Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [27]

Traduceri patristice

*

vol. 4

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a.

***

Dacă totuși, pentru folosința lucrului de acum, a fost asumată creatura, pentru ca și ochilor omenești să le fie arătată iar în urechi să răsune [glasul ei], și [totodată] să fie numită și Îngerul Domnului, și Domnul și Dumnezeu, [atunci, prin urmare], nu se poate să se înțeleagă aici Dumnezeu Tatăl, ci ori Fiul, ori Duhul Sfânt.

Totuși, nu îmi amintesc ca Duhul Sfânt să fie numit undeva Înger, ci din lucrare [ex opere] e posibil să se înțeleagă [aceasta]. Căci despre El s-a spus: „cele care vor veni vă va vesti vouă” (In. 16, 13). Și, desigur, grecescul Anghelos^[1] se înțelege în latină [ca] Vestitor [Nuntius].

Și, de asemenea, despre Domnul Iisus Hristos citim în mod limpede la Profeți, că s-a numit „Înger de mare sfat [magni consilii Angelus]” (Is. 9, 5).

[Iar Fiul și Duhul sunt numiți Îngeri,] când [, de fapt,] atât Duhul Sfânt, cât și Dumnezeu Fiul este Dumnezeu și Domnul îngerilor.

***

Capitolul XIV

24.  Asemenea, și la ieșirea fiilor lui Israel din Egipt este scris: „Dar Dumnezeu mergea înaintea lor, ziua cu adevărat în stâlp de nor [columna nubis] și le descoperea calea lor, iar noaptea în stâlp de foc [columna ignis]. Și nu lipsea stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului” (Ieș. 13, 21-22).

Cine se poate îndoi și aici [de faptul], că Dumnezeu S-a arătat [ochilor] muritori printr-o creatură supusă și aceasta trupească^[2] și nu prin firea Sa [Suam substantiam]?

Dar, de asemenea, [și aici, ca și mai înainte,] nu se înțelege dacă Tatăl sau Fiul sau Duhul Sfânt ori Însăși Treimea, Dumnezeu unul, [S-a revelat în acest chip].

După cum judec, nu se distinge aceasta nici acolo unde este scris: „Și slava Domnului S-a arătat în nor și a grăit Domnul către Moise, zicând: Am auzit murmurarea fiilor lui Israel^[3] etc. (Ieș. 16, 10-12)”.

***

Capitolul XV

25. Acum, cu adevărat, [este vorba despre o revelație extinsă sub aparență fenomenologică,] despre nori și glasuri și fulgere și trâmbițe și fum în muntele Sinai, când se spune:

„Iar muntele Sinai fumega tot, din cauză că se pogorâse Dumnezeu în el în foc, și se înălța fumul [din munte], ca fumul cuptorului [fumus fornacis]. Și tot poporul s-a tulburat foarte mult cu judecata^[4]. Dar se făceau [fiebant]^[5] glasuri/ sunete de trâmbițe [voces tubae], crescând tot mai tare în intensitate: Moise vorbea și Dumnezeu îi răspundea lui cu glas” (Ieș. 19, 18-19).

Și puțin mai încolo, fiind dată Legea în zece porunci, se spune mai departe: „Și tot poporul vedea^[6] glasuri și făclii [lampadas] și sunete de trâmbițe și muntele fumegând” (Ieș. 20, 18).

Și puțin după [acestea]: „Și stătea”, zice, „tot poporul la depărtare. Dar Moise a intrat [intravit] în norul/ întunericul [nebulam] unde era Dumnezeu și a zis Dumnezeu către Moise” (Ieș. 20, 21) etc.

Ce [altceva] să zicem de aici^[7], dacă nu [aceea] că nimeni nu este atât de nebun încât să considere că fumul, focul, norii și întunericul sau altceva de acest fel ar putea constitui firea Cuvântului și a Înțelepciunii lui Dumnezeu, Care este Hristos, sau a Duhului Sfânt? Căci despre Dumnezeu Tatăl, nici arienii nu îndrăznesc niciodată să afirme aceasta.

Așadar, toate acestea s-au făcut pentru a sluji Creatorului prin creatura/ slujnica [Sa], și au fost arătate în conformitate cu simțurile omenești, pentru pogorământ[ul pe care l-a făcut Dumnezeu].

Dacă nu cumva, poate, pentru că s-a zis că „Moise a intrat  în norul/ întunericul unde era Dumnezeu”, aici gândirea trupească judecă, despre popor, [crezând] că, într-adevăr, a văzut nor, [și că] Moise, înăuntrul norului, cu adevărat a văzut cu ochii trupești pe Fiul lui Dumnezeu, despre Care ereticii deliranți [delirantes haeretici] vor [să spună că poate] să fie văzut în firea/ esența Sa [in Sua substantia]^[8].

Moise l-ar fi văzut pe El cu ochii trupești, desigur, [doar] dacă [putem crede că] se poate vedea cu ochii trupești nu numai Înțelepciunea lui Dumnezeu, Care este Hristos, ci chiar și orice lucru [lăuntric] al omului și orice fel [de a fi] al înțelepciunii [umane]^[9].

Sau pentru că este scris despre bătrânii lui Israel că „au văzut locul unde stătuse [steterat] Dumnezeul lui Israel” și pentru că „sub picioarele Lui [era ceva] ca lucrarea pietrei safirului și ca înfățișarea tăriei cerului [aspectus firmamenti coeli]” (Ieș. 24, 10), pentru aceasta ei vor fi crezut că a stat Cuvântul și Înțelepciunea lui Dumnezeu, [chiar] în spațiul unui loc pământesc [in spatio loci terreni].

[Și-au închipuit una ca aceasta despre Înțelepciunea], Care „se întinde cu putere de la [o] margine la [altă] margine [a lumii] și le orânduiește pe toate [cele din univers] într-un mod plăcut/ dulce [suaviter]” (Înțel. lui Sol. 8, 1).

Și [au gândit] pe Cuvântul lui Dumnezeu a fi schimbător [mutabile]^[10], [pe Cel] prin Care toate s-au făcut (In. 1, 3), încât [au ajuns la blasfemia de a cugeta că El] se și reduce/ contrage [pentru a fi într-un singur loc] și se și extinde!

De astfel de gânduri să curățească Domnul inimile credincioșilor Săi!

Dar, prin creatura supusă, după cum am spus adesea, acestea toate văzute și sensibile [visibilia et sensibilia] sunt arătate [exhibentur] spre a-L indica [ad significandum] pe Dumnezeu cel nevăzut și totodată inteligibil, nu numai pe Tatăl, dar și pe Fiul și pe Sfântul Duh, „de la Care [sunt] toate, prin Care [sunt] toate și în Care [sunt] toate” (Rom. 11, 36).

Deși „cele nevăzute ale lui Dumnezeu sunt văzute de la crearea lumii, înțelegându-se din cele care sunt făcute [, din făpturi], adică veșnica Lui putere și dumnezeire” (Rom. 1, 20).