Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [14]

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a zecea, a 11-a, a 12-a, a 13-a.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Virtuoșii nu înșală și nu sunt ipocriți. „Singurul lucru ce poate avea uneori înțeleptul sunt reprezentările neobișnuite datorate melancoliei sau delirului”, manifestări care sunt „contrare naturii”/ p. 243.

Înțeleptul nu simte durerea, care este nerațională/ „Filosofii sunt asemenea zeilor, fiindcă au ceva divin în ei, în timp ce omul rău e fără divinitate”/ Ibidem.

„Înțelepții sunt adoratori ai zeilor […] iar zeii îi iubesc, căci ei sunt sfinți și drepți față de divinitate. Singurii preoți adevărați sunt înțelepții, deoarece obiectul preocupărilor lor sunt sacrificiile de adus zeilor, clădirea templelor, purificările și celelalte lucruri care se referă la zei”/ p. 243-344.

S-ar părea că protestantismul, cel puțin ca atitudine, e mai vechi decât credeam, și, de asemenea, că filosofii se consideră în competiție cu preoții de multă vreme.

„Stoicii prescriu cinstirea părinților și a fraților în al doilea rând după aceea a zeilor”/ p. 244.

Înțeleptul trebuie să se căsătorească și să aibă copii./ Stoicii trebuie să ducă felul de viață al cinicilor [ascetic]./ Poate mânca carne de om, dacă e „silit de împrejurări”./ Numai înțeleptul e liber, oamenii răi sunt sclavi./ Ibidem.

Înțelepții sunt regi, fiindcă ei cunosc binele și răul./ Numai cei înțelepți trebuie să fie magistrați, judecători sau oratori/ Înțeleptul e infailibil./ Ibidem.

Dacă înțeleptul e infailibil, înseamnă că în antichitate erau mai mulți papi decât acum. Sau că aroganța filosofică poate să depășească limitele bunului simț, ca și cea papală.

Înțelepții sunt inofensivi, dar nu au milă/ Ibidem.

„Indulgența și mila și chiar și echitatea sunt semne ale unui spirit slab, care arată bunătate, în loc de severitate”/ Ibidem.

Și iată cum Nietzsche a descoperit un principiu anti-creștin și…ante-creștin.

Înțeleptul nu trăiește în singurătate, pentru că „e făcut pentru societate și acțiune”/ Ibidem.

Prietenia „există numai între cei înțelepți și buni pe temeiul asemănării lor unul cu altul”/ Ibidem.

„Cei care nu-s înțelepți sunt toți nebuni”/ p. 245.

„Virtutea e suficientă prin ea însăși să asigure fericirea”/ Ibidem.