Istorie II. 27

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Istoria începe

de oriunde

o privești

 *

Vol. 2

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a.

***

Patrologia Latina [PL][1] începe cu Tertullian.

Și primul volum este editat la Paris, în 1844. Îl el putem găsi, printre altele, și Apologeticus adversus gentes, Liber de Baptismo sau Liber de Poenitentia.

Al doilea volum din PL conține alte texte ale sale. Editat tot în 1844. Aici găsim De anima adversus philosophos, De Carne Christi sau De resurrectione carnis.

Tertullian a fost preot în Cartagina.

De la col. 9 începe Liber de praescriptionibus adversus haereticos.

PL 3 a apărut tot în 1844. Conține, printre multe altele, Actele martirice ale Sfintelor Mucenițe Perpetua și Felicitas, Liber de Trinitati a lui Novațian, date despre Sinoadele de la Roma și Cartagina. Are 1.612 coloane.

PL 4 a fost editat în același an și are 1.248 de coloane. Conține scrieri ale Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian al Cartaginei.

Viața sa începe la col. 73 și ține până la col. 182. De la col. 191 încep Epistolele sale, care se termină în col. 438. E vorba de 83 de Epistole.

Urmează apoi Liber de habitum virginum, Liber de lapsis, Liber de unitate Ecclesiae etc.[2].

*

Saitul oficial al Vaticanului[3] poate fi accesat în 8 limbi: în limbile chineză, germană, engleză, spaniolă, franceză, italiană, latină și portugheză.

(imagine)

Însă în sait sunt texte în și mai multe limbi ale lumii.

Spre exemplu, papa Benedict al 16-lea a scris 3 enciclice: Deus caritas est (25 decembrie 2005), Spe salvi (30 noiembrie 2007), Caritas in veritate (29 iunie 2009)[4].

Și fiecare dintre ele poate fi citită în mai multe limbi.

Cea din 2005: în bielorusă, chineză, croată, olandeză, engleză, franceză, germană, ungară, italiană, latină, poloneză, spaniolă și portugheză.

Cea din 2007 în bielorusă, chineză, olandeză, engleză, franceză, germană, ungară, italiană, latină, poloneză, portugheză, spaniolă.

Ultima: în bielorusă, chineză simplificată, chineză tradițională, olandeză, engleză, franceză, germană, ungară, italiană, latină, poloneză, portugheză, spaniolă.

Niciuna însă în română…Dar Vaticanul arată că se poate…și că e nevoie de traduceri în multe limbi ale lumii pentru ca mesajul teologic să pătrundă la toți.

Constituțiile apostolice ale papei Benedict sunt în latină[5]. Exortația apostolică din 14 septembrie 2012 e și în arabă[6] și ebraică[7].

Biografia sa e în engleză, franceză, germană, italiană, portugheză și spaniolă[8].

Mesajul Ubi et orbi pascal, începând din 2007, e și în croată[9].

*

Platforma Daco Romanica, în lunile ianuarie-februarie 2013, a uploadat la nivel online numere din prima ediție a revistei Biserica Ortodoxă Română[10]. În total 85 de volume.

Primul număr uploadat al revistei bisericești ortodoxe e cel din 1 aprilie 1895[11]. Editat la București, în Tipografia cărților bisericesci.

(imagine)

Și numărul de față începe cu un text al lui Petru Maior. Despre istoria Bisericii românilor. Paginile 1-25.

De la p. 26 începe o traducere din Fericitul Teodoret al Cyrului. Din Despre istoria bisericească. Care se încheie în p. 42 și e în foileton.

Urmează o cuvântare/ predică despre raportul filosofiei și al științei cu religia. Începând din p. 43.  Iar în p. 48 avem următoarea frază: (imagine text).

Predica se termină în p. 57 și urmează o discuție despre traducerile NT.

Din p. 72 aflăm că Cesarie Daponte a adus în Moldova, în pelerinaj, „pe la 1758”, partea din Sfânta Cruce a Domnului care se păstrează în Mănăstirea Xiropotamul din Sfântul Munte Athos.

În timpul domnului Sclarlat Ghica și a ÎPS Iacob Putneanul.

În p. 75-76 e cuprins „actul de fundațiune” al Mănăstirii Gorovei din județul Dorohoi.

Din p. 77 despre „cultivarea simțemintelor religioase în sînul familiei”, iar despre donații în ultimele pagini: p. 83-96.

Donații nu față de revistă ci față de diverse Biserici românești. Astfel, o Evanghelie legată „în piele marochin” costa 20 de lei[12]. Iar un policandru de alamă: 400 de lei[13].

Maxim Decu Negoiță, din Ploiești, a donat Bisericii Sfântul Haralambie din orașul său două sfeșnice de alamă de 160 de lei. Și Biserica a trimis la revistă această notă, pentru ca să îi mulțumească donatorului[14]. La fel s-au petrecut lucrurile în fiecare caz în parte.

Ion Stan Andriaș a donat Bisericii din com. Lunca Mare, cu hramul Sfântul Pantelimon, un rând de odăjdii/ de veșminte preoțești în valoare de 95 de lei, iar Ion Iliescu, din com. Brebu, o candelă de 12 lei[15].

Preotul paroh Gheorghe Trișcu a contribuit cu 310 lei la cumpărarea clopotului pentru Biserica Sfinții Voievozi, din cătunul Mărgăriteștii, parohia Racovița, jud. Romanați[16].

Se cumpărau cărți bisericești, cele de la strană, prin donații[17]. Dar și Icoane, covoare, perdele, mobilier bisericesc de tot felul.

Mihalache Codescu a dăruit parohiei Lupoaia, din Mehedinți, Minunile Maicii Domnului, o cruce și o iconiță de metal în valoare de 12 lei. Și lui i se aduc „mulțumiri publice”[18].

Prof. Alexandrina Iliescu, din Craiova, a dăruit o pereche de perdele pentru Icoane Bisericii Sfântul Nicolae din Craiova care au costat-o 40 de lei[19]. La fel: „mulțumiri publice”.

Și Episcopia Hușilor mulțumea în mod public pentru donații[20].