Istoria începe de oriunde o privești [27]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a.

***

Cunosc trei ipoteze despre ziua de naștere a lui Moses Gaster[1].

Petre Florea vorbește despre data de 17 septembrie 1856[2]. Istoricul Moses Schwarzfeld[3] despre data de 16 septembrie 1856, iar Max Ludovic, sora lui, despre data de 25 august 1856[4].

Bunicul lui se numea Asriel Gaster (sinonimul grecesc al lui Asriel fiind Teofil)[5] și în copilărie Moses a locuit pe strada Sticlari din București[6].

Cunoștea ebraică, română, engleză și germană[7].  Și când era copil citea cărțile editate de anticarul Pinath[8] dar și de la anticarul Zwiebel[9], de unde a căpătat pasiunea pentru folclor[10].

A studiat la Liceul Gheorghe Lazăr între 1867-1871[11]. Și Elisabetha Mănescu spune că data de naștere a lui Moses, conform foii matricole de la liceu, e aceea de 17 septembrie 1856. Născut în București[12].

În liceu a învățat și greacă și latină[13].

Apoi a studiat cursul superior la Liceul Matei Basarab, de pe strada Lucaci din București, între anii 1871-1872[14]. Însă pe foaia matricolă de la acest al doilea liceu apare ca dată de naștere 12 septembrie 1856, că s-a născut la Amsterdam, în Olanda și că locuiește pe strada Calea Văcărești, nr. 49[15].

Clasele 6-8 de liceu le-a făcut la Colegiul Național Sfântul Sava din București[16].

La 19 ani studia la Breslau[17], în Polonia, ca „student al seminarului rabinic”[18]. Adică în anul 1876[19]. Din Polonia trimitea articole în țară pentru revista Columna lui Traian[20] a lui Hașdeu[21].

În același 1876 își publică prima sa carte: Câteva rectificări la etimologiile grece, turce și maghiare ale lui Rösler. Multe fragmente din ea deja apăruseră în revista lui Hașdeu[22].

În 1879 devine Doctor în Litere la Leipzig[23], în Germania[24]. Titlul tezei: Zur rumaenischen Lautgeschichte: die Gutturale Tenuis [Guturalele tenuis conform istoriei românești], pe care o va tipări în Zeitschrift für Romanische Philologie [Revistă de Filologie Românească][25].

Se întoarce în țară și între 1881-1885 colaborează cu revistele Anuarul pentru israeliți și cu Revista pentru istorie, arheologie și filologie[26].

Însă Gaster e important pentru mine datorită prieteniei lui cu Mihail Eminescu. Despre această prietenie Elisabetha Mănescu scrie la p. 22-23 în cartea sa. Și Gaster e citat aici cu un pasaj în care își amintește despre „manuscriptele cele vechi” și despre Viețile Sfinților pe care Mihail le deținea[27].

În 1885 este expulzat din țară[28]. A trăit la Paris, apoi la Londra. Viață austeră, cu multe griji[29].

În 1890 se căsătorește cu Lucy Fridlaender, în Londra, cu care va avea 13 copii[30].

În 1921 vizitează România[31], după 36 de ani de exil, la invitația lui Octavian Goga, pe atunci Ministru al Artelor și al Cultelor, pentru a susține o serie de conferințe despre filologie și folclorul românesc[32].

A conferențiat două ore despre cuvântul spic, din punct de vedere filologic[33], în română și două ore, pe aceeași temă, în germană. Însă fără să se pregătească în prealabil[34].

Și a conferențiat în 1921 la Arad, Timișoara, București, Vălenii de Munte, Sighetul Marmației, Chișinău, Iași, Cernăuți și Oradea[35].

Pe 25 mai 1929 însă este ales membru onorar/ onorific de către Academia Română[36].  În primăvara lui 1939, Gaster moare la Londra[37]. Academia Română l-a comemorat în ședința sa din 10 martie 1939[38]. Elogiul i-a fost făcut de C. Rădulescu Motru[39].

Petre Florea citează în n. 2[40] a Prefeței sale din: Moses Gaster, Memorii (fragmente). Corespondență, ed. îngrij. și adnotată de Victor Eskenasy, București, 1998.

 A fost expulzat pe 19 octombrie 1885[41]. Dar în februarie 1936 a donat 206 manuscrise Academiei Române[42], 16 dintre ele fiind împrumutate de la Mihail Eminescu și pe care nu a mai putut să i le restituie[43].

…Și a murit „în timp ce mergea la Cambridge spre a ține o conferință despre literatura populară română”[44]…

---