Istoria începe de oriunde o privești [46]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a.

***

În traducerea la Sfântul Matei[1] a PS Genadie/ Ghenadie al Argeșului[2] numele Domnului este „Iisus Christos”[3].

„Abraam”, „Iesse”[4], în 1, 17 folosește „generațiuni”[5], la 1, 18: „s’a aflatu avendu în pântece din Spiritul Sântu”[6].

„Iosef” la 1, 19, „Mariam” la 1, 20, „profetul” la 1, 22, „Fecióra” și „Emmanuel” la 1, 23, și tot aici „Dumnedeu”. La 1, 24: „muìerea sa”[7].

La 2, 1 avem „Betleemul Iudeei”. Irod este „Erod” și magii au venit după „stéoa lui”[8].

În 2, 4 Irod „se înforma”/ s-a informat de la arhierei și cărturari. La 2, 6: „un Duce”, la 2, 7: „cu scumpětate”[9], la 2, 18: „lamentare și plângere”[10].

Archelau[11], 3, 2: „penitențiați-vě” pentru pocăiți-vă iar „nutrimentul” Sfântului Ioan Botezătorul era format din „locuste și miere selbatică”[12].

La 3, 6 oamenii își confesau păcatele. La 3, 8: „fructe demne de penitență”[13]. La 3, 12 se vorbește despre vânturătoare, Sfântul Duh „descendêndu ca un columbu”[14] iar Domnul a fost „condus în desertu de Spiritul, spre a fi tentatu de Diavolul”[15].

În 4, 3 Satana e „tentatorul”. În 4, 5 Diavolul Îl transportă pe Domnul în Sfânta cetate. „Va ordona” la 4, 6 și „Pei [pieri n.n.] dinaintea mea, Satano!”[16].

Îngerii Îl serveau la 4, 11. „Galileia gintelor” la 4, 15, „în laturea și în umbra morții” la 4, 16 și Domnul îi vede pe Simon și pe Andrei „arucându rețéoa în mare” la 4, 18[17].

„Pescari de ómeni” la 4, 19, după cum găsim și în Biblia de la București [1688]: „păscari de oameni”, GNT: „aliis antropon”, în GNV: „fishers of men”, NEG: „pêcheurs d’hommes”, TNT: „fisshers of men”, VUL: „piscatores hominum”, LND: „pescatori di uomini”.

Însă la Sfântul Varlaam al Moldovei, în Învățătură la Duminica a II-a după Rusalii, găsim sintagma: „vânători de oameni”[18].

Ei își lasă „vasul”, nu corabia, la 4, 22 și Îl urmează. „Fama lui” pentru faima Lui. „Demoniaci” pentru demonizați, „glote multe” pentru gloate multe de oameni[19].

„Umili cu spiritul” la 5, 3, „se vor consola” la 5, 4, „persecutați pentru dreptate” la 5, 10[20]. Adică PS Ghenadie folosea un limbaj foarte neologic pentru vremea lui pe care nici astăzi nu-l putem asuma.

„Insulta și persecuta” la 5, 11, „luminarea” pusă  „sub modiu” la 5, 15, „sâ glorifice” la 5, 16, „sâ abrogu” la 5, 17[21].

Însă cui i se adresa autorul nostru cu o asemenea limbă compozită, o adevărată păsărească pentru popor, când (ca și acum) credincioșii Bisericii, în majoritatea lor, nu excelau printr-o mare cunoaștere lingvistică?

Culpabili de judecată în 5, 20. „Geena focului” (5, 22), sergentul (5, 25)[22], „și celui ce voesce a se împrumuta de la tine, nu’i întórce dosul” (5, 42), „Fiți dar voi perfecți, precum Tatăl vostru cellu din ceruri perfectu este” (5, 48)[23].

La 6, 2: când „faci milostenie, nu trompetà înaintea ta”[24]. „Făçarnicii” (6, 5) pentru fățarnicii[25].

Cum arată Tatăl nostru în această ediție:

„Tatăl nostru, carele esti în ceruri,

sănțéască-se numele têu.

Vie împěrăția ta,

facă-se voea ta

precum în ceru și pre pămêntu.

Pânea nóstră cea spre ființă

dâ-ne-o nouě astădĭ:

Și ne értă nouě greșalele nóstre,

precum ertâmu și noi greșiților nostri:

Și nu ne duce pre noi în tentațiune,

ci ne deliberă de cellu Rêu.

Câ a ta este împěrăția, și puterea, și mărirea,

în seculi, amin”[26].  De nerostit în ziua de azi…

Iar dacă atunci mizau în mod neavenit pe noutate lingvistică, acum, la polul opus, foarte mulți predicatori ortodocși se scufundă în limbajul arhaizant.

Ceea ce arată că nu prea avem simțul realității, că solilocviem mai degrabă decât să predicăm…sau nu ne interesează dacă suntem înțeleși și acceptați ca atare de cei care ne ascultă sau ne citesc.

Ne apucăm de vorbit…și dacă cineva ne înțelege să fie sănătos…Dar nu facem eforturi spre a fi înțeleși și plăcuți în discursul nostru, adică actuali.