Istorie 4. 4

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(vol. 4)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a.

***

7. Jurnalul lui Lev Tolstoi

Vom cita ed. 2005, în două volume, de la Ed. Ideea Europeană[1].

Și Jurnalul începe cu ziua de 17 martie 1847, la Kazan[2]. Era în spital de 6 zile din cauza unei gonoree[3] și își dă seama că dezorganizarea tinereții se datorează „unei pervertiri sufletești timpurii”[4].

Pasiunea pentru știință[5]. Să le spui oamenilor ceea ce crezi despre ei[6]. Și acesta e primul jurnal pe care îl ține[7].

Prima zi din 1850 despre care scrie e ziua de 14 iunie[8]. Pe 17 iunie 1850 citea o carte de Montesquieu[9]. Pe 8 decembrie 1850 era la Moscova[10].

Pe 25 ianuarie 1851 își punea problema dacă este îndrăgostit[11].

Îngâmfat la o înmormântare[12]. Trist. Prima raportare la Dumnezeu[13]. Cunoștea limba franceză[14]. Lenevia și „poftele lascive”[15].

Pe 28 august 1851, Tolstoi împlinea vârsta de 23 de ani[16].

În ziua de 30 mai 1852, autorul găsea că nu are talent literar aidoma „literaților ruși contemporani”[17]. Nu ne dă niciun termen de comparație.

Suferea de reumatism[18]. Mergea la vânătoare cu pușca[19]. În ziua de 28 august 1852, la împlinirea a 24 de ani, se plângea că nu a realizat încă nimic[20].

Pe 19 octombrie 1852 își nota: „simplitatea este principala condiție a frumuseții morale”[21].

Pe 26 decembrie 1852 îl citea pe Lermontov[22].

Avea un cal numit Sultan[23].

Pe 27 iulie 1853 citea Povestirile unui vânător, a lui Turgheniev[24]. Guturai și dureri în gât în luna lui decembrie[25]. Pe 4 februarie 1854 își notează și dusul la Biserică[26].

Pe 14 martie 1854, Tolstoi scria din București în Jurnalul său, începând „un caiet nou de jurnal”[27]. De la Chișinău a venit la București, era de 3 zile în orașul nostru și „am fost foarte fericit în tot acest răstimp”[28].

Lermontov și Goethe pe 6 iulie 1854[29].

Pe 30 iulie 1854 era la Râmnicu Vâlcea. Pe 31 iulie 1854 la Focșani[30].

Pe 1 august 1854 citea din Schiller[31]. Pe 24 august 1854 era la Vaslui[32]. Și a fost în Țările Române pentru că era înrolat în armata rusă.

Pe 27 august 1854 scrie de la Iași, pe 7 septembrie de la Călărași[33], pe 16 septembrie era la Chișinău[34], pe când pe 2 noiembrie 1854 la Odessa[35].

Pe 8 februarie 1855 își notează că a pierdut 200 de ruble de argint la cărți[36].

Pe 10 februarie 1856 se afla la Oriol, pentru că fratele lui, Dmitri, era „pe moarte”[37]. A aflat că a murit pe 2 februarie 1856[38].

Însă, potrivit notei 2, din p. 195, Dmitri Nikolaievici Tolstoi, fratele lui, a murit la 21 ianuarie 1856. Moartea lui va fi descrisă de Lev Tolstoi în romanul Anna Karenina[39], în capitolul despre moartea lui Nikolai Levin.

Tot pe 2 februarie 1856, autorul mărturisește că principalele sale defecte sunt „obișnuința de a trândăvi, dezordinea, senzualitatea și patima jocului”[40]. Se referă la jocul de cărți.

Pe 7 februarie 1856 se ceartă cu Turgheniev și avea la el în casă „o muiere”[41].

Din n. 5 a p. 197, aflăm că Turgheniev s-a certat cu Tolstoi, pentru că „în timpul unui dejun la Nekrasov, Tolstoi a exprimat o serie de aprecieri triviale și grosolane la adresa lui George Sand[42], care i-au indignat pe toți cei prezenți”.

Pe 13 mai 1856 face gimnastică și servește la masă „ciorbă de varză acră, lapte acru, șampanie, costiță afumată aurie, în manieră rusească”[43].

Pe 3 iunie 1856 citește Don Juan al lui Pușkin[44]. A doua zi a avut „gânduri oribil de erotice”[45]. Pe 10 iunie 1856 citește biografia lui Pușkin[46].

Pe 3 iulie 1856 cântă la pian[47]. Pe 7 iulie 1856, în drum spre Turgheniev, „m-a încercat până la lacrimi un sentiment religios”[48].

Doarme prost în noaptea de 1 ianuarie 1857. Și își notează părerea de rău că a ascultat „prea multă muzică” în ultimele zile[49].

În aprilie 1857 citește Sfintele Evanghelii[50]. Pe 17 august 1857 citește Iliada[51].

Pe 1 ianuarie 1858 era la Moscova[52].

Pe 15 septembrie 1858 era tot la Moscova și scria următoarele lucruri grave: „Vara asta am îmbătrânit îngrozitor și mi s-a urât de viață. Deseori mi se întâmplă să mă întreb cu spaimă: ce-mi place mie de fapt? Nimic. Efectiv, nimic”[53].

Pe 1 ianuarie 1859 își propune să se însoare[54]. Pe 1 februarie 1860 are insomnie până la 5 dimineața[55]. Pe 20 mai 1862 scria de pe vapor[56].

Pe 9 martie 1865: a citit Faust de Goethe[57]. Pe 4 aprilie 1870 citește „istoria lui Soloviov”[58].

În anul 1873 scrie doar despre 4 zile[59]. În 1878: despre două zile[60]. În ultima însemnare pe 1881 spune despre Soloviov: „Soloviov, sărmanul, condamnă Creștinismul fără să-l fi înțeles și vrea să inventeze ceva mai bun. Vorbărie, vorbărie fără sfârșit”[61].

Din n. 11, p. 294, aflăm că Tolstoi l-a cunoscut pe Soloviov[62] pe 5 octombrie 1881.

Singura însemnare pe 1882 e din 22 decembrie[63] iar singura din 1883 e din ziua de 1 ianuarie[64]. În ambele dăți era la Moscova.

Pe 31 martie 1884 îl citește pe Confucius și își ia notițe[65]. Pe 5 iunie 1884 cosește și vorbește despre o prisacă[66].

Pe 8 iunie 1884 citește din Sfântul Augustin[67].

Singura însemnare din 1885 e de pe 5 aprilie[68].

Trei însemnări pe 1886[69], una pe 1887[70] iar anul 1888 îl începe în ziua de 23 noiembrie[71].

Pe 25 noiembrie 1888, la finalul însemnării: „Dacă ar veni Hristos și ar da Evanghelia la tipar, doamnele s-ar strădui să primească de la El un autograf și nimic mai mult. Ar trebui să încetăm să mai scriem, să mai citim, să mai vorbim; trebuie să facem”[72].