Interviuri de conștiință (vol. 1) [10]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră vedeți toată depersonalizarea asta, ca pe o consecință a faptului că oamenii nu mai au o viață liturgică. Că nu mai au o educație serioasă făcută acasă. Sau că generațiile, între ele, nu mai au relații normale. Pentru că generația tânără, spre exemplu, exclude înțelepciunea și experiența celei bătrâne, iar cea bătrână nu vrea să vadă niciodată faptul că cea tânără are probleme.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, așa e!…Mai ales cu tineretul ăsta, acuma…A intrat cu muzica asta nenorocită, metalică…care țipă și urlă ca niște fiare…și care nu face altceva decât să dezlănțuie animalul din om.

Pr. Dorin Picioruș: Agresivitatea noastră, da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și se comportă mai rău decât animalele. Că animalul omoară, mănâncă și după aia nu mai face nimic. Dar ăștia distrug tot de dimineață și până seara.

Și mai vezi…mă uit la ăștia cu drogurile…Se luptă cu ăștia[1]…

Pr. Dorin Picioruș: Cu drogurile…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …să-i sfătuiască, să facă…Dar, băi, ăștia nu au părinți?! Nu pot să judece?!…Când văd ce se întâmplă cu drogurile astea…că te omoară…Că te sinucizi…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar tu continui să iei drog?! Înseamnă că ești dement, domnule! Înseamnă că nu sunt normali la cap.

Pr. Dorin Picioruș: Nu!…Înseamnă că impactul drogurilor asupra lor e mai mare decât voința lor. Nu au voință mai mare decât drogurile…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi, da, mai înainte de a se ocupa de drog, se petrece asta. Că e un moment în care trebuie să hotărască…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Atunci, omul – știu eu ce face! – o ia ca pe o bravură, ca să facă și el o experiență…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Împreună cu ceilalți, din grup…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …până ce a intrat diavolul în el și nu mai poate să-l scoată…

Pr. Dorin Picioruș: Adevărat!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că devine robul lor, [al drogurilor]…

Nu…e [foarte grav]!…

Iar aici mai e ceva: suntem deficitari cu credincioșii, la Biserică…M-am dus [în Biserici] și am văzut [ce spun preoții] la predici…Nu le spun la credincioși ce trebuie și bat câmpii, domnule!…

Pr. Dorin Picioruș: Deci, [dumneavoastră] considerați că nu sunt catehizați…că nu li se predică…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu!…Îi lasă cu capul plin de tot felul de concepții…de-astea, rătăcite…ca să poată să-i stoarcă de bani. Asta îi interesează pă ei!…Să vină să le deschidă Evanghelia…să le citească la întâmplare…să ducă să-i facă de descântec, să ducă să-i facă nu știu ce…și [tot felul] de treburi d-astea, pentru ca să le ia banii…

Dar, să se ducă acolo, la Biserică, și să le spună: „Bă, dacă nu credeți și nu Îl aveți pe Dumnezeu în voi, muriți!”…nu fac. Nu spune niciunul treaba asta! Pentru că ei[2] nu trăiesc așa ceva[3].

Pr. Dorin Picioruș: Și considerați că noi facem marele rău pentru credincioșii noștri…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Pentru că n-au experiență [teologică și duhovnicească]. Și se poartă – Doamne, iartă-mă!, ca niște bestii. Îi tratează de sus. Se uită la ei disprețuitor…și mă mir cum mai vin ăștia[4] la Biserică.

Își dau niște aere[5]…și sunt niște proști făcuți grămadă. Cu ceafa ca de taur de grași, care n-au loc în ei…și vin ca să facă pe [sfinții cu credincioșii]…

Vin la Spovedanie [oamenii] și îi întreabă tot felul de porcării sexuale și nu știu ce…de te apucă [groaza]…Nici în filmele erotice, de la televizor, nu auzi așa ceva…

Și am ajuns până acolo, până în halul ăsta de decădere…

Nu mai e lupta cu patimile, nu mai e [nimic serios]…Totul e, pur și simplu…

Cum a venit odată o călugăriță catolică la mine, ca să îmi ceară o carte despre avort și nu știu ce…Când a deschis cartea…le învăța pe femei, cum să nu rămână gravide…

Pr. Dorin Picioruș: Cum să nu…rămână gravide…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Vai de capul meu…Doamne!…Extraordinar…Doamne!…

Pentru că știu că nu putem lupta cu patima și de aceea vor să ne păcălească.

Ori (zâmbește calm, cu drag, cum zâmbea adesea când evoca ceva anume)…iar n-am să uit niciodată!…Stăteam de vorbă cu niște călugărițe catolice, care știau că sunt ortodox…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și una se plângea: „Eu nu știu, domne, cum fac ortodocșii ăștia!…Toată ziua cu: „Doamne, iartă-mă!”, „Doamne, miluiește-mă!” și: „Dumnezeu să-l ierte!”. Dar de ce să mă ierte?! Ce păcate am făcut eu…așa mari?!!”. Deci n-avea conștiința…

Pr. Dorin Picioruș: Că trebuie să se spovedească…Sau că e păcătoasă. Nu avea conștiința păcătoșeniei sale…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Pentru că era îngâmfată și mândră…Da!…Și la catolicii ăștia, domne, nu mai au [deloc conștiință creștină]…

Pr. Dorin Picioruș: Considerați că viitorul va fi mult mai negru decât acum?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Oho!…Păi nu, că [ideea e asta]: că forma asta de Creștinism trebuie să dispară, pentru că e moartă…E putredă…

Pr. Dorin Picioruș: Forma de Creștinism apusean…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…E putredă…Și la noi sunt multe lucruri putrede…dar, totuși, esențialul e Liturghia. Și ea menține coloana vertebrală a Bisericii. Atât!…

Și apoi mă gândesc la generațiile astea, [care vin]…Domne, cei de acum[6] sunt creați de generația din anii 60!…

Pr. Dorin Picioruș: Tocmai, să vorbim despre lucruri pozitive!…

Dumneavoastră mi-ați explicat foarte multe lucruri despre profesorii dumneavoastră…care fac parte din generația de aur a teologiei [românești].

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da! A făcut lucru mare patriarhu’ de atunci, pentru că a strâns în jurul lui oameni[7]…

Pr. Dorin Picioruș: A știut să lucreze cu oamenii…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar [patriarhul] a avut și șansa că facultățile [de teologie] se desființau și, pe cei mai buni, i-a adus la București.

Pr. Dorin Picioruș: Și a avut parte de oameni cu verticalitate. De oameni de caracter. Care au muncit pentru teologie.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, erau sută la sută verticali…dar și bine dotați la minte! Și în teologie [erau specialiști]…dar știau și să vorbească frumos [la cursuri]. Și ei te entuziasmau [la cursurile lor]!…

Păi când vorbea [I. G.] Coman, ăștia [din generația lui]…

Că Stăniloae nu era orator! El mai mult îndruga, așa…El scria mai ușor decât vorbea…Mai stătea, mai făcea câte o afirmație…mai întrerupea, se mai gândea…

Pr. Dorin Picioruș: Părintele Stăniloae vorbea fără curs? Fără ceva în față? Vorbea liber?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da…vorbea liber!…