Documentul BEM…după 30 de ani [4]

Prima parte, a doua și a 3-a.

*

p. 24:

Tot la I. 11. Botezul copiilor și Botezul adulților. Părinții se angajează să fie „părinți creștini” pentru cel botezat de copil.

Nevoia de „catechetical instruction”/ „instrucție catehetică” pentru convertiții adulți. O nevoie reală…

Și înainte și după Botez e nevoie de catehizare…pentru că Ortodoxia are nevoie de multă introducere în modul ei de a gândi și de a trăi relația cu Dumnezeu și cu oamenii.

*

p. 25:

I. 12 începe cu ideea că atât Botezul adulților cât și cel al copiilor se fac în Biserică…Biserica fiind denumită aici drept „the community of faith”/ „comunitate a credinței”.

De ce doar a credinței? Pentru că reprezintă perspectiva teologică neoprotestantă asupra Bisericii.

Pentru Ortodoxie, Tainele, credința și comuniunea dintre Bisericile locale reprezintă o imagine a Bisericii. Pentru că toate Bisericile Ortodoxe surori au în comun succesiunea apostolică prin Taine și credință și își manifestă viața internă ierarhic, sinodal și comunional.

*

Cel botezat de copil trebuie să crească în „the understanding of faith”/ „înțelegerea credinței”. Dar înțelegerea credinței e confesionalizată…și nu e transconfesională.

*

Însă aici găsim o afirmație interesantă despre Botez și anume o perspectivă ascetico-martirică: „All baptism is rooted in and declares Christ’s faithfulness unto death” / „Orice Botez e înrădăcinat/ fundamentat în [credincioșia față de Hristos] și declară/ mărturisește credincioșie lui Hristos până la moarte”.

Orice s-ar întâmpla, cu alte cuvinte, nu putem abdica din înrădăcinarea/ fundamentarea noastră în Hristos.

Botezul asumat exclude așadar apostazia sau sinuciderea.

*

De aceea Botezul e văzut și afirmat în document ca avându-și „setting within the life and faith of the Church”/ „așezarea/ stabilitatea/ fundamentarea/ importanța în viața și credința Bisericii”, pentru că orice Botez e „o reafirmare a credinței în Dumnezeu” a congregației/ a comunității.

Și pentru că Botezul angajează comunitatea locală în întregimea ei tocmai de aceea comunitatea trebuie să ofere fiecărui botezat „an environment of witness and service”/ „un mediu al mărturisirii și slujirii”.

Concluzia ultimă a secvenței de față fiind aceea că Botezul ar trebui să fie întotdeauna un eveniment comunitar.

*

Până nu demult, în Biserica Ortodoxă, Botezul, Cununia, Înmormântarea, Hirotonia, Maslul, Liturghia erau evenimente comunitare. La care participa întreaga comunitate sau o mare parte din ea.

Ceea ce vor să facă astăzi cultele neoprotestante în România, în comunitățile lor mici și închise, prin aceea că angajează comunitatea în serviciile religioase, era normalitatea în vechime în Biserica Ortodoxă.

*

Da, Botezul este Taină și eveniment comunitar!

Pentru că aproape orice slujbă a Bisericii Ortodoxe are adresabilitate către întreaga comunitate.

La început și Spovedania era comună…

A ne întoarce la predicile și catehezele pentru comunitate, la spovedanie și împărtășanie deasă, la post și viață ascetică, la Maslu de obște, la implicare comunitară în viața Bisericii nu înseamnă decât reîntoarcerea la normalitate.

La normalitatea Bisericii vii, angajate total, care știe ce vrea.

*

Însă individualismul eclesial capătă amploare pe măsură ce comunitatea/ parohia își pierde conștiința de sine.

Iar dacă și la sate și în micile orașe…a început să se piardă legătura vie, cotidiană cu Biserica…ce să mai spunem despre „conștiința parohială” a credincioșilor din marile orașe sau din capitala României?

Nemaiavând relații comunitare între noi, nemaicunoscându-se, nemaivizitându-se unul pe altul…de aceea și Botezul se face doar în familie. Și Cununia sau Înmormântarea la fel.

Pentru că hirotonia se face în cadrul Sfintei Liturghii…tu, ca om credincios, participi la hirotonirea părintelui X sau a părintelui Y fără să știi, adesea, despre cine e vorba.

Și la Maslu participi…fără să știi cum o chemă pe doamna din stânga ta…sau pe preoții care slujesc.

*

Nici preoții nu își cunosc parohia și nici parohia nu își cunoaște preoții. Pentru că nu e timp, nici dedicație, nici curiozitate măcar.

*

În al doilea comentariu al cap. I, Botezul este caracterizat drept „inițiativa lui Dumnezeu în Hristos”. Fără referire la Duhul Sfânt.

Abia aici, în acest comentariu, se amintește în treacăt de „the grace of God”/ „harul lui Dumnezeu”. Fără alte specificații…

*

Documentul BEM bate apa în piuă pe marginea vârstei celui botezat…dar nu discută nimic despre esența Botezului, despre ce trăiești când te botezi…și după…

Semn explicit al răului produs în teologia occidentală, când s-a separat Dogmatica de Spiritualitate.

Însă fundamentele dogmatice ale credinței noastre sunt înțelese și trăite ascetico-mistico-liturgic și nu teoretizate steril, doar la masa de scris.

Teologii Bisericii sunt oameni Sfinți, oameni care au trăit prin toți porii ființei lor dogmele și evlavia Bisericii.

Căci trebuie să experimentezi Tainele Bisericii în mod propriu pentru ca să scrii despre ele. Să scrii despre ele ca un credincios al Bisericii, ca un teolog practician și nu ca un compilator de texte teologice.

*

p. 26:

Și în I. 13 documentul BEM vorbește despre Botez ca despre „an unrepeatable act”/ „un act irepetabil”.

Însă Biserica Ortodoxă acceptă, iconomic, anumite botezuri trinitare/ făcute în numele Sfintei Treimi…dar nu orice fel de botez. De aceea consideră non-Botez pe cel făcut non-trinitar sau de la formațiuni religioase mult prea edulcorate din punct de vedere „creștin”. Și îi rebotează. Sau îi botează pentru prima dată…nerecunoscând drept Botez acel botez.