem, p. 82.
[84] Idem, p. 89.
[85] Idem, p. 91.
[86] Ibidem.
[87] Idem, p. 100.
[88] Idem, p. 395.
[89] Idem, p. 397.
[90] Idem, p. 396.
[91] Idem, p. 103.
[92] Idem, p. 117.
[93] Ibidem.
[94] Idem, p. 120.
[95] Idem, p. 124.
[96] Ibidem.
[97] Idem, p. 132.
[98] Idem, p. 151.
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [30] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [32] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [33] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [34] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [38] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [39] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [40] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [45] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [46] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [48] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [51] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [52] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [53] | Teologie pentru azi
Pingback: Istoria începe de oriunde o privești [49] | Teologie pentru azi