Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [10]

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Pentru Diogene, un discurs lingușitor era „ca un ștreang îndulcit cu miere”, iar pe stomac îl numea „Caribda vieții”/ p. 205.

Diogene își bătea joc de Platon, iar Platon îl considera „un Socrate dement”/ Ibidem.

Roșeața în obraji e „culoarea virtuții/ p. 206.

Platon l-a văzut pe Diogene spălând salată și i-a spus că, dacă s-ar fi purtat bine/ l-ar fi ligușit cu Dionysios, n-ar mai fi avut nevoie să spele salată, iar Diogene i-a răspuns lui Platon că, dacă ar fi spălat și el salată, n-ar mai fi avut nevoie să-l lingușească pe Dionisyos/ p. 206-207.

Era disprețuit și insultat pentru că mânca în piață/ Ibidem.

A spus că la Olympia e „lume multă, dar puțini oameni”/ p. 207.

Desfrânații sunt ca smochinii care cresc pe stânci inaccesibile: roadele lor le mănâncă vulturii și corbii/ Ibidem.

Phryne a făcut o statuie de aur a Afroditei și Diogene a spus că a fost „ridicată din desfrânarea grecilor”/ Ibidem.

Filosofia l-a învățat să fie pregătit pentru orice soartă/ p. 207-208.

Văzând un cuplu că cere de la zei un copil, i-a întrebat de ce nu se roagă și pentru „ce fel de om va fi acest fiu”/ p. 208.

Mustrat că se duce în locuri murdare, a răspuns că și soarele vizitează latrinele fără să se murdărească”/ Ibidem.

A mustrat un tânăr cu purtări de femeie pentru că „te porți cu tine mai rău decât a voit natura”/ Ibidem.

Celor care acordau instrumente le spunea să-și acordeze mai întâi sufletul cu viața lor/ Ibidem.

Celor care pretindeau că nu sunt înzestrați pentru filosofie le răspundea că nu merită atunci să mai trăiască – înțelegând prin filosofie a-și pune viața în ordine și a căuta cele înalte/ Ibidem.

Parfumul poate cauza „miros rău în viață”/ Ibidem.

Spunea că el e cerșetor pe față, pe când Platon într-ascuns/ Ibidem.

„Îndrăgostiții se nenorocesc de dragul plăcerii”/ Ibidem.

„Educația aduce cumpătare celui tânăr, consolare celui bătrân, bogăție celui sărac și podoabă celui bogat”/ p. 209.

Sinceritatea e lucrul cel mai frumos din lume/ Ibidem.

Diogene considera că la virtute se ajunge ușor prin practica ei/ Ibidem.

Își bătea joc de noblețea nașterii și de glorie/ p. 209-210.

„Adevărata orânduire de stat este cea care cuprinde tot universul”/ p. 210.

Căsătoria adevărată este „o unire a bărbatului care convinge femeia să consimtă” [adică nu din interes], iar copiii trebuie crescuți împreună/ Ibidem.

Diogene mânca și se masturba în public (p. 209) și considera că se cuvine să furi din templu, să mănânci din carnea oricărui animal, dar și să mănânci carne de om, pentru că alte popoare practică aceasta (p. 210).