Documentul BEM…după 30 de ani [9]

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

p. 28:

Tot în I. 20, documentul BEM spune, ca titlu informativ: „Unele biserici consideră că inițierea creștină [Christian initiation] nu este completă fără pecetluirea celui botezat cu darul Sfântului Duh” [Mirungere, adică] [the sealing of the baptized with the gift of the Holy Spirit] și [fără] participarea la împărtășire [participation in holy communion]”.

Ortodoxia afirmă acest lucru!

Și dacă Ortodoxia îl afirmă…cu ce schimbă situația liturgică a „bisericilor” care nu afirmă trioul liturgic al inițierii, adică Botez, Mirungere, Euharistie?

*

I. 21 restrictivează, în mod nepermis, explicarea Botezului, pledând pentru o înțelegere a Botezului numai prin sintagmele Scripturii.

Însă sintagmele Scripturii prezentate aici (participare la Moartea și Învierea lui Hristos, convertire, iertare și curățire, darul Duhului, încorporare întru Trupul lui Hristos și semn al Împărăției) nu se înțeleg de la sine ci tradițional.

Conform înțelegerii apostolice și patristice a Bisericii.

De aceea, noi, ortodocșii, nu putem să izolăm Botezul în secolul 1 și să-l înțelegem numai din perspectiva Scripturii…atâta timp cât el are o erminie de 2.000 de ani în spate.

Botezul e o Taină a tuturor ortodocșilor, trăită plenar de toți…iar în fiecare secol, Părinții Bisericii l-au discutat și perceput într-un mod tradițional-dinamic.

De aceea noi venerăm și ne bucurăm mult să vorbim în sintagmele Scripturii cu referire la Taine și la viața Bisericii dar, acceptăm, în același timp, în viața și discursul teologic, imaginile și explicațiile teologico-liturgice ale tuturor Sfinților Bisericii despre Biserică, Tainele și viața ei.

*

Tradiția și Scriptura vorbesc despre Biserica lui Hristos…și nu doar Scriptura, decontextualizată și confesionalizată de fiecare cult în parte!

*

Comentariul de după I. 21 se referă la „misunderstandings”/ „înțelegeri greșite”.

Există biserici, se spune aici, care dau un nume nou celor care se botează.

Și, în același timp, documentul pledează pentru faptul de a nu se da „foreign names”/„nume străine” [de tradiția locului] celor care se botează.

Însă catolicii, greco-catolicii, protestanții și neoprotestanții din România tocmai asta fac: dau nume nespecifice spațiului românesc…celor pe care îi botează. Bineînțeles nume din calendarele lor și din perspectiva ideologiei pe care o susțin.

Iar neoprotestanții se întorc, în mod ostentativ, la nume evreiești din Scriptură…pentru ca nu cumva să își asimileze numele vreunui Părinte al Bisericii…pe când romano-catolicii accentuează numele „sfinților lor” de după schismă…tocmai pentru a se prezenta ca fiind alții în comparație cu ortodocșii.

*

Și documentul BEM, în mod salutar, spune: că la Botez trebuie să se dea „a name which is inherited from one’s original culture roots the baptized in that culture”/ „un nume care este moștenit din propria sa cultură, [care] înrădăcinează pe cel botezat în acea cultură”.

Adică nu e un lucru indiferent numele pe care îl avem.

Numele spune despre noi dacă suntem încadrați în cultura unei neam…în tradiția lui…în istoria lui…în teologia lui.

Și părinții trebuie să aibă cultura de a ști să aleagă nume pentru copiii lor…ca să nu le dea nume ca nuca în perete, adică hilare sau improprii tradiției lor.

*

Pe de o parte, nume de Botez conform culturii poporului din care faci parte iar, pe de altă parte, particularitatea tradițională a numelui reprezintă „the universality of baptism”/ „universalitatea Botezului”, în sensul că Botezul e primit de oameni din etnii/ neamuri diferite…dar care sunt membrii aceleiași Biserici.

Documentul BEM, cu alte cuvinte, nu dorește nivelarea neamurilor…ci păstrarea particularităților lor.

*

p. 29:

I. 22 vorbește despre slujitorul Botezului. El trebuie să fie „an ordained minister”/ „un slujitor hirotonit”, deși, în unele circumstanțe, pot boteza și alții.

E adevărat: un ortodox poate să boteze pe un prunc sau pe un adult în pericol de moarte și nebotezat, afundându-l de trei ori în apă și spunând cuvintele Botezului. Dacă scapă cu viață…Botezul lui va fi desăvârșit de către un preot.

*

I. 23 spune că Botezul ar trebui să fie un eveniment public.

Foarte adevărat! El a fost și este, în cele mai multe dintre cazuri, eveniment public, comunitar, eclesial.

Comunitatea participă și primește pe cel nou botezat cu bucurie.

*

Și pentru prima dată în acest document, se amintește la finalul lui I. 23 despre practica [the practice] în Biserica veche [in the early Church], unde Botezurile a multor catehumeni se slujeau la mari praznice ca Paștiul, Cincizecimea sau Botezul Domnului.

Dar dacă aici apelăm la „practica”, adică la Tradiția Bisericii, la memoria ei sfântă, de ce nu apelăm la Tradiția Bisericii ca să ne furnizeze și Slujba Botezului dar și înțelegerea liturgico-mistică a Botezului?

Pentru că toate Tainele și teologia Bisericii sunt și se păstrează în Biserica lui Hristos…și nu în biblioteci fără Biserică.

Căci pe baze filologice nu poți „inventa” Biserica…pentru că Biserica a fost fundamentată divino-uman prin pogorârea harului dumnezeiesc necreat peste Apostolii plini de credința în Treime.

Și Taina Botezului se experiază cu întreaga ființă și nu doar reflexiv. Pentru că îndumnezeirea e o realitate a întregii ontologii umane și nu o consecință a reflecției autonome.