Istoria începe de oriunde o privești [41]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a.

***

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov[1] a trăit în secolul al 13-lea d. Hr., născându-se în satul Basarabov, în Bulgaria, aproape de cetatea Rusciuc/ Ruse de azi[2].

Păstorul vitelor satului[3]. Strivirea puilor de pasăre[4] și nevoința pe care și-a luat-o[5]. Devine monah, unde are tot ascultarea de păstor la vite[6]. Spre sfârșitul vieții locuiește într-o peșteră, aproape de Mănăstirea lui[7].

Adoarme în peștera lui, Sfintele sale Moaște sunt luate de apa Lomului și pentru că au fost văzute de oameni ca „o licărire de lumină” au fost scoase din apă[8].

Sfântul Dimitrie își începe lucrarea sa dumnezeiască în posteritate prin aceea că o vindecă pe copila demonizată[9].

Tentativa de a aduce Sfintele sale Moaște în Țara Românească, oprirea de la fântâna din Ruse[10] și întoarcerea lor în Basarabov[11].

Hagi Dimitrie și ÎPS Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei primesc de la generalul Saltîkov Sfintele sale Moaște în afară de mâna dreaptă a Sfântului, care a fost trimisă la Kiev și e păstrată la Lavra Pecerska[12].

Ziua când Sfintele sale Moaște au fost așezate în Mitropolia Ungrovlahiei a fost aceea de 13 iulie 1777: o zi de duminică[13].

În 1821, racla Sfântului a fost dusă în Biserica Sfântul Dimitrie din Ișlicari. Nu se știe când s-a întors la Mitropolie[14].

Pe 17 februarie 1918, Mitropolitul Primat Conon Arămescu îl anunța pe feldmareșalul August von Mackensen că în noaptea precedentă (sâmbătă spre duminică) Sfintele Moaște au fost luate cu forța de vreo 15-20 soldați bulgari înarmați[15].

Bulgarii au pus racla într-un „camion automobil” îndreptând-se spre Giurgiu[16]. Pentru că au schimbat automobilul cu o căruță, răpitorii au fost prinși la Daia, lângă Călugăreni[17]. Cel care i-a prins a fost locotenentul german Rhefeld[18].

După 3 zile racla a revenit la București, mii de bucureșteni au întâmpinat-o[19] și pelerinajul la Sfântul Dimitrie a durat o lună[20].

Mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793) l-a proclamat pe Sfântul Dimitrie „ocrotitor al Capitalei”[21].

PS Ghenadie Petrescu (Ghenadie al II-lea al Argeșului) a schimbat în 1880 racla de lemn a Sfântului cu una din argint masiv, care a costat 22. 800 lei[22].

Argintarul care a făcut-o se numește Teodor Filipov, rus de neam și care a fost căsătorit cu o româncă[23], tot el făcând și racla Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeș[24].

Pe 28 februarie 1950, Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului Sfântului Dimitrie Basarabov în toată România și acest lucru s-a împlinit efectiv în data de 9 octombrie 1955, când Biserica Ortodoxă Română a împlinit 70 de ani de autocefalie[25].

Pe 27 octombrie 1989, din cauza lui Ceaușescu, Sfintele Moaște au fost duse în Biserica Sfântul Nicolae[26], pentru ca din 1990 pelerinajul la Sfântul Dimitrie să ia amploare[27].