Note la „Caritas in veritate” [2]
Papa Benedict al XVI-lea, Caritas in veritate, Ed. Presa Bună, Iași, 2009, 107 p.
***
*
autorul găsește că papa Paul al V-lea avea „o viziune articulată asupra dezvoltării” persoanei umane și a societății în ansamblul ei, p. 25/ profitul rău al factorilor economici „riscă să distrugă bogăția și să creeze sărăcie”, p. 25/ criza financiară actuală „devine…ocazie de discernământ și de nouă planificare”, p. 26, a resurselor de care dispunem/ creșterea bogăției mondiale aduce cu ea și o creștere a inegalităților dintre oameni și popoare, p. 27/
nu e de ajuns doar progresul economic și tehnologic, p. 28/ se reduce cuantumul de siguranță socială, p. 30/ însă trebuie să învățăm faptul, subliniază papa, că „primul capital care trebuie salvgardat și valorizat este omul, persoana, în integralitatea sa”, p. 31/
autorul observă și un sporit „eclectism cultural” în societatea noastră…însă „asumat adesea în mod necritic”, p. 32/ pentru că relativizarea reciprocă a culturilor „nu ajută adevăratul dialog intercultural”, p. 32/ un alt pericol al interacțiunii între culturi e „aplatizarea culturală și de omologarea comportamentelor și a stilurilor de viață”, p. 32/
toate duc, spune papa, la „separarea culturii de natura umană”, p. 32 și omul e redus la statutul de „realitate culturală”, p. 33 și nu de ființă religioasă prin excelență/ foametea din țările sărace, p. 33/ toți trebuie să avem acces la alimentație și la sursele de apă, p. 34/ respectul față de viață, p. 34/ mortalitatea infantilă, p. 35/ contracepție și avort, p. 35/ libertatea religioasă, p. 36/ „Dumnezeu este garantul adevăratei dezvoltări a omului”, p. 37/
„Exigențele iubirii nu contrazic exigențele rațiunii. Știința umană este insuficientă și concluziile științelor nu vor putea indica singure calea spre dezvoltarea integrală a omului”, p. 39.
Asta după ce secole la rând iubirea a fost teoretizată în romano-catolicism ca fiind în conflict sau separată de rațiune. De unde credința era doar „de domeniul inimii” iar teologia sau filosofia sau știința se făceau „doar cu mintea”. Din care teză falsă au reieșit pietismul a-teologic și științele seculare fără raportare la Revelație.
Și papa vede doctrina socială a Bisericii ca pe „o dimensiune interdisciplinară”, p. 39. Și cred că e o perspectivă corectă în principiu…Din perspectiva sa, credința, teologia, metafizica și științele trebuie să colaboreze „în slujba omului”, p. 39.
Problema e cine sunt cei care lucrează pentru Biserică la ei și la noi? Pentru că interdisciplinaritatea în folosul Bisericii cere oameni cu ample valențe duhovnicești și intelectuale.
Nu e de ajuns ca un matematician sau un fizician să vrea să discute cu un teolog…ci trebuie ca un teolog să fie în același timp un fizician, un matematician, un literat sau un inventator…pentru ca să vorbească pe picior de egalitate cu alți specialiști și, în același timp, să îi depășească prin vocația și experiența sa mistică.
Câți preoți avem noi care să aibă multiple specializări? Dacă nu au…interdisciplinaritatea e doar o metaforă ipocrită. Pentru că trebuie să faci, realmente, lucruri în comun împreună cu alți specialiști…în folosul Bisericii.
Eu pledez pentru multidisciplinarism și pentru interdisciplinarism, pentru specializări multiple și pentru interconectarea teologiei cu diverse științe și tehnologii. Dar trebuie să ne asumăm cunoștințele și limitele în domeniile în care ne-am specializat. Altfel suntem penibili.
accesul la muncă trebuie să fie prioritar, p. 40/ sensurile și scopurile economiei, p. 41/ interdependența planetară, p. 42/ și autorul cere „extinderea rațiunii” pentru o perspectivă dinamică la nivel social, p. 43/
păcatul strămoșesc, p. 45/ piața economică „nu trebuie să devină locul samavolniciei celui puternic asupra celui slab. Societatea nu trebuie să se protejeze prin piață”, p. 49. Dacă mâncăm din piața muncii…pe ce alt lucru să ne bazăm când vine vorba de „traiul zilnic” câștigat onest?
conștiința morală și responsabilitatea personală a factorilor economici, p. 49/ autorul vorbește din perspectiva globalizării întotdeauna…și reamintește acest lucru în finalul p. 49. / în spatele unei decizii economice stă o consecință morală, p. 50/
Papa ne invită să introducem logica gratuității în raporturile comerciale, p. 50-51. Unde? La nivel de angajat…la nivel de companie…sau la nivel de bunuri de consum? Din ideea de „dar fără contrapartidă”, p. 51, eu înțeleg că sunt vizați lucrătorii în economie și consumatorii particulari.
„În epoca globalizării, activitatea economică nu poate face abstracție de gratuitate, care răspândește și alimentează solidaritatea și responsabilitatea față de dreptate și față de binele comun în diferiții săi subiecți și actori”, p. 51/
solidaritatea dintre noi…care „nu poate să fie delegată numai statului”, p. 51. Adică să nu așteptăm de la stat ceea ce noi, creștinii, putem să facem unii pentru alții și pentru toți la un loc/activități marcate de gratuitate și comuniune, p. 53. Activități caritabile și non-profit. O mai mare implicare socială, cu alte cuvinte, a organizațiilor de tot felul care sprijină activitatea și viața Bisericii/
investiția și semnificația ei morală, p. 54/ cum folosim resursele financiare, p. 55/ inițiativa întreprinzătoare, p. 55/ autorul se raportează în continuu la papa Paul al VI-lea în ceea ce privește doctrina socială dar are și accente critice la adresa perspectivei sale sociale/ ajutorul internațional, p. 57/ atitudinile fataliste față de globalizare, p. 57/
„globalizarea trebuie desigur înțeleasă ca un proces socio-economic însă aceasta nu este unica ei dimensiune. Dincolo de procesul mai vizibil există realitatea unei umanități care devine tot mai interconectată; ea este constituită din persoane și din popoare cărora acel proces trebuie să le fie de utilitate și de dezvoltare, grație asumării atât din partea fiecăruia cât și din partea colectivității a responsabilităților respective”, p. 57-58/
Însă globalizarea din perspectivă creștină, nuanțează în continuare autorul, trebuie să favorizeze dezvoltarea personalistă cu deschidere spre transcendență, p. 58. Pentru că e mediul propice al misiunii creștine și al cunoașterii reciproce. Iar spațiul online este primul pas și cel mai la îndemână pentru o perspectivă globală asupra umanității.
„Grija nu poate fi niciodată o atitudine abstractă”, p. 67/ „soluțiile [de tot felul n.n.] trebuie adaptate la viața popoarelor și a persoanelor concrete”, p. 67. Asta trebuie spus factorilor politici și decizionali…care trebuie să ia măsuri politice și economice nu anti-umane și anti-sociale ci în favoarea cetățenilor. A tuturor cetățenilor.