Documentul BEM…după 30 de ani [7]

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

*

p. 27:

Dar după ce s-a vorbit despre „recunoașterea reciprocă” a botezurilor, dând impresia că ea este „o realitate de facto”, ultima frază din I. 15 spune că: „Wherever possible, mutual recognition should be expressed explicitly by the churches”/ „oriunde e posibil, recunoașterea reciprocă ar trebui să fie exprimată în mod explicit de către biserici”.

Însă ce oprește o biserică să recunoască botezurile tuturor celorlalte biserici?

Și unde se poate acest lucru…fără să scandalizeze comunitatea?

*

I. 16 trece la „reconsiderări”. Pentru că se cere schimbare de optică asupra Botezului.

Însă îmi pot schimba optica, modul în care văd Botezul…fără să schimb ritualul/ slujba Botezului?

Însă documentul BEM nu vorbește aici despre schimbarea ritualurilor baptismale ci a modului în care vedem conținutul și urmările Botezului.

Pentru că el cere ca să considerăm copiii botezați ca fiind situați „under the protection of God’s grace” / „sub protecția harului lui Dumnezeu” iar de la adulți să cerem responsabilitate înainte de Botez.

Și, fără doar și poate, aceasta e poziția ortodoxă!

Pentru că cei botezați de prunci sunt botezați cu adevărat…iar adulții sunt botezați după o catehizare prealabilă.

*

I. 17 vorbește despre faptul că Botezul se face în apă și în numele Sfintei Treimi.

Însă, potrivit Molitfelnicului ortodox, Botezul se face în apă sfințită…și nu într-o apă oarecare…în cadrul Slujbei Botezului.

Adică apa nu are doar „the symbolic dimension”/ „dimensiune simbolică” cum spune I. 18, ci mistică, sfințitoare, așa cum aflăm din invocarea Fiului și a Duhului Sfânt și din rugăciunea următoare, de după sfințirea apei:

„afundând preotul mâna în apă, face semnul Crucii, de trei ori, zicând de fiecare dată:

Tu Însuși dar, Iubitorule de oameni, Împărate [adică Fiul n.n.], vino și acum, cu pogorârea Sfântului Tău Duh, și sfințește apa aceasta (de trei ori).

Și-i dă ei harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, har de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice [demoni n.n.] neatinsă, plină de putere îngerească…”, cf. Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 38.

Adică apa Botezului e Sfântă Agheasmă și nu simplă apă de râu sau de fântână.

„Simbolică” e acolo unde nu există  Sfinte Taine.

*

Și tot în I. 18 se spune că Botezul „poate” exprima Moartea și Învierea Domnului. Adică opțional…

Pe când în Biserica Ortodoxă, Botezul este o moarte mistică și o înviere mistică cu Hristos și nu o simplă frază fără realitate.

E trăirea, de fiecare botezat, a Morții și a Învierii Lui…trăire și înțelegere mistică în care putem crește la nesfârșit în viața duhovnicească.

Pentru că tot efortul nostru de curățire de patimi e, de fapt, o trăire a Morții Domnului. O experiere personală a suferinței și a morții Lui, adică a luptei Lui cu păcatul.

Iar ajungerea la vederea luminii dumnezeiești și la o viață plină de vederi mistice înseamnă trăirea Învierii Lui din morți și a Înălțării Lui de-a dreapta Tatălui și a comuniunii cu Prea Sfânta Treime prin slava Sa.

Adică noi, toată viața, retrăim Moartea și Învierea Lui în procesul divino-uman al îndumnezeirii noastre, Moarte și Înviere pe care le-am trăit, în mod liturgico-mistic, la Botezul nostru.

*

Comentariul de după I. 18 se referă la „unele tradiții teologice” care consideră apa drept „the continuity between the old and the new creation”/ „continuitatea dintre vechea și noua creație/ făptură”, prin care Botezul nu are de-a face numai cu „ființele umane dar și cu întregul  cosmos”.

Da, Ortodoxia vede Botezul ca având implicații ontologice și cosmologice în același timp. Pentru că toate Tainele Bisericii și viața Bisericii nu sunt altceva decât focarul de transfigurare al întregului cosmos.

Acesta e sensul Bisericii, al omului și al întregii creații: transfigurarea prin harul Prea Sfintei Treimi.

De aici semnificația ultrapozitivă a Sfintelor Taine în teologia ortodoxă. Pentru că, prin ele, omul și creația se sfințesc. Biserica sfințește lumea și o pregătește pentru Împărăția lui Dumnezeu, unde Dumnezeul treimic va fi totul în toți prin slava Sa.