Istorie II. 9

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

Clucerii Slătineanu și Zamfir[1], logofătul Dudescu, vornicul Pârscoveanu, boierii Cornești[2].

În martie 1792 șeful cișmelelor din București era Dumitru[3].

Pe 8 martie 1792 locuitorii din mahalaua Batiștei se plâng domnului țării în jalba [reclamația] lor că apa din puțurile lor este „rea și sălcie, de care ni să pricinuește boala”[4].

Domnul Alexandru Moruzi[5] face cișmele la Obor și ridică un chioșc și o cișmea în grădina Herăstrău[6].

Constantin cofetarul[7], mahalaua Mănciulescu, baia de la Curtea Veche, căminarul Moscu, casa Hafta, serdarul Vintilă[8], vistierul Ianache Moruzi, logofătul Constantin Filipescu, vistierul Scarlat Câmpineanu[9].

În 1796 a fost epidemie de ciumă în București[10].

Cișmeaua Beizadelelor (și beizadelele/ fiii domnului Alexandru Moruzi erau Dimitrie, Nicolae și Gheorghe) a fost dată în folosul public în ziua de 20 august 1796[11].  Ea a fost reparată de Dr. Carol Davila[12] în 1863 și în jurul anului 1900 cișmeaua a rămas în părăsire[13].

După anul 1800, la București, boierii au început să-și introducă instalații de apă în case[14].

Serdarul [comandant de oaste/ general de cavalerie] Răducanu Trestianu[15] și suiulgiul [fântânarul] Stoica[16].

Fântânile arteziene, la București, au fost inaugurate pe 21 septembrie 1847[17]. Primarul de atunci: Ion Otetelișanu (discursul său e regăsibil la p. 134, n. 37)[18] iar domnul țării: Gheorghe Bibescu (discursul său e la p. 135, n. 37)[19].

Articol despre băile publice: Dr. N. Vătămanu, Băile din București în veacurile al XVI-lea, al XVIII-lea, în rev. Igiena, nr. 4, oct.-dec. 1960, p. 357-364[20].

Baia din palatul Sfântului Constantin Brâncoveanu era situată la „poalele dealului Patriarhiei”[21], fiind împodobită cu marmură adusă de la Constantinopol și făcută de meșteri armeni[22].

Baia lui Șerban Cantacuzino și băile de la Mănăstiri, spitale, hanuri[23].

Soțul doamnei Bălașa, fiica Sfântului Constantin Brâncoveanu, a fost marele paharnic Manolache Brâncoveanu[24].

Cupar = paharnicul privat al domnului[25].

Marele șetrar [boierul care se îngrijea de corturile și de cantonamentul armatei în timp de război și care inspecta artileria] Canache[26].

Foștii bucătari domnești, pe la 1722/ 1724, erau „oameni gălăgioși și foarte certăreți cu vecinii dimprejur”[27].

Pe locul actualului sediu central al CECului erau două Biserici în sec. 18: Biserica Bunavestire și Biserica Sfântul Ioan Botezătorul[28].

Isnafuri = bresle[29].

Podul Beilicului = Calea Șerban Vodă[30].

Baia din Ostrov era pe Calea Rahovei[31].

Ghiculeștii au construit spitalul Pantelimon[32]. La 1826, epitropul spitalului era clucerul Nicolae Trăsnea[33].

Mindire = saltele[34]. Tiriplic = bumbac[35]. Filigene = cești[36]. Peștemene = cearșafuri[37]. Peșchire = prosoape[38]. Bașlăcuri = cârpe de cap[39].

Chiolan = cuptor[40]. Cocioarbă = prăjină cu care se scârma în sobă[41]. Haraș = făraș[42].

Gheorghe Constantin a ținut în funcțiune baia de pe Șelari între 1826-1832[43].

„Marele cutremur” din 1838[44].

„Uriașul incendiu” din martie 1847 „a distrus o mare parte din București”[45].

Baia de la Grădina cu Cai și Băile Warenberg[46], Baia lui Marcu Luca, Baia lui Mihai I. Mihăiescu, Baia lui Adolf Meltzer, Baia lui I. Mitraszewsky frecventată de Eminescu[47], Baia lui Iosif Grunberg[48].

Bâlciul Moșilor[49], în cartierul Tei locuiau țigani[50], despre cum se îmbrăcau femeile din mahala[51], femeile aveau părul lung, doamnele purtau  pălării[52]…și „în afară de cucoana (doamna) preoteasă, toate celelalte erau: țața Lina, Ruxandra, Smaranda, Mița, Tinca, Paraschiva”[53].

Toată lumea purta ghete, pantofii erau o raritate, lustragiii [cei care îți lustruiau încălțămintea] foloseau vacs Albina, Cavaler sau Potcoava[54], berea Bragadiru sau Luther, crenwurști de la Pațac (Carol Patzak)[55], cumpărai linguri și străchini mari de la bâlci, coșuri și ulcioare zmălțuite[56].

Pe dealul Filaret erau vii la 1868[57].

Cum arăta intrarea pe Dealul Mitropoliei la 1920[58]: (fotografie).

Lupoaica cu pui era în fața clopotniței Patriarhiei în 1937[59]: (fotografie).