Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [8]

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Theofrast din Eresos, discipol al lui Aristotel, a fost foarte iubit de atenieni și a scris foarte mult, ca și profesorul lui/ p. 177 ș. u.

Înainte de a muri a spus: „foarte multe din plăcerile cu care se împăunează viața sunt amăgitoare, căci tocmai când începem să trăim sosește moartea. Nu există deci un lucru de mai puțin folos decât dorința de glorie. […] Viața prezintă mai mult dezamăgire decât folos” / p. 178 (seamănă cu sentințele Ecclesiastului).

În testament, între altele, s-a îngrijit de templul muzelor, în care să se pună și statuia lui Aristotel și ofrande. Sclavii erau împărțiți/ lăsați moștenire altora sau vânduți/ p. 182.

Filosofia, oricât de complexă sau de înaltă, nu avea reverberații în perspectiva asupra ontologiei umane sau asupra vieții sociale.

După Theofrast, școala din Atena a fost condusă de Straton, care i-a fost profesor lui Ptolemeu Filadelful [cel care a inițiat traducerea Septuagintei, din ebraică în greacă] / p. 184.

Demetrios din Phaleron, discipol al lui Theofrast, „a fost onorat prin 360 de statui de bronz, cele mai multe înfățișându-l fie călare, fie conducând un car și o pereche de cai”/ p. 188.

Trimișii care se întorceau de la oracol și ale căror spuse nu se împlineau, erau lapidați/ p. 192.

Anistene din Atena era trac după mamă. Spunea: „Aș prefera să fiu mai curând nebun decât supus plăcerilor”/ p. 194.

Despre „misterele orfice” și promisiunea că inițiații „se vor bucura în Hades de mari bunuri”/ Ibidem.

Din cuvântul Hades provine Iad în limba română.

Anistene spunea că filosofia i-a adus posibilitatea de a se frecventa pe sine însuși/ I-a sfătuit pe atenieni să-i declare pe măgari a fi cai, pentru că tot la fel au făcut generali din oameni fără pregătire/ Îl acuza pe Platon că e îngâmfat/ p. 195.

Tot Anistene susținea că oamenii „sunt nobili din naștere și virtuoși”/ p. 196. Deci Rousseau n-a descoperit ceva nou…

Înțeleptul trebuie să asculte nu de legi, ci de „legile virtuții”, și să se căsătorească cu „femei bine făcute” pentru a face copii/ Omul bun merită iubit/ p. 196.

A lăsat 10 volume de scrieri/ p. 197.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *