Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [2]

Prima parte.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Thales din Milet s-a ocupat cu astronomia și a susținut nemurirea sufletului/ p. 69.

A învățat de la preoții din Egipt și credea că apa „este la începutul tuturor lucrurilor”/ p. 70.

Thales sau Socrate a spus că mulțumește pentru că este om și nu animal, bărbat și nu femeie, elin și nu barbar/ p. 71.

Divinitatea este nenăscută și mai veche (mai înainte) decât toate, iar universul este cel mai frumos pentru că este opera Divinității/ Cel mai iute e spiritul și cel mai înțelept e timpul/ p.  72.

Dar care Divinitate și de ce punea problema Divinității dacă el era închinător la zei?

Thales ar fi spus: „Cunoaște-te pe tine însuți”/ p. 73.

Atenienii își înmormântau morții cu capul spre răsărit/ Regele Cresus, îmbrăcat în podoabe, l-a întrebat pe Solon dacă a văzut ceva mai frumos, iar Solon i-a răspuns că da: cocoși, fazani și păuni, „căci ei strălucesc în culori naturale, care sunt de mii de ori mai frumoase”/ p. 75.

Solon a îngăduit recitarea în public a epopeelor homerice, dar a interzis reprezentarea tragediilor, pentru că „ficțiunea e dăunătoare”/ După Solon, leacul nedreptății este suferința alături de cei nedreptățiți/ p. 77.

E autorul Legilor lui Solon, a scris Îndemnuri către sine, Elegii, etc./ p. 78.

Esop afirmă că Zeus „coboară pe cel trufaș și înalță pe cel umil”/ p. 80. De unde și până unde, din moment ce Zeus însuși nu era prea virtuos? Înțelepții antichității grecești par a-și însuși multe concepții din cu totul altă parte.

Pittacos: dacă cauți cu prea multă grijă un om vrednic, nu-l vei găsi niciodată/ p. 81.

Cleobul a cunoscut filosofia egipteană/ p. 85.

Cam mulți filosofi greci au cunoscut filosofia egipteană dar nu ni se spune nicăieri în ce a constat această inițiere. Filosofii nu mărturisesc ce idei și-au însușit din alte filosofii și religii.

Înțeleptul Periandru trăia cu mama lui, și-a ucis soția însărcinată, și-a ars de vii concubinele, și-a exilat fiul pentru că își plângea mama…/ p. 86.