Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [11]
Traduceri patristice
*
vol. 4
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș
***
Sfântul Augustin,
Episcopul Hipponei
(13 noiembrie 354-28 august 430,
pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)
*
Despre Sfânta Treime
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.
***
Capitolul XII
Și, „despre acea zi și [acel] ceas, nimeni nu știe, nici Îngerii în ceruri, nici Fiul, [ci] numai Tatăl” (Mc. 13, 32).
Aceasta deci [El] nu știe, care îi face [pe Apostoli] neștiutori, ceea ce înseamnă că nu știa în așa fel încât [nu trebuia] să o arate atunci Ucenicilor.
Precum s-a zis lui Avraam: „Acum am cunoscut că te temi de Dumnezeu” (Fac. 22, 12); adică: acum am făcut ca să cunoști.
Pentru că el însuși s-a cunoscut pe sine după ce a fost încercat în acea ispitire.
Pentru că și aceasta avea să fie spusă Ucenicilor la timpul potrivit, căci vorbind despre viitor ca și când ar fi fost trecut, a zis: „De acum nu vă mai zic vouă slujitori, ci prieteni. Căci slujitorul nu știe voia Domnului său. Așadar vă zic vouă prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl Meu, vi le-am făcut vouă cunoscute” (In. 15, 15).
Pe care încă nu le-a făcut, dar pentru că avea să le facă cu certitudine, a vorbit ca și cum le-ar fi făcut deja.
Căci Însuși a zis: „Multe am a vă spune vouă, dar acum nu puteți să le purtați” (In. 16, 12). Între care se înțelege și „despre acea zi și [acel] ceas”.
La fel și Apostolul [Pavel] a zis: „Așadar m-am judecat pe mine [judicavi me] să nu știu în voi nimic altceva decât pe Hristos Iisus și Acesta răstignit” (I Cor. 2, 2).
Căci le vorbea lor, [acelora] care nu puteau înțelege cele mai înalte despre dumnezeirea lui Hristos.[Pentru că] puțin mai departe le-a spus lor: „N-am putut să vă vorbesc vouă ca unor [oameni] duhovnicești [quasi spiritualibus], ci ca unora trupești [quasi carnalibus]” (I. Cor. 3, 1).
Acolo deci, între ei, n-a știut [Domnul] cele pe care [Ucenicii] nu puteau să le știe prin [de la] El. Și acolo le-a spus că El le știe numai [pe acelea] pe care ei trebuia să le știe prin El.
În cele din urmă, [Apostolul] a știut între cei desăvârșiți ceea ce n-a știut între cei mici: acolo a spus cu claritate: „Înțelepciunea o propovăduim între cei desăvârșiți” (I Cor. 2, 6).
Căci dacă, într-un anumit fel de a vorbi, se spune că un canal care este ascuns e orb, tot așa, despre oricine care ascunde ceva se crede că nu știe.
Căci nici nu vorbesc Scripturile într-un anumit fel care să nu se regăsească printre oameni, pentru că ele vorbesc oamenilor într-un mod specific.
24. După chipul lui Dumnezeu s-a zis: „înaintea tuturor dealurilor/ munților M-am născut” (Pild. lui Sol. 8, 25), adică înaintea tuturor înălțimilor creaturilor [ante omnes altitudines creaturarum].
Și: „Mai înainte de luceafăr Te-am născut” (Ps. 109, 3), adică înaintea tuturor timpurilor și a temporalității/ a vremelniciilor [ante omnia tempora et temporalia].
Dar după chipul robului s-a zis: „Dumnezeu M-a creat în începutul căilor Sale [in principio viarum Suarum]” (Pild. lui Sol. 8, 22).
Pentru că în chipul lui Dumnezeu a zis: Eu sunt Adevărul, iar în chipul robului: Eu sunt calea (In. 14, 6).
Întrucât așadar El [este] primul născut din morți [primogenitus a mortuis] (Apoc. 1, 5), cale a făcut Bisericii Sale către Împărăția lui Dumnezeu și către viața veșnică, al cărei Cap este așadar spre nemurirea trupului [a Bisericii].
De ceea a fost creat în începutul căilor lui Dumnezeu [, al lucrărilor Sale,] în opera Lui [in opera Ejus].
Iar în chipul lui Dumnezeu este ceea ce ne-a spus nouă de la început (In. 8, 25): în care început a făcut Dumnezeu cerul și pământul (Fac. 1, 1)[1].
Iar în chipul robului [este] Mire, Care iese din patul Său de nuntă [procedens de thalamo Suo] (Ps. 18, 5).
După chipul lui Dumnezeu [este] Întâiul născut al întregii creații[2] și El este înaintea tuturor și toate în El se întemeiază/ există [constant]” (Colos. 1, 15-17).
După chipul robului, „El este Capul trupului [, al] Bisericii” (Colos. 1, 18).
După chipul lui Dumnezeu, este „Domnul slavei” (I Cor. 2, 8).
De unde reiese în mod evident că El Însuși îi slăvește pe Sfinții Săi. Deci, „pe cei pe care i-a pregătit [praedestinavit][3], pe aceia i-a și chemat. Și pe cei pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptat. Iar pe cei pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a și slăvit” (Rom. 8, 30).
Căci despre El se spune că „îndreptează pe cel păcătos” (Rom. 4, 5). Despre El se spune că este Drept și îndreaptă [pe cel credincios] (Rom. 3, 26).
Dacă deci pe aceia îi îndreptează, pe aceia îi și slăvește. Cel ce îndreptează, Însuși slăvește: Cel ce este, după cum am spus, Domnul slavei.
Doar după chipul robului El le-a răspuns Ucenicilor care întrebau neliniștiți despre slăvirea lor: „A ședea la dreapta sau la stânga Mea nu este al Meu a da vouă, ci celor cărora le este pregătit de către Tatăl Meu” (Mat. 20, 23).
25. Ceea ce este așadar pregătit de către Tatăl Lui [aceea] și de către Însuși Fiul este pregătit: pentru că El și Tatăl una sunt (In. 10, 30).
Am arătat deja, în felul multelor dumnezeiești cuvinte, că în această Treime [ceea ce] am spus despre una singură [dintre persoane] este al tuturora [de singulis dici quod omnium est][4], datorită acțiunii de nedespărțit a uneia și a aceleiași firi [unium ejusdemque substantiae].
Asemenea a zis și despre Duhul Sfânt: „Când Eu mă voi duce, Îl voi trimite pe El la voi” (Mt. 16, 7).
Nu a zis: Îl vom trimite. Dar aceasta [a spus] ca și cum numai Fiul L-ar fi trimis pe El [pe Duhul] și nu [și] Tatăl.
Pe când în altă parte zice: „Acestea vi le-am spus vouă rămânând la voi[5]. Dar Mijlocitorul Duhul Sfânt, pe Care Îl va trimite Tatăl în numele Meu, acela vă va spune vouă toate” (Mt. 14, 25-26.
Aici se spune, din contră, ca și cum nu L-ar trimite pe El [pe Duhul Sfânt] și Fiul, ci numai Tatăl.
Așadar la fel aceasta, ca și cealaltă pe care a spus-o, „ci celor cărora le este pregătit de către Tatăl Meu”: se înțelege că [Fiul] împreună cu Tatăl vrea să pregătească scaunele slavei celor cărora dorește.
[1]Adică, la In. 8, 25, Mântuitorul le-a răspuns celor ce Îl întrebau cine este că El este Dumnezeu Cel ce a făcut cerul și pământul. Răspunsul Lui este însă voalat – „Ceea ce v-am spus de la început” – pentru că s-ar fi adunat să-L omoare cu pietre.
[2] Mai înainte de toată creația, adică născut din veșnicie din Tatăl.
[3] În sensul că dinainte îi cunoștea că vor face voia Sa.
[4] Ceea ce este propriu uneia este propriu și celorlalte două persoane ale Sfintei Treimi: atributele Dumnezeirii.
[5] Fiind cu voi.
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [15] |
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [16] |
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [18] |
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [21] |
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [26] |
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [40] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [50] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [53] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [54] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [56] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [59] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [60] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [62] | Teologie pentru azi
Pingback: Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [63] | Teologie pentru azi