Interviuri de conștiință (vol. 1) [4]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a.

***

Pr. Prof. Dumitru Popescu: [Catolicismul] avea ascendent asupra tuturor regilor și împăraților Europei. [Dar] în momentul în care s-au prăbușit monarhiile s-a simțit nevoia să aibă drept aliat laicatul, ca să poată să ducă mai departe mandatul Bisericii în lume.

Însă s-a întâmplat un lucru foarte straniu [în catolicism]…Și anume că Biserica propriu-zisă, ca Trup al lui Hristos, a rămas formată din papă și din episcopatul sacramental. Pentru că laicii țin de Biserică dar nu sunt una cu Biserica…

Pr. Dorin Picioruș: Sunt auxiliari cumva…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Căci ei spun așa (printr-o completare la textul conciliar, al lui Vatican II), că între episcopi și laici sunt diferențe ontologice.

Cum se explică treaba asta? Se explică prin faptul că episcopatul este izvorul grației create.

Pr. Dorin Picioruș: În care se centrează grația! Că ea vine de la Dumnezeu…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Însă ei considerau până de curând că grația e depozitată în Euharistie. Dar acum, de când s-a constituit colegiul episcopal, consideră că grația e depozitată în colegiul episcopilor.

Și ei, episcopii, sunt tot atâtea izvoare ale grației create, „sfințitoare”, care se dă credincioșilor pentru mântuirea lor.

Adică ea, grația, nu este împărtășită de Duhul Sfânt, pentru că grația, [în Biserică], vine pe linie de succesiune apostolică.

Pr. Dorin Picioruș: Adică e pur umană

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, o transmitere omenească…Pe care episcopii o transmit la urmașii lor.

Iar Duhul Sfânt este numai o putere care planează deasupra Bisericii și care face, pe undeva, ca să lucreze această grație creată. Care vine de la episcopat și nu de la Duhul Sfânt.

Și în felul ăsta s-a ajuns la o Biserică, care, pe de o parte, ar vrea să țină pasul cu modernitatea, prin faptul de a da loc laicilor în Biserică dar, pe de altă parte, a ridicat bariere de netrecut între laici și episcopat, fiindcă, în virtutea percepției lor [asupra eclesiologiei], papa și episcopatul se identifică cu Biserica.

Pr. Dorin Picioruș: Și dumneavoastră ați tras atunci concluzia că există un semi-nestorianism în eclesiologia romano-catolică. Pe baza faptului că Dumnezeu este deasupra Bisericii, exclus din ea iar Biserica Romano-Catolică se centrează în papalitate.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, e ceva în genul ăsta…În sensul că (ca să justifice rolul papei aici, pe pământ)

Pr. Dorin Picioruș: În Biserică…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …că el e forul suprem

Pr. Dorin Picioruș: Dogmatic…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și…

Pr. Dorin Picioruș: Și moral…și…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…S-a ajuns la concluzia că Dumnezeu nu e prezent în lume și nici în Biserică.

Pentru că, în ceea ce privește creația, ei pleacă de la premiza filosofică că lumea este autonomă.

Dacă iei decretul despre lume al Vaticanului II, Gaudium et spes [Bucurie și speranță][1], ai să vezi acolo că spune că lumea e „autonomă”.

Sau spune că nu e sută la sută autonomă dar e totuși autonomă.

Și că ea începe să devină lucrul lui Dumnezeu numai în momentul în care omul o prezintă lui Dumnezeu.

Însă aceasta este marea diferență între noi și catolici, datorită rolului pe care îl are papa în Biserica Romano-Catolică: căci în timp ce, la noi, întotdeauna Hristos e prezent în Biserică, iar episcopul este pur și simplu numai un simbol al prezenței lui Hristos în Biserică și, de aceea, în timpul slujbei, privește către…

Pr. Dorin Picioruș: Hristos…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și vorbește despre via lui Dumnezeu, pe care a sădit-o dreapta Sa…în romano-catolicism, papa și episcopatul acționează in persona Christi [în persoana lui Hristos], adică se identifică cu Hristos.

Și una e să fii simbol al lui Hristos și alta e…

Pr. Dorin Picioruș: …să te indentifici cu El…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da…Pentru că astfel transferi centrul de gravitate al Bisericii de la Dumnezeu la om. Și, da, catolicismul are această calitate extraordinară de a avea ordine, de a face misiune…prin care s-a răspândit în toată lumea…

Asta în timp ce Ortodoxia a fost din ce în ce mai strâmtorată…și obligată să se retragă [din societate], după ce a dispărut Imperiul bizantin și a rămas în locul lui cel otoman.

Însă catolicismul s-a extins…și se spune că la ora actuală ar avea miliarde de credincioși

Pr. Dorin Picioruș:…în toată lumea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: În toată lumea!…Câți or fi acum [nu știu]…Însă, e adevărat, e o Biserică cu pondere din punct de vedere numeric. Dar, din punct de vedere calitativ, lucrurile stau altfel.

Pentru că, în momentul în care se pornește de la premiza că Euharistia ține locul lui Hristos în Biserică înseamnă că Dumnezeu nu mai este prezent în Biserică.

Și omul, cu puterea lui, poate să facă acte de vitejie grozavă în lume, acte de eroism și să răspândească credința în toată lumea dar nu poate un singur lucru: ca să se biruiască pe sine însuși. Adică să lupte cu patimile și poftele din el ca să redevină propriul său stăpân.

Pentru că omul poate să fie stăpânul lumii. Dar dacă nu e și propriul său stăpân e o jucărie în mâinile pasiunilor sale.

Ai văzut că sunt cazuri în lume în care tineri, de vreo 17-18 ani, împinși de o furie extraordinară, pun mâna pe armă și își împușcă colegii de școală.

Pentru că nu mai pot să își stăpânească patimile.

Pr. Dorin Picioruș:…Pe ei înșiși…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da! Asta e: explozia interioară! Și asta o vezi uitându-te la filme. La început erau mai romantice, mai sentimentale…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Când eram copil, prin anii 50, 60…se mai vorbea în filme despre dragoste curată, despre sacrificiu, despre lucruri de dincolo de viață și de moarte…

Pr. Dorin Picioruș: Adică erau și idealuri în filme…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Acum e numai zgomot, agresivitate și violență.

12 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *