Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [5]

Prima parte, a doua, a treia, a patra.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Despre „semnele critice” din text și editarea cărților. Platon credea în nemurirea sufletului dar și în reîncarnare/ metempsihoză. Îmbracă atributele psihice în formule geometrice („cercul identității” și „cercul alterității”), încearcă să explice sufletul în mod obiectual, legându-l de fenomene și legi fizice. Panteism. Două principii: divinitatea și materia/ p. 141.

Universul e sferic pentru că astfel este modelul. Timpul e o imagine a eternității. Universul e însuflețit/ p. 142.

Ni se spune că, după Platon, „Soarele, Luna și planetele au fost create pentru producerea timpului” și că „Divinitatea a aprins lumina Soarelui, pentru ca numărul anotimpurilor să devină evident”[1] (p. 142), iar, pe de altă parte, că planetele și stelele sunt însuflețite și că, „dintre toți zeii din cer, Pământul este cel mai vechi” (p. 143).

Ceea ce demonstrează că Platon opera cu un sincretism alambicat, apelând la viziuni filosofico-religioase și la arii de spiritualitate complet diferite și greu de împăcat și preluând concepții pe care le-a sudat într-un mod observabil și destul de precar.

„Aerul, focul, pământul și apa […] sunt compuse din triunghiuri și se desfac în triunghiuri”. „Scopul de atins este identificarea cu divinitatea”/ p. 143.

În privința ultimei afirmații, mai degrabă catolicii sunt platonicieni sau s-au întors la platonism.

„Platon crede că zeii se interesează de viața oamenilor și că există zeități”/ Ibidem.

Există, prin urmare, trei realități diferite care par transcendente și anume: divinitatea, zeii și lumea ideilor. În ce relație se află una cu alta nu suntem lămuriți.

Pe lângă faptul că și materia e tot eternă și că divinitatea nu face decât să o ordoneze și să creeze din ea…

Însă, pe de altă parte, toată creația materială nu face decât să imite/ să reproducă la alt nivel lumea ideilor…

Credea în pedeapsa după moarte/ Ibidem.

Lege scrisă și nescrisă/ p. 145.

Platon a construit un templu al Muzelor în Academie/ p. 150.