Istorie II. 30
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Istoria începe
de oriunde
o privești
*
Vol. 2
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a.
***
Volumul al 9-lea al Catalogului documentelor Țării Românești[1] are 704 pagini și cuprinde 847 de documente[2].
Bibliografia: p. 15-21.
În p. 17: Doc. jud. Teleorman = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Documente referitoare la istoria judeţului Teleorman 1441-1700. Catalog, vol. I, Bucureşti, 1989, 407 p. + 11 pl.
Documentele: p. 23-454.
Iar primul e din 2 ianuarie 1657 [7165 de la facerea lumii][3].
Radu poreclit Mega[4].
Mitropolitul Ștefan cumpără „o bucată de vie în Târgoviște, lângă viile Mitropoliei, cu 1.000 aspri bani gata”[5]. Cu banii jos.
Logofătul Dumitru Boldiciu[6].
În ianuarie 1657 (documentul al 19-lea), Macarie, patriarhul Ierusalimului, Antiohiei și al Întregului Orient, a vizitat Mănăstirea de la Câmpulung[7]. Documentul e în greacă dar semnătura patriarhului e în arabă[8].
Satul Pupezeni[9], egumenul Melhie de la Câmpulung[10], Obretin din Cacaleți, jud. Olt[11], documentul 27 e din Teleorman și în el apare și „popa Vlădel”[12].
Popa Crăciun din Cândești[13], Stanciu Buzică[14], Sanfira din Târgoviște[15], Dragomir era fiul lui Lup din Gomoiești[16], Nedelea îi vinde vornicului Pătru „un răzor de vie” în Leșcioare, județul Muscel[17], Țalapiia (nume de femeie) din Foești[18], Badea din Budeani[19] iar Rusa era soția lui Vlaicu[20].
Marica (nume de femeie) era „jupâneasa” lui Alecse din Ciumești[21]. Bălaci (nume de bărbat) din Cernaia[22], Gherghe Grama din Târgoviște[23], popa Sava din Gurguiați[24], Constanda țiganca[25], Serafim, episcopul Buzăului[26], Nedelcu Orășanu[27], jupâneasa Brândușa[28], Frusina era soția lui Stoica Tâmpănoiu[29].
Vadra de miere costa 100 de bani în aprilie 1657[30]. Stânjenul de pământ: 156 de bani[31].
Mitropolia din Târgoviște primea drept pomană două pogoane de vie pe 20 aprilie 1657 de la Despa, Alexandra și Iane paharnicul[32].
Stoica țiganul era rob al Mănăstirii Căldărușani[33], o ocină/ moșie costa 2.400 de aspri[34], o ocină cu vad de moară: 6. 600 de aspri[35], o livadă a costat 2 ughi și 50 de costande[36] iar o bucată de vie în Târgoviște 1.000 de aspri[37].
Udrea (nume de bărbat) era fiul lui Chiriță din Măciucești[38]. Răducu din Flocești[39], Calotă era moșnean [țăran liber] din Măicănești[40], un document din 8 septembrie 1657 adeverește faptul că egumenul de atunci al Mănăstirii Tismana se numea Nicodim[41], jupâneasa Anca era fiica armașului[42] Gherghe din Blagodești[43], jupâneasa Alba era soția logofătului Radu din Câmșor[44].
Clucerul Jipa[45], Stoica Vezeanul din Ciolănești[46], Balomir din Țigănești[47].
Iorga era negustor din București[48]. Jupâneasa Tanasia era fiica lui Mihai din Cârcioaia[49]. Pătru olăcarul[50] din Târgoviște[51], Voinea, unchiaș [bătrân] din Bârca[52], Radu Guțu[53], marele postelnic Neagoe primește satul Bărbăteștii din județul Teleorman, „pe apa Vezii, [dimpreună] cu mori”[54] [de apă].
Moșia din Cioroiași a costat 4 ughi[55]. Episcopul Dionisie era la Mănăstirea Câmpulung[56]. Logofătul Radu Crețulescu cumpăra cu 25 ughi „6 pogoane de vie în dealul Țigăneștilor”[57].
Uncheașul Dragu a fost spovedit și împărtășit pe patul morții de popa Gherghe din Săcuiani. Documentul 844, din 25 decembrie 1659[58].
Vornicul Cernica[59]…iar ultimul document e din 1659 și apare în el și Coman din Tâmpeani[60].
*
Caietul de rețete culinare al Nicoletei Bucur (nu știu cine este) l-am găsit în două locații diferite. În PDF, 51 de pagini, 2005.
Și aici suntem învățați cum se fac diverse prăjituri și mâncăruri: Albă ca zăpada (p. 2), ecler (8), chec (12-13), pizza (16), plăcinte mocănești (16), ruladă de brânză (32), salam de biscuiți (33), zacuscă de dovleac (37), budincă de banane (38), cartofi cu smântână (42), drob de ciuperci (45), lapte de orez (47), sos de mere (49). Caietul se termină cu tocănița de ciuperci (p. 51), peste care „se pot adăuga 1-2 linguri [de] smântână”.
*
Jurnalul de idei al lui Dan Guțu[61] are 174 pagini. Și începe cu ziua de 1 aprilie 2007, o zi de duminică[62]. Îi plac „femeile cu aspect intelectual, ochelari și aer inocent”[63].
Excesul de luciditate[64], jurnalul lui Eliade[65], programul de studiu[66] și caută femeia care să-l poarte „spre înălțimi”[67].
I se zbătea o pleoapă când îl citea pe Nietzsche[68]. Semn de oboseală. Și cine nu e obosit…are mintea seacă.
„Și Nietzsche visa că zboară”[69], împrietenirea cu computerul[70], „trăiesc mediocru”[71], a adormit citind Sabina lui Paul Goma[72]. Dar găsește că nu are nimic de învățat de la Goma în ceea ce privește „tehnica” de a scrie[73].
Pe 6 iunie, într-o zi de vineri, viața e „ca un cur de femeie frumoasă”[74]. Însă, se pare, că nu e un compliment, pentru că își găsește viața drept „superficială”[75]. Autorul tocmai împlinea 26 de ani în acea zi[76]…
Începe să studieze limba greacă[77]. Are un accident de mașină între Piatra Neamț și Bicaz[78]. Citește Viața ca o pradă a lui Marin Preda[79].
Ardei copți[80], l-a pasionat Kazantzakis[81], a fost profesor la o școală cu o „cancelarie sordidă”[82] și vrea să moară „într-o dimineață cu un cer albastru și un soare voios”[83].
Pe 8 mai 2003 citea din Ascetica și Mistica Părintelui Stăniloae[84] cu toate că „îmi lipsește credința”[85]. Îl lasă rece „speculațiile matafizice” ale teologiei și îl enervează „primatul” Ortodoxiei[86] dar a citit Metafizica sexului a lui Evola[87]. De fapt, autorul fuge de el însuși atunci când se apropie de scrierile serioase.
Scrie cu stiloul[88], l-a plictisit Kant[89], un examen la Antropologie[90], „femeia e un fel de frână metafizică”[91] și nu se poate dezlipi de sentimentul că pierde timpul[92].
În concluzie: un tânăr cu potențe pentru studiu și scris, care are nevoie de un mentor, de revenire în sine și de muncă împlinitoare.
[1] Catalogul documentelor Țării Românești din Arhivele Naționale, vol. IX, 1657-1659, întocmit de Mirela Comănescu, Laura Niculescu și Ileana Dincă, București, 2012, 704 p.
[2] Idem, p. 3.
[3] Idem, p. 23.
[4] Idem, p. 24.
[5] Ibidem.
[6] Idem, p. 28.
[7] Idem, p. 31.
[8] Ibidem.
[9] Idem, p. 32.
[10] Idem, p. 33.
[11] Idem, p. 34.
[12] Idem, p. 35.
[13] Ibidem.
[14] Idem, p. 37.
[15] Idem, p. 40.
[16] Idem, p. 41.
[17] Idem, p. 42.
[18] Idem, p. 46.
[19] Idem, p. 49.
[20] Idem, p. 60.
[21] Idem, p. 61.
[22] Idem, p. 64.
[23] Idem, p. 65.
[24] Idem, p. 66.
[25] Idem, p. 71.
[26] Idem, p. 72.
[27] Idem, p. 74.
[28] Idem, p. 75.
[29] Idem, p. 78.
[30] Idem, p. 84.
[31] Ibidem.
[32] Idem, p. 85.
[33] Idem, p. 109.
[34] Idem, p. 114.
[35] Idem, p. 115.
[36] Idem, p. 131.
[37] Idem, p. 139.
[38] Idem, p. 141.
[39] Idem, p. 153.
[40] Idem, p. 154.
[41] Idem, p. 160.
[42] Dregătorul domnesc care administra temnițele și aplica pedepsele celor închiși.
[43] Catalogul documentelor Țării Românești din Arhivele Naționale, op. cit., p. 164.
[44] Idem, p. 165.
[45] Idem, p. 166.
[46] Idem, p. 171.
[47] Idem, p. 189.
[48] Idem, p. 196.
[49] Ibidem.
[50] Curierul, factorul poștal.
[51] Catalogul documentelor Țării Românești din Arhivele Naționale, op. cit., p. 199.
[52] Idem, p. 224.
[53] Idem, p. 225.
[54] Idem, p. 226.
[55] Idem, p. 227.
[56] Idem, p. 305.
[57] Idem, p. 368.
[58] Idem, p. 452.
[59] Idem, p. 453.
[60] Idem, p. 454.
[61] Dan Guțu, Jurnal de idei, Ed. Pax Aura Mundi, Galați, 2009, 174 p.
[62] Idem, p. 6.
[63] Idem, p. 7.
[64] Idem, p. 10.
[65] Idem, p. 12.
[66] Idem, p. 17.
[67] Idem, p. 18.
[68] Idem, p. 22.
[69] Idem, p. 23.
[70] Idem, p. 35.
[71] Idem, p. 37.
[72] Idem, p. 45. Puteți downloada romanul de pe saitul autorului: http://www.paulgoma.com/sabina/.
[73] Ibidem.
[74] Idem, p. 53.
[75] Ibidem.
[76] Ibidem.
[77] Idem, p. 55.
[78] Idem, p. 61.
[79] Idem, p. 78.
[80] Idem, p. 82.
[81] Idem, p. 83.
[82] Idem, p. 92.
[83] Idem, p. 95.
[84] Idem, p. 126.
[85] Ibidem.
[86] Idem, p. 127.
[87] Idem, p. 63.
[88] Idem, p. 128.
[89] Idem, p. 143.
[90] Idem, p. 146.
[91] Idem, p. 160.
[92] Idem, p. 164.
Pingback: Istorie II. 32 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 35 | Teologie pentru azi
Pingback: Istorie II. 36 | Teologie pentru azi