Istoria filosofiei după Diogenes Laertios [19]

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a zecea, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a.

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iași, 1997, 618 p.

 ***

Empedocle era originar din Agrigent, Sicilia/ p. 277.

Timaios spune că el, ca și Platon, a furat prelegerile lui Pitagora, și ambii au fost excluși de la școala acestuia/ Ibidem.

Aristotel afirmă că Empedocle a inventat retorica și Zenon dialectica și că Empedocle era adept al lui Homer/ Era considerat și doctor/ Ibidem.

Cineva spune că a ținut o femeie 30 de zile fără puls și făr suflare, motiv pentru care a fost considerat chiar profet/ p. 278.

Spunea: „Agrigentinii trăiesc în lux ca și când a doua zi ar trebui să moară, dar își contruiesc casele așa de solid, ca și când ar crede că vor trăi veșnic”/ Ibidem.

Era adeptul democrației și împotriva tiraniei și a făcut să fie executat un senator care dorea să ajungă tiran și susținătorul lui. Astfel a intrat în politică/ p. 278-279.

Ajunge să se considere zeu/ p. 279.

Poveștile despre moartea lui Empedocle sunt fanteziste: ba că a fost chemat noaptea de o voce cerească și că s-a văzut „o lumină în cer și strălucire de făclii”, în urma cărora s-a crezut că a devenit zeu, ba că s-a scufundat singur în lava unui crater al Etnei, ca să adeverească faptul că s-a transformat în zeu/ p. 279-280.

Purta sandale de bronz/ Empedocle l-a imitat pe Anaximandru „în manifestarea unei trufii teatrale și-n portul de veșminte impunătoare”/ p. 280

Heraclit „era mai mândru ca oricare altul și disprețuitor”/ p. 286.

Considera că înțelepciunea înseamnă „să înțelegi rațiunea cosmică”/ El a spus că Homer merita să fie bătut cu nuiele/ Ibidem.

S-a retras în munți, mâncând ierburi și plante, dar s-a îmbolnăvit de hidropizie și în cele din urmă a murit/ Ibidem.

Heraclit n-a fost dicipolul nimănui și susținea că a învățat singur toate/ p. 287.

A lăsat o carte, scrisă într-un stil neclar, și după moartea lui a apărut secta heraclitienilor/ Ibidem.

Considera că toate lucrurile sunt alcătuite din foc și că se dizolvă în foc, că există destin, că sufletul e foarte adânc, că universul e limitat și există o singură lume, care se naște din foc și se va sfârși prin foc/ Ibidem.

Xenofanes afirmă că există 4 elemente și că numărul lumilor e infinit, că tot ce naște moare și sufletul e o suflare/ p. 290.

Parmenide a susținut că pământul e sferic și că se află în centrul universului și credea că există doar 2 elemente: focul și pământul/ p. 291.

Sufletul este identic cu rațiunea, iar oamenii s-au născut din soare/ Rațiunea e criteriul adevărului/ Ibidem.

Zenon din Elea a fost discipolul lui Parmenide și iubitul lui, după cum spune autorul/ p. 292.

A formulat argumentul Ahile/ Există mai multe lumi/ Ibidem.

Leucip considera că toate lucrurile sunt infinite și se schimbă unele în altele, iar în univers există și vid/ p. 293.