Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [6]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a.

***

Pentru că, dacă Tatăl L-a făcut pe Fiul –  pe care nu L-a făcut Însuși Fiul – [atunci] nu [e adevărat că] toate prin Fiul s-au făcut.

Dar totuși toate prin Fiul s-au făcut [In. 1, 3].

El, așadar, nu este făcut[1] [Ipse igitur factus non est], pentru ca să facă împreună cu Tatăl toate câte s-au făcut.

Cu toate acestea, Apostolul nu a tăcut despre Cuvântul Însuși, ci a spus foarte deschis totul: „Care, fiind în chipul lui Dumnezeu [Qui cum in Dei forma esset], nu s-a considerat răpire a fi egal cu Dumnezeu [non rapinam arbitratus est esse aequalis Deo (Filip. 2, 6)”; aici numindu-L în mod propriu [proprie] Dumnezeu pe Tatăl, după cum în altă parte [spune]: „Iar capul lui Hristos, Dumnezeu” (I Cor. 11, 3).

13. La fel și despre Duhul Sfânt au fost adunate mărturii, de care, înaintea noastră, cei care au purtat dispute [disputaverunt], s-au folosit cu prisosință.

Pentru că și El[2] [este] Dumnezeu și nu creatură.

Care nu numai că nu este creatură (căci și oamenii sunt numiți dumnezei [Ps. 81, 6]), dar mai mult, [este] Dumnezeu adevărat [verus Deus].

Așadar, este cu certitudine egal cu Tatăl și cu Fiul, și consubstanțial/ deoființial și coetern/ împreună-veșnic [cu Ei] în unitatea Treimii.

Că Duhul Sfânt nu este creatură, izvorăște cu cea mai mare claritate din acel loc, unde ni se poruncește să nu slujim creaturii, ci Creatorului (Rom. 1, 25).

Nu în sensul în care ni se poruncește ca să slujim unii altora prin iubire (Galat. 5, 13),  care în grecește se numește dulefin, ci în modul în care numai lui Dumnezeu I se aduce slujbă, care în grecește se numește latrefin.

De unde sunt numiți idolatri [idololatrae] cei care care aduc închipuirilor [simulacris] slujba care se cuvine lui Dumnezeu.

Căci, cu privire la acestea, s-a spus [care este] slujirea[3]: „Pe Domnul Dumnezeul tău să-L iubești [adorabis] și numai Lui să-I slujești” (Deut. 6, 13).

Și aceasta este [spusă] în mod deosebit [distinctius] în Scriptura greacă; căci are: latrefsis[4].

Mai mult, dacă nu avem voie să slujim creaturii cu această slujire[5] – de vreme ce s-a zis: „Pe Domnul Dumnezeul tău să-L iubești și numai Lui să-I slujești”, de unde și Apostolul îi detestă [detestatur] pe cei care au cinstit [idolii] și au slujit creaturii mai degrabă decât Creatorului –atunci Duhul Sfânt cu certitudine nu este o creatură, Căruia I se aduce o astfel de slujire[6] de către toți Sfinții, după cum zice Apostolul: „Noi suntem tăierea-împrejur, [noi] care slujim Duhului lui Dumnezeu [Spiritui Dei]” (Filip., 3. 3), care în greacă este latrefontos.

Căci mulți codici latini [latini codices] au [scris] astfel: „care slujim Duhului lui Dumnezeu”; și de altfel și toate cele grecești sau aproape toate.

Dar în unele exemplare latine [exemplaribus latinis] găsim nu [formularea]: „slujim Duhului lui Dumnezeu [Spiritui Dei servimus]”; ci „slujim în Duhul lui Dumnezeu” [spiritu Deo servimus].

Dar cei care în aceasta rătăcesc [errant][7] și refuză să se supună [cedere detrectant] celor cu mai multă autoritate [auctoritati graviori], se poate, de asemenea, să găsească și altfel[8] în codici: „Nu știți că trupurile voastre sunt templul Duhului Sfânt care este în voi, pe Care Îl aveți de la Dumnezeu?” (I Cor. 6, 19).

Căci ce este mai nebunesc [insanius] și mai hulitor decât ca cineva să îndrăznească să spună că mădularele templului lui Hristos [membra Christi templum][9] sunt mădularele unei creaturi, care, așa cum spun ei, este mai mică decât Hristos [minoris quam Christus]?

Căci zice în alt loc: „trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos” (I Cor. 6, 15).

Dacă deci sunt mădularele lui Hristos și sunt și templul Duhului Sfânt, atunci Duhul Sfânt nu este creatură. Așadar Celui Căruia îi dăm trupurile noastre ca templu, trebuie să Îi aducem acea slujire prin care numai Dumnezeu este slujit, [și] care în grecește se numește latria.

De unde zice, prin urmare: „Slăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru” (I Cor. 6, 20).

 

Capitolul VII

14. Prin aceste mărturii și prin altele de acest fel, din cărțile dumnezeiești, pe care, după cum am spus, cei dinaintea noastră le-au folosit cu prisosință, și cu ajutorul cărora au respins minciunile sau erorile [calumnias vel errores] ereticilor, unitatea și egalitatea Treimii [unitas et aequalitas Trinitatis] au fost comunicate/ aprofundate în credința noastră.