Istorie II. 25

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a.

***

În numărul din ianuarie, 1934, din Gândirea, Părintele Stăniloae, semnând D. Stăniloae, publica articolul Iisus Hristos, adevărata noastră transcendență[1]. Articolul are 5 note de subsol, toate în germană.

În p. 1: „contimporane”. Și se referă la o carte a lui Nicolae Hartmann[2].

Credința ca certitudine absolută e un dar de la Dumnezeu[3].

Despre cum au experiat Sfinții Apostoli dumnezeirea lui Hristos[4].

„Realitatea de temelie [de bază]” (p. 5), „Dumnezeu este o realitate transsubiectivă și absolută” (p. 6), „necuprinzibilitate și neobiectivitate (Unerfasslichkeit und Nichtgegenständlichkeit)” (p. 9), „darurile prieteniei Sale dumnezeiești”[5].

Articolul Despre dogmă îl publicase în 1941, în aceeași revistă[6]. „Unde e dogmă e viață, pentrucă e comuniune, pentrucă e încredere în persoana vie a altuia”[7]. „Vivificator”[8], „dogma e răspunsul absolut la întrebarea absolută”[9], dogma are „o structură antinomică”[10], începe să se refere la Blaga din p. 178, pentru a afirma faptul că la filosoful nostru dogma e un fapt al eului și nu „o sinteză de credință-logică, un factor de comuniune”[11].

În p. 81 folosește sintagma „formula christologică” și la finalul articolului e acest desen: (imagine).

*

Dicționarul onomastic românesc al lui N. A. Constantinescu[12] costa 29 de lei la publicare, adică în 1963. Și are 469 de pagini.

Prescurta, ca și mine, Biblioteca Academiei cu BAR[13].

Achila = vultur[14], Barabas = fiul tatălui[15], Caloianul = frumosul[16], Casian = gol[17], Ecaterina = care lovește de departe[18], Eftimie = voie bună[19],  Iosif = Dumnezeu să adauge[20], Iov = dorință mare[21], Irina = pace[22].

Preda = înainte mergător (provenit din slavonă)[23],  Prohor = cel care conduce corul[24], Pulheria = frumoasa[25], Rodion = de trandafir[26], Remete = sihastru[27], Sebastian = venerat[28], Silvestru = de pădure[29], Crasna = frumos (cuvânt slavon)[30], Deva = fată[31], Grăjdan = cetățean[32].

Gurban = jertfă[33], Hagiu = pelerin[34], Halângă = tufiș[35], Hasan = frumos[36], Mamul = grâu de Turcia[37], Margareta = perlă[38], Măcicat = mare[39], Mecu = moale, gingaș (cuvânt bulgăresc)[40], Medelean = fiu mare, robust (cuvânt ucrainean)[41].

Mereuț = încetinel[42], Mischiu = oțel[43], Mogoș = înalt (cuvânt maghiar)[44], Mureș = cafeniu închis[45],  Scarlat = catifea roșie[46], Scordea = usturoi (de la gr. scordon)[47], Staiu = colibă[48], Stroe = providență[49], Suțu = lăptar[50].

*

În numărul din 24 decembrie 1938 al ziarului Universul literar[51], Vladimir Streinu edita articolul Cerebralii[52], în care spunea că „intelectualii seamănă unul cu altul, putându-se fixa [unul pe altul/ recunoaște] oriunde”[53] iar Vasile Voiculescu poezia O, brad frumos, formată din 5 strofe[54].

Ziarul era al lui Stelian Popescu, Mihai Niculescu era redactor responsabil, numărul de telefon al ziarului era 3. 30. 10 iar prețul (ziar săptămânal) era de 8 lei. Abonamentul costa 220 de lei pe an și 120 de lei pe 6 luni[55].

Dan Botta a fost pe 15 ianuarie 1939 la Sibiu, la „o șezătoare a scriitorilor tineri”[56]. A conferențiat Prof. N. I. Herescu[57].

Olga Greceanu are un articol în p. 5, unde amintește despre carnetul ei de notițe. Iar Poșta redacției e la p. 15, unde, lui O. C. Bohociu i se spune: „Mai încercați și probabil veți reuși” în domeniul literar.

În partea de jos a paginii a 16-a, ultima, sunt 5 discuții amuzante. Imagini alb-negru.

*

Revista Generația nouă, din martie 1891[58], a fost tipărită la tipografia J. Weiss, situată pe Calea Victoriei, nr. 29. În București[59].

Abonamentul costa 20 de lei pe an. Iar profesorii, profesoarele și studenții „universitari” plăteau 10 lei[60].

Redacția și administrația erau pe Strada Vânătorului, nr. 20, din București, cu intrare pe strada Sfinții Apostoli[61].

Primul rând al revistei: „Bucureșciul a înviat ca un ghiocel de sub zăpadă”[62]. Iar deputații români „își ascute [ascut] limba pentru a mai păcăli o dată pe bieții alegători”[63].

Mite Kremnitz a scris romanul Ausgewanderte/ Emigranții și l-a publicat la Bonn[64], Titu Liviu Maiorescu[65], despre istoricul cafelei în p. 46-48, în p. 56-58 despre „maladiile vinurilor”, „poesii populare” în p. 60-61, consemnate de N. Vaschide și „auzite de la Marina Alexe Cojocaru, din satul Dabărlău, scaunul Sântu George, Transilvania”[66].

„Clubul Tinerimei din Pitești” însă nu dorea să plătească revista deși o primise timp de un an de zile[67]. Era pe lista răilor platnici.

La farmacia La ochiul lui Dumnezeu, de pe Calea Victoriei, nr. 154, din București, apa de gură era 2 lei sticla, pasta de dinți, sub formă de „tăblițe”,  60 de bani tăblița și la borcan de cristal 2 lei, iar prafurile de dinți, de culoare roz, alb sau negru, 1 leu cutia[68].

Antisudina: medicamentul care înlătura „sudoarea escesivă”[69].

Iar cutia de Antisudină era un leu[70].

Flaconul de „oleu [ulei] antireumatic și antinevralgic” costa un leu și 50 de bani[71], esența contra moliilor: 1, 50 de lei, săpunul de gudron: 1 leu[72].

În pagina a 66-a reclamă la „locomobile și treerătoare” dar și la „pietre de móră [moară] franțuzescĭ [franțuzești]”.