Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [17]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a.

***

Cu adevărat, lucrurile [sunt spuse] astfel, încât Fiul să fie arătat mai mic, după chipul robului, adică: după creatura asumată, având fire umană și schimbătoare.

În acest fel, este precum a zis: „Pentru că Tatăl este mai mare decât Mine” (In. 14, 28).

Și: „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (In. 5, 22).

Și puțin mai departe a zis, în consecință: „Și putere I-a dat Lui și să facă judecată, pentru că este Fiul omului” (In. 5, 27).

Mai departe^[1], unele lucruri [sunt spuse] astfel, nu pentru ca acolo El să fie arătat a fi mai mic sau egal [Tatălui], ci numai pentru ca [Fiul] să fie considerat [că este] din Tatăl [de Patre].

Așa cum este [spune] acesta [textul]: „După cum are Tatăl viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine” (In. 5, 26).

Și acesta: „Căci Fiul nimic nu poate să facă de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând” (In. 5, 19).

Pe care^[2], dacă le-am considera a fi spuse în acest sens, [anume] pentru că Fiul este mai mic [decât Tatăl] în chipul luat de la creatură, consecința ar fi că Tatăl, mai înainte [de Fiul întrupat], a mers pe deasupra apelor sau că [tot Tatăl, mai înainte,] unuia oarecare, născut orb, i-a descoperit/ deschis [ochii] cu scuipat și cu lut.

Și altele pe care Fiul, în trup fiind, le-a făcut între oameni (Mt. 14, 26 și In. 9, 6-7) [ar însemna că le-a făcut mai întâi Tatăl].

[Ar trebui atunci^[3] să considerăm astfel], pentru ca să poată face acestea [după Tatăl, și] Acela [Fiul] Care a zis [despre El Însuși] că nu poate Fiul să facă ceva de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând.

Dar cine, chiar nebun [de-ar fi], [ar putea] crede aceasta?

Rămâne așadar ca acestea^[4] să fie spuse astfel, pentru că neschimbabilă [incommutabilis] este viața Fiului ca și cea a Tatălui, dar totuși [El este născut] din Tatăl.

Și nedespărțită este lucrarea Tatălui  și a Fiului, și totuși acest fel de lucrare^[5] este [dată] Fiului de la Acela din Care El Însuși este [născut], adică de la Tatăl.

Și astfel vede Fiul pe Tatăl, încât Cel Care Îl vede astfel pe El [pe Tatăl] să fie Însuși Fiul^[6].

Căci nu este altceva, în privința Lui [a Fiului], a fi din Tatăl, adică a Se naște din Tatăl, decât a-L vedea pe Tatăl.

Sau a-L vedea [pe Tatăl] lucrând ceva [nu înseamnă] decât a lucra împreună/ în mod egal [pariter] [cu Tatăl].

Dar [Fiul] nu [poate să facă lucrările] de la Sine din acest motiv, pentru că nu este [născut] din Sine [Sed ideo non a Se, quia non est a Se].

Și, de aceea, ceea ce a văzut pe Tatăl făcând, aceeași face și Fiul, asemenea (cf. In. 5, 19), pentru că din Tatăl este.

Căci nici [nu face] alte [lucruri decât face Tatăl, dar] în mod asemănător, așa cum un pictor pictează alte tablouri, după cum vede altele pictate de alții.

Nici [nu face] aceleași [lucruri ca și Tatăl, dar] în mod diferit, după cum textul [corpus] exprimă aceleași litere [litteras], pe care mintea le-a gândit.

Ci zice: „ceea ce face Tatăl, aceeași face și Fiul asemenea” (In. 5, 19).

Și aceeași zice, [dar] și asemenea.

Și prin aceasta nedespărțită și egală este lucrarea Tatălui și [a] Fiului, dar este de la Tatăl către Fiul [sed a Patre est Filio].

De aceea nu poate Fiul să facă ceva de la Sine, dacă nu a văzut pe Tatăl făcând.

Așadar, din această învățătură/ regulă [regula], pe care astfel o spun Scripturile, încât [să înțelegem] că Unul [Fiul] nu este mai mic decât Celălalt [Tatăl], dar totuși vrând să arate Cine este din Cine [Quis de Quo sit], unii au gândit alt înțeles, ca și cum s-ar fi spus [în Scripturi] că Fiul este mai mic [decât Tatăl, din veșnicie].

Dar ai noștri neînvățați și prea puțin erudiți în acestea [minime eruditi], se vor tulbura atunci când vor încerca să priceapă acestea [despre care am vorbit] după chipul robului și [când] nu va fi urmată dreapta înțelegere a lor.

Care [lucru], pentru ca să nu se întâmple, trebuie ținută această învățătură [și ei trebuie] să cunoască în mod intim/ să aprofundeze prin ea că Fiul nu este mai mic ci [El] este [născut] din Tatăl.

Prin care cuvinte se arată nu inegalitatea [Fiului cu Tatăl], ci nașterea Lui [din Tatăl] [non inaequalitas, sed nativitas].

*

Capitolul II

4. Sunt deci unele [lucruri] în Cărțile Sfinte – cum am început să vorbim –, care sunt astfel exprimate, încât sunt neclare/ ambigui în ceea ce privește [învățătura] la care se referă: fie la cea prin care Fiul este mai mic [decât Tatăl] prin creatura [umanitatea] asumată, fie la cea prin care se arată că, deși [Fiul este] egal [cu Tatăl], totuși [El] este [născut] din Tatăl.

[Dar] dacă acest mod este ambiguu, încât nu poți explica și discerne, mie mi se pare, într-adevăr, că poți înțelege fără pericol [la care] dintre învățături/ reguli [se referă], așa cum [, spre exemplu,] este ceea ce a zis: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis pe Mine” (In. 7, 16).

Căci [aceasta] se poate înțelege [ca fiind spusă] și în conformitate cu chipul robului [umanitatea asumată a Fiului], după cum am arătat mai sus în carte (Cartea întâi, cap. 12), dar și în conformitate cu chipul lui Dumnezeu, prin care astfel [Fiul] este egalul Tatălui, deși totuși este din Tatăl.

Fiindcă, în chipul lui Dumnezeu, [se înțelege:] așa cum nu altul este Fiul, [și] alta viața Lui, ci Fiul este Viața însăși, astfel nu altul este Fiul și alta învățătura Lui, ci Fiul este însăși Învățătura.

Și prin aceasta, precum și prin aceea ce s-a spus, că [Tatăl] I-a dat Fiului viață (cf. In. 5, 26), nu altceva se înțelege, decât că [Tatăl] L-a născut pe Fiul, Care este Viața.

Astfel acum, când zice [că] I-a dat Fiului învățătura, bine se înțelege [că] L-a născut pe Fiul, Care este Învățătura.

Încât ceea ce s-a zis, [că] „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis pe Mine” (In. 7, 16), astfel se înțelege, ca și cum ar fi spus: Eu nu sunt de la Mine Însumi, ci [născut] din Cel Care M-a trimis pe Mine.