Interviuri de conștiință (vol. 1) [3]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi și a 2-a.

***

A doua parte. 15 iulie 2008[1].

Pr. Dorin Picioruș: Părinte Profesor, acum o jumătate de veac, dumneavoastră v-ați raportat la teologia lui Vatican II și teza dumneavoastră doctorală este pe hotărârile Conciliului II Vatican[2].

Conciliu care, pentru unii, a produs foarte multe schimbări în bine. În special pentru romano-catolici. Însă în spațiul nostru ortodox raportarea la II Vatican este mai mult sau mai puțin amatoristă.

Dumneavoastră [însă] aveți o privire sintetică asupra II Vatican…și concluzionați [în acest caz] că avem de-a face cu o eclesiologie semi-nestoriană și cu un centralism papal care a luat toate prerogativele episcopatului în mâna sa.

Întrebarea noastră e următoarea: ce consecințe a avut Vatican II pentru Occident…sau și pentru noi, pentru teologia ortodoxă?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Domne, să-ncepem cu ce e pozitiv!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Și anume [cu] faptul că e conciliul care a făcut două deschideri fundamentale, pe care nu le-a [mai] cunoscut Biserica Romano-Catolică de când s-a despărțit de Biserica Răsăriteană.

Prima privește ecumenismul.

Pr. Dorin Picioruș: Da…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Până la Vatican II a existat tendința de a considera orice biserică ce era afară de cea romano-catolică drept biserici eretice, care au pierdut cârma adevăratei credințe.

Numai Biserica Romano-Catolică se prezenta ca „singura” Biserică a lui Hristos.

La Vatican II se produce o deschidere. În sensul că face deosebire între bisericile care sunt în afara catolicismului și spune că, în comparație cu protestanții, care duc lipsă de preoție, de „sacerdoțiu ministerial”, cum zic ei, Biserica Ortodoxă are episcopat. Pentru că a fost o singură Biserică, cu cea Romano-Catolică, mai bine de un mileniu.

Și acest lucru le-a dat posibilitatea [catolicilor], ca după aproape o mie de ani, să recunoască existența Bisericii Ortodoxe ca atare.

Căci până atunci nu recunoscuseră asta…

Pr. Dorin Picioruș: Au recunoscut, cu alte cuvinte, apostolicitatea Bisericii noastre…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Însă au condiționat această recunoaștere prin faptul că Biserica Ortodoxă este formată din Biserici particulare, cum zic ei sau naționale, după cum spunem noi, dar ea, Biserica Ortodoxă, „nu are” dimensiune universală.

Iar dacă vrea „să descopere” această dimensiune universală trebuie „să se unească” cu Roma, pentru că papa e „centrul de gravitate”, centrul „universal”, care vine și „garantează” universalitatea Bisericii lui Hristos.

Și pe de-o parte e deschidere iar pe de altă parte e închidere.

E închidere pentru faptul că primatul papal a fost doctrina care a dezbinat fundamental…

Pr. Dorin Picioruș: A produs schisma

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și la Vatican II nu s-a făcut nimic ca să se remedieze[3]

Dimpotrivă, s-a reconfirmat învățătura primului Vatican[4], de la 1870, adică primatul [papal] și infailibilitatea papală. Și, mai mult decât atât, s-a extins această „putere” a papei și asupra episcopilor.

Pentru că aici trebuie făcută o diferență. Până la Vatican II, în catolicism, episcopatul a fost considerat ca fiind în stare de dispersie, în lume…

Pr. Dorin Picioruș: Da…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …niciodată la centru, în jurul papei. Și acum e pentru prima dată când începe să se vorbească [în romano-catolicism] despre colegiul

Pr. Dorin Picioruș: episcopal…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: episcopal…Alături de colegiul cardinalilor, care ăsta exista deja subliniat…

Și acesta este elementul fundamental care constituie baza de la care a plecat II Vatican pentru ca să recunoască episcopatul ortodox.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că și noi și ei avem episcopat valabil[5]. Însă diferența dintre unul și altul constă în faptul că noi nu avem unitate, pentru că, în fine, „nu ținem” de papă iar ei au „unitate” pentru că recunosc primatul papal.

Și mai mult decât atât, o altă noutate la Vatican II, a constat în faptul că s-a dat un rol important nu numai episcopilor, care, așa cum am spus, erau considerați în stare de dispersie,  în lume…

Și aș putea să adaug ceva aici. Că în tot evul mediu, ca să dezvolte puterea papală și ca să ajungă la apogeul pe care l-au atins mai târziu, s-a considerat faptul că preoții sunt superiori episcopilor.

Și asta printr-un raționament foarte simplu și foarte clar: că întâi ești preot și apoi te face episcop.

Pr. Dorin Picioruș: Înțeleg!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și preoții au [astfel] întâietate față de episcopi. Acum, la Vatican II, s-a schimbat [strategia]. Episcopii  au…

Pr. Dorin Picioruș: întâietate

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …asupra preoților și ei sunt în stare colegială…se adună colegial în jurul papei, pentru ca să conducă Biserica Romano-Catolică, deși în raport cu papa colegiul nu are putere[6].

Și despre colegiul episcopal se spune așa: atâta timp cât definește credința împreună cu papa este infailibil. Însă în momentul când intră în conflict, papa are „întotdeauna dreptate”…

Deci [papa] și-a luat întotdeauna măsuri de prevedere, ca această „revizuire”, să-i zicem așa, a Codului canonic romano-catolic să nu-i aducă prejudicii personale.

Pentru că toată viața catolicismului vine din primatul papal.

Așadar, în Orient, au fost mai multe patriarhate. A fost cel de Ierusalim, cel din Alexandria, cel de la Antiohia, a fost cel de la

Pr. Dorin Picioruș: Constantinopol…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Constantinopol…iar Apusul a avut numai Roma. A fost singurul patriarhat…Și acum [romano-catolicii] nu mai vor să recunoască că e „patriarhat”, ca să nu îl pună pe același nivel cu celelalte pariarhate din primul mileniu. Ci, pur și simplu, Roma spune că e deasupra tuturor celorlalte patriarhate.

Și chiar s-a ajuns până acolo să se spună, că un cardinal are mai multă putere în Biserica Romano-Catolică decât are un patriarh.

Patriarhul, la noi, e conducătorul unei Biserici locale, pe când cardinalii îl secundează pe papă…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că sunt trimișii papei în toată lumea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Însă, ceea ce e important, e că pe lângă aceasta, [Vatican II] a mai făcut încă o revizuire drastică în materie de eclesiologie romano-catolică, prin faptul că a dat un loc laicilor în biserică.

Mai bine zis a luat în considerare existența și importanța laicilor pentru misiunea bisericii

Pr. Dorin Picioruș: A poporului lui Dumnezeu, cum apare [în actele conciliare].

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …în lume. [Și asta pentru că] în evul mediu nu au avut nevoie de laici. Pentru că Biserica Romano-Catolică conducea lumea prin capetele încoronate ale Europei.


[1] În format audio, 22. 31 minute.

[3] Schisma dintre ortodocși și romano-catolici.

[5] Poziția romano-catolică vizavi de episcopatul ortodox.

[6] Putere decizională în materie de „dogme”, fiindcă papa poate iniția și promulga, cu de la sine putere, orice „nouă dogmă” în romano-catolicism.

18 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *