Istorie II. 16

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a.

***

Un dosar de urmărire penală[1] deschis pe data de 7 ianuarie 1991[2]. Împotriva lui Emil Macri (general maior de securitate), Ion Popescu (colonel de securitate), Traian Sima (colonel de securitate), Filip Teodorescu (colonel de securitate), Gabriel Atanasiu (colonel de securitate), Ion Deheleanu (colonel, fost șef al Miliției județului Timiș), Nicolae Ghircoiaș (colonel), Gheorghe Atudoroaie (locotenent colonel), Radu Tinu (maior de securitate), Ioan Corpodeanu (locotenent colonel), Valentin Ciucă (căpitan de securitate), Petru Moraru (colonel), Ion Baciu (șef al direcției economice din Inspectoratul General al Miliției), Iosif Veverca (maior) și Gheorghe Avram (maior). În total: 15 persoane[3].

Cine sunt toți aceștia? Cei care au ordonat, în decembrie 1989, să fie omorâți revoluționarii de la Timișoara.

Din stenograma comitetului politic executiv al CC al PCR, din 17 decembrie 1989, aflăm că Ion Coman și Ilie Matei erau la Timișoara[4].

Ceaușescu știa că atât în răsărit cât și în apus se vorbea despre faptul că în România „ar trebui să se schimbe lucrurile”[5]. Adică regimul politic.

Și Nicolae Ceaușescu îi cere lui Vasile Milea să aducă tancurile în centrul Timișoarei[6].

Pe 16 decembrie 1989 soldații aduși pe străzi fuseseră neînarmați, în afară de grăniceri și Ceaușescu le cere să se înarmeze[7].

Tudor Postelnicu raportează că Miliția este înarmată[8]. Iar Ceaușescu îi replică faptul că milițienii trebuiau să tragă în manifestanți și nu să se lase bătuți[9].

Între 16 și 17 decembrie 1989 familia prezidențială nu dormise aproape deloc atâta timp cât Nicolae Ceaușescu a vorbit la orele 2, 3 și 4 dimineața cu subalternii săi[10].

Ceaușescu dorea să se tragă la picioare[11].

Elena Ceaușescu caracterizează „situația” de la Timișoara ca fiind „foarte gravă și neplăcută”[12].

N. Ceaușescu despre ripostă și socialism: „Dușmanul nu cu predici îl potolești, ci trebuie să-l arzi. Socialismul nu se construiește cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu lupte. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situație de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului”[13].

Și Tudor Postelnicu subliniază faptul că N. Ceaușescu a discutat cu ei „de cel puțin 15 ori” în noaptea trecută[14].

N. Ceaușescu preia comanda Armatei române[15] ca să-i omoare pe „huliganii” de la Timișoara[16]. Cere lichidarea rapidă a „ce este la Timișoara”[17].

Seara a făcut o teleconferință[18]. Ion Coman îi spune lui Ceaușescu că a ordonat „să se tragă foc”[19].

Declarația lui Ion Coman e prima din dosar, începând de la imag. 28. Scrisă de mână. Și odată cu imag. 34 ea a fost dactilografiată.

Și își asumă faptul că a aprobat să se tragă în manifestanți[20].

În două nopți și-o zi (17-19 decembrie 1989) organele MI au reținut la Timișoara 700 de persoane, au fost 210 răniți și 21 de morți. Emil Bobu s-a interesat de un crematoriu…[21].

Din declarația lui Ion Coman rezultă că s-a născut în com. Asan-Aga[22] din Teleorman[23] și că cei aproape 3.000 de manifestanți de la Timișoara strigau: „Vrem libertate”, „Vrem alegeri libere”, „Vrem alimente”, „Vrem căldură”, „Jos dictatura!”, „Jos dictatorul Ceaușescu”, „Jos criminalul Ceaușescu”, „Azi în Timișoara, mâine în toată țara!”[24].

Elena Ceaușescu i-a cerut lui Ion Coman „să asmută cîinii asupra femeilor”[25]. În aceeași pagină Coman vorbește de 58 de morți. Și Coman a ordonat să tragă generalilor Nuță și Gușe[26].

Urmează declarația lui Tudor Postelnicu. Începând cu imag. 57 din vol. 1. Care scrie mai citeț decât primul.

S-a născut în Provița de Sus, în Prahova[27]…și a ordonat militarilor să tragă[28]. Și chiar se laudă cu asta, spunând că el nu a făcut ca generalul Milea, care a scos armata în București ca „să cânte”[29].

Dar dacă Coman îl numise dictator pe Ceaușescu, Postelnicu îi declară trădători pe soții Ceaușescu[30].

Postelnicu avea o Dacia 1300 la revoluție și locuia în București, pe strada Heleșteului, nr. 22 A, sect. 1[31].

În Procesul verbal din data de 20 ianuarie 1990 se anexează la dosar jurnalul acțiunilor operative și alte note[32]. Semnează pentru anexare Petru Izdrescu, Procuror militar șef, maior de Justiție[33].

Jurnalul acțiunilor operative e încadrat la Secret, având nr. 01349/ 12.12.87. Al Ministerului de Interne, acțiunea: Gloria[34].

Și avem aici însemnări amănunțite, ca de Twitter, ale serviciilor MI cu privire la ce se petrecea în Timișoara în timpul revoluției. În concluzie: zeci de foi scrise despre diverse evenimente.

La ora 10. 35, în ziua de 17 decembrie 1989, apare ideea de ridicare [reținere] a două persoane[35].

La 13. 27, 800 de oameni, în coloană, se îndreptau spre conducerea județeană a PCR din Timișoara[36].

La 16.04 s-au provocat două incendii.

La 16. 06: apare un grup de 400 de oameni.

La  16. 15: cei 2.000 de oameni din centru se unesc cu cei 400[37].

Și la fiecare însemnare de acest fel există numele celor care informează, primesc informația și hotărăsc ca ea să fie scrisă.

La 16. 20 grupul de oameni se îndreaptă spre Piața Libertății[38].

17. 36: 2 soldați răniți.

17. 40: ardea ceva pe strada 30 Decembrie.

La ora 18 apar tancurile pe străzi. Staționează.

Ora 19.00: 1.000 de oameni au intrat pe Aleea studenților[39].

19. 56: „au trecut 4 salvări mari cu cel puțin 10 răniți și câțiva morți”[40].

Ora 21: manifestanții „fac agitație pe seama morților”[41].

Pe 18 decembrie 1989, la Timișoara, la ora 0.00 se striga: „Feriți-vă de poliția comunistă!”[42].

La ora 10.00 „30 femei violente cer cadavrele celor decedați. Se cere un procuror pentru identificarea cadavrelor”[43].

Ora 10.10: apare ideea de revoluție[44].

10. 15: „mașini străine [din străinătate] filmează ceea ce se întâmplă în oraș. S-au luat măsuri de anihilare”[45] a lor.

11.00: în fața catedralei ortodoxe din Timișoara era un grup de 20 de persoane[46].

De la 11. 46 încep să se rețină persoane[47]. Li se dă numele și adresa.

12. 47: sunt „întorși înapoi 3 ziariști englezi și 2 cetățeni italieni care și-au exprimat dorința de a ajunge la Timișoara”[48].

13. 10: „o femeie blondă incită lumea”[49].

La 13. 15 se informează faptul că din cei 1.350 de muncitori, câți trebuiau să intre în schimbul de dimineață la inteprinderea Solventu au venit…doar 40 de muncitori la lucru[50].

14. 56: „circa 1.500 [de] persoane de la UMT ies să demonstreze pentru morți”. Pentru cei care fuseseră omorâți în ziua precedentă, pe 17 decembrie 1989[51].

17.05: s-a făcut uz de armă la catedrală[52].

17. 49: numele celor 3 „instigatori” de la UMT[53].

19 decembrie 1989, ora 8. 32: se strigă „Ucigașilor!” din mașina cu numărul 3TM-6956[54].

8. 36: lozinci scrise pe un bloc[55].

10. 37: o lozincă foarte mare scrisă cu roșu[56].

11. 40: mulțime de demonstranți[57].

Ora 17: manifeste aruncate în fața catedralei[58].

20 decembrie 1989, la Timișoara, ora 10.11: cu tricolorul pe străzi[59].

12. 19: „Vrem morții și răniții!”[60].

12. 36: circa 300 de oameni se îndreaptă spre centrul orașului[61].

14.00: „Piața Operei este plină. Sunt câteva mii”[62].

14. 14: se cere un microfon[63].

22. 03: „În spatele Comitetului Județean mulțimea aprinde lumânări”[64].

21 decembrie 1989, la ora 3.00 dimineața: oamenii se adunau în Piața Operei din Timișoara[65].

18. 03: Frontul Salvării Naționale[66]. Singura însemnare scrisă cu creionul.

Manifestanții de la Timișoara au fost și fotografiați de către Securitate și în imag. 94 sunt două fotografii de atunci.

Această fotografie e din data de 17 decembrie 1989, din acțiunea de filaj a Securității: (fotografie).

O alta de la un fotograf „autorizat”[67]: (fotografie).

Adrian Brădișteanu dă declarație ca martor pe 17 ianuarie 1990[68]. Alt martor: Vasile Grui[69].

Mărturia căpitanului Marin Vasile e primită în ziua de 15 ianuarie 1990[70]. De aici încolo numai declarații ale martorilor.

Unul dintre ei face o schiță în imag. 133.

(fotografie)

Declarația lui Ion Clavac e scrisă ca la tipar. E cea mai clară dintre toate[71]: (fotografie).

De la imag. 144 încep să fie enumerați cei omorâți și răniți la Timișoara.

Și cei răniți prin împușcare pe 18 decembrie 1989 aveau vârsta de 12, 14, 16, 21, 37 sau 38 de ani[72].

Octavian Țânțaru, de 21 de ani, a fost omorât[73]. Cristian Câmpeanu, de 13 ani, a fost împușcat în gambă[74]. Radian Belici, de 23 de ani, a fost omorât[75]. Stela Uțan, de 37 de ani, a fost rănită[76].

Gheorghe Cruceru a fost omorât pe 17 decembrie 1989. Pe 18 decembrie 1989 a fost omorât Nicolae Simicin. Pe 19 decembrie 1989 Ștefan Mariș a fost rănit și pe 24 decembrie a murit[77].

Sunt mai multe liste cu morți și răniți. Pe spitale.