Interviuri de conștiință (vol. 1) [13]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a.

***

Partea a 5-a. 5 august 2008.

Pr. Dorin Picioruș: Părinte Profesor Dumitru Popescu, puteți să ne vorbiți despre Sfinții care v-au impresionat și a căror teologie ați adâncit-o de-a lungul vieții? Sau despre teologii pe care i-ați întâlnit și cu care ați polemizat sau de la care ați învățat anumite lucruri?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Am avut ocazia…în anii de studii de la seminar, în anii de studii de la teologie, să studiez toată dezvoltarea gândirii creștine, din primele secole și până astăzi.

Și am avut posibilitatea să depistez p-acolo lucruri cu totul deosebite și personalități remarcabile, care au contribuit la adâncirea adevărului de credință.

Pentru mine, lucrul cel mai deosebit, în afară de Hristos, Care este Dumnezeu,

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …și Care ne-a adus adevărul deplin…pentru mine miracolul cel mai mare a fost Sfântul [Apostol] Pavel. Care, deși a fost prigonitor de creștini, a ajuns un mare propovăduitor al lui Hristos. Și cu toate că el nu a cunoscut teologia creștină, așa cum o cunoaștem noi astăzi, a scris, domne, 14 epistole, în care dă dovadă de o conștiință teologică remarcabilă.

Vorbește despre Dumnezeu, vorbește despre Treime, vorbește despre Hristos ca Mântuitor și ca Logos creator, arătând că prin El toate s-au făcut și că prin sângele Lui am fost…

Pr. Dorin Picioruș: mântuiți.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …El[1] a reușit să răspândească Creștinismul pe o arie foarte întinsă, începând de la Ierusalim și, se spune, până prin Spania, fără să mai vorbim despre propovăduirea lui din Grecia și Italia și, tot el, printr-un act suprem, și-a dat viața pentru Hristos.

A fost un om providențial, ales de Dumnezeu în mod miraculos…Fiindcă minunea de pe drumul Damascului a fost excepțională. Și l-a marcat atât de profund în adâncul ființei lui, încât, toată viața, nu a știut cum să-și răscumpere păcatul de-ai fi persecutat pe creștini.

Pr. Dorin Picioruș: Adevărat!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și-a pus toată viața, toată înțelepciunea și toată credința lui în slujba propovăduirii și a reușit să realizeze lucruri extraordinare, pe care puțini au putut să le egalizeze în istorie. El a reușit să răspândească Creștinismul aproape pe marginile meridionale, de la Răsărit și până la Apus.

Al doilea Părinte [al Bisericii], care a exercitat o influență asupra mea, este Sfântul Irineu de Lyon.

Pr. Dorin Picioruș: Din secolul 2.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, secolul al 2-lea…El a plecat din Răsărit, avea formație răsăriteană, și a devenit episcop de Lyon, unde a scris câteva lucrări remarcabile. Printre care, una împotriva ereticilor[2]. În care se luptă cu toate sectele din vremea lui și elaborează principiul ăsta, care a rămas valabil pentru Ortodoxie, pentru totdeauna, că Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se îndumnezeiască. Și scoțând în evidență două lucruri: că Hristos este și Dumnezeu și om și că umanitatea Lui a fost pătrunsă și transfigurată de dumnezeirea Lui.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Astăzi suntem în ajunul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos…și El Însuși este Cel care a arătat Ucenicilor, atunci când nu era [convertit] Pavel, că este Dumnezeu adevărat, prin faptul că, spune Evanghelia, fața Lui strălucea ca soarele iar hainele Lui erau mai albe ca lumina.

Și, pe drumul Damascului, [Hristos] i-a apărut [lui Pavel] în aceeași lumină strălucitoare. Și a fost atât de puternică încât l-a orbit pe Sfântul Pavel…și a trebuit să treacă ceva timp

Pr. Dorin Picioruș: …ca să se vindece.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru ca apoi, el să se convertească la Creștinism, cum puțini au făcut-o, devenind unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.

Deci, Sfântul Irineu de Lyon rămâne unul dintre martorii cei mai apropiați de epoca primară, care a scos în evidență învățătura aceasta creștină [a îndumnezeirii omului]. Care nu este o invenție omenească, ci e dăruită de Hristos prin tot ceea ce a făcut El, prin toate faptele Lui, prin Moartea, Învierea și Înălțarea Lui la ceruri. Pentru că a arătat că El este Dumnezeu și om și Cel prin care omul se poate preschimba în adâncul ființei lui, prin Care depășește patimile și poftele. Sau, mai bine-zis, prin El le transfigurează, pasiunile devenind virtuți, care ne apropie de Dumnezeu.

Acesta este lucrul extraordinar, care mi-a rămas mie de la Părinții Bisericii și de la Irineu [al Lyonului] în primul rând: faptul că Hristos n-a venit să inhibeze omul cu păcatul

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …nici nu a venit să îl nălucească cu fericirea veșnică, ci a venit pur și simplu ca să-i dea posibilitatea, prin El și cu puterea Lui, să cunoască…

Pr. Dorin Picioruș: Să se schimbe în mod fundamental…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru ca din omul vechi să devină om nou, pentru ca să Îl iubească pe Dumnezeu și pe semenii săi.

Asta e cea mai mare revoluție din decursul istoriei! Pentru că s-au produs tot felul de revoluții, una mai sângeroasă decât alta, dar toate sunt revoluții de ordin social.

Pr. Dorin Picioruș: Exterioare omului…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: [Au fost] exterioare omului…Ei bine, Hristos aduce această revoluție interioară!

Pr. Dorin Picioruș: …că omul poate să se transfigureze…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …în toată ființa lui. Că poate să facă acest lucru.

Și asta dovedește că e greșită poziția celor care susțin predestinația. Adică faptul că omul ar fi predestinat să fie bun sau rău. Dar e greșită și poziția de la polul opus, aceea în care nu se ține cont de influența faptei omului asupra lui.

Sunt două tendințe însă, care sunt depășite de acest fenomen unic: al transfigurării interioare. Și care îi dă omului posibilitatea, ca din ființă, care se luptă, în ea însăși, cu întunericul păcatului, să strălucească lumina învierii lui Hristos și să o înalțe către Dumnezeu.

Un alt Părinte…Au fost mulți Părinții [care m-au influențat]…

Pr. Dorin Picioruș: Da, bineînțeles!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și chiar dacă unii dintre ei, ca Origen, au avut unele greșeli, au avut însă și părți pozitive

Pr. Dorin Picioruș: Da! Corect…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …cu care au contribuit [la dezvoltarea teologică a Bisericii]. Dar sunt puțini cei care au reușit să rămână, într-adevăr, în adevărul integral de credință și nu numai să rămână, dar să și-l adâncească. De fiecare dată scoțând în evidență, valoarea și importanța lui pentru viața omului.

După părerea mea, alt Părinte care m-a impresionat pe mine [în mod] deosebit, a fost Sfântul Atanasie cel Mare[3]. Pentru faptul că, el este omul care a reușit să surprindă implicațiile cosmice ale

Pr. Dorin Picioruș: Întrupării…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …ale Întrupării lui Hristos. Căci Hristos nu a venit să mântuiască numai sufletul, n-a venit să mântuiască numai trupul, a venit să mântuiască creația întreagă, fiindcă El a fost Dumnezeu, prin Care toate au fost făcute și întru Care toate se vor împlini la sfârșitul veacurilor. [Fiindcă] Sfântul Atanasie cel Mare este cel care a reușit să sublinieze extraordinar de pregnant divinitatea lui Hristos, în Crezul de la Niceea…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: și Constantinopol, care rămâne o achiziție extraordinar de prețioasă peste veacuri, și care este steaua călăuzitoare a Ortodoxiei, care îi dă posibilitatea să evite eroarea care s-a făcut [de către Arie], aceea de a-L transforma pe Hristos într-un [simplu] om, și de a arăta că El este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Pentru faptul că, prin El, Dumnezeu a arătat omului calea prin care omul se poate birui pe el însuși și cum să înaintăm spre Împărăția lui Dumnezeu.

În fine, un alt Părinte, care m-a marcat și față de care sunt recunoscător, pentru opera pe care a făcut-o, a fost Sfântul Maxim Mărturisitorul[4].

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: A fost un om genial, cu lucruri extraordinare, fiind o minte filosofică, cu o capacitate de gândire remarcabilă. Și el a îmbinat teologia cu filosofia de așa manieră, încât salvează, din filosofie, acele elemente, pe care le-a apropiat teologiei lui Dumnezeu.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că teologia nu a făcut niciodată abstracție de cultură. Dar a făcut apel, începând cu Sfântul Vasile cel Mare, la principiul selecției culturale,

Pr. Dorin Picioruș: din lumea păgână…cum putem să facem și noi din cultura lumii noastre…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Absolut…Pentru a alege acele valori, care sunt pozitive și constructive, pentru ca omul să se poată ridica și desăvârși, din punct de vedere spiritual, în Hristos.

Sfântul Maxim a venit cu niște sinteze extraordinare, care au rămas valabile până astăzi, și care îți dau posibilitatea, într-o lume derutată, a teologiei de astăzi, să spui că ești pe calea cea dreaptă, pe care Biserica a păzit-o.

Am avut o mare deschidere și spre Ioan Damaschin[5], pentru că a putut să sintetizeze și să prezinte, într-un mod cât se poate de concentrat, învățătura creștină. Mai ales în Dogmatica lui, care e una standard.

(Zgomote de fond de afară, din cauza unor muncitori, care lucrau în fața blocului. Pentru că geamul era deschis…)

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: După aceea, am apreciat în mod deosebit rolul lui Simeon Noul Teolog[6]. Pentru că, într-o lume care pierduse sensul spiritualității

Pr. Dorin Picioruș: Și începuse să se secularizeze într-un mod aparte…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…el a venit, pur și simplu, cu această preocupare extraordinară, cu accentul pe realitatea interioară a omului, prin care nu s-a rupt de Tradiția veche, ci a pus accentul pe renașterea spirituală…

Pr. Dorin Picioruș: După cum făcuse și Sfântul Irineu de Lyon…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Tocmai! Pentru că ei sunt marii piloni ai Ortodoxiei, care au dat posibilitatea Bisericii să meargă pe calea cea adevărată.

Alături de cei amintiți este și Grigorie Palama[7], pentru lupta pe care a dus-o cu oponenții săi greci, dar care erau reprezentanți ai catolicilor. Pentru că el a scos în evidență ce înseamnă energiile necreate pentru teologia răsăriteană. Iar datorită acestui fapt, el a evitat două lucruri: refugierea într-o spiritualitate transcendentă, care pierde contactul

Pr. Dorin Picioruș: cu lumea

Pr. Prof. Dumitru Popescu: sau trăirea într-o lume, care pierde relația cu Dumnezeu și se secularizează. Energiile necreate se constituie în puntea de diamante, pe care Dumnezeu coboară la om, ca omul să se înalțe la Dumnezeu. Și din acest punct de vedere, aș putea să spun că Sfântul Grigorie Palama a fost omul providențial, la vremea lui…

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: care ne-a arătat calea către Dumnezeu.

În ceea ce privește dezvoltarea ulterioară [a teologiei], au existat și la ruși teologi mari, au existat și la greci teologi remarcabili, care au adus contribuții duhovnicești și teologice foarte valoroase, însă fiecare cu specificul lor.

Nu fac așa…apel la numele lor, pentru că, pe lângă lucrurile valoroase, au avut și unele scăderi. Eu vreau să spun atâta: că în teologia rusă a existat întotdeauna tendința către un misticism, care face abstracție de raționalitate, iar la greci vedem o rațiune, care nu vrea să știe de mistică.

La noi, aici, datorită, în special, lui Nichifor Crainic[8], și apoi Părintelui Stăniloae, teologia românească a reușit să țină un echilibru în toate…

Pr. Dorin Picioruș: Între unii și alții…Între prea multă mistică și prea multă rațiune.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Din nefericire, după cum am mai vorbit și cu alte ocazii, astăzi există o generație de teologi, care se rupe de acest filon al gândirii ortodoxe românești.

Căci teologii de acum vin cu fel de fel de inovații, care golesc credința de conținutul ei spiritual și ne fac să cunoaștem criza și secularizarea, pe care alții au cunoscut-o înaintea noastră. Și asta, pentru că au pierdut adevăratul sens al relației cu Dumnezeu și al prezenței Lui în creație.

Pentru că toată tragedia lumii actuale, care se mărește continuu, este legată de acest lucru, care e de o importanță capitală și care e marcat de Sfânta Scriptură în primul verset al ei. Căci Duhul lui Dumnezeu Se purta

Pr. Dorin Picioruș: peste ape…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Căci în momentul când Îl scoatem pe Dumnezeu din creație, se ajunge la criza Creștinismului contemporan, care a pierdut sensul realităților terestre. Pentru că, dacă Dumnezeu rămâne izolat într-o lume cerească,

Pr. Dorin Picioruș: Da, transcendentală!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …transcendentă, atunci omul rămâne izolat în lumea lui, imanentă, pământească. Datorită acestui gol dintre pământ și Cer, omul de astăzi a pierdut valorile religioase, s-a depărtat de Dumnezeu și s-a secularizat, uitând de importanța și de valoarea Creștinismului. Căci Creștinismul a fost devalorizat așa de rău, încât, la ora actuală, lumea caută fel de fel de soluții [de mântuire]. Ori la religiile orientale, prin budism, prin hinduism sau prin tot felul de mișcări, gen New Age [Noua Eră][9]…

Pr. Dorin Picioruș: Ocolind Creștinismul, ocolind transfigurarea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da! Ca să găsească soluții la criza spirituală care confruntă Creștinismul. Pentru că, pe lângă faptul că această prezentare [creștină] a lui Dumnezeu arată că lumea asta nu este destinată să fie distrusă, ci e destinată să fie cer nou și pământ nou, mai arată încă un lucru, după cum am mai subliniat: că această prezență a lui Dumnezeu în om îi dă posibilitatea omului ca să se transforme, dintr-un om supus păcatului, într-un om care militează și se înalță în virtuți către asemănarea cu Dumnezeu.

Pentru că asta arată că Dumnezeu nu l-a creat pe om ca să fie robul lumii ci, dimpotrivă, omul a fost făcut ca să poarte în el chipul lui Dumnezeu, să aibă o aspirație [continuă] către Dumnezeu.

Vedeți…știința, astăzi, caută să explice ce înseamnă omu’.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și îl prezintă, în final, ca un rezultat al evoluției. Mai ales în ultima vreme există acest curent neosecularizant, care vrea să scoată în evidență un singur lucru: că omu’ nu are nimic cu Creștinismu’, ci este un produs…

Pr. Dorin Picioruș: Un produs istoric!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …este produsul evoluției. Că el nu e creat de Dumnezeu ci este pur și simplu produsul evoluției. Or acest lucru este cu totul greșit, pentru faptul că face abstracție de ceea ce este important în ființa omului și anume de chipul lui Dumnezeu.

Se explică faptul că omul ar veni din ființe inferioare, se explică că el este

Pr. Dorin Picioruș: o treaptă superioară a lor, a animalelor…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: a celorlalte animale existente, însă nimeni nu poate să explice de unde a apărut chipul lui Dumnezeu din om. Cum a devenit omul conștient. Pentru că evoluția s-a oprit în momentul când a apărut omul

Pr. Dorin Picioruș: Potrivit teoriei evoluționiste…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și omul a ajuns să fie conștient de existența lui proprie. A ajuns să aibă conștiință de sine.

Și din momentul ăsta omenirea nu a mai avansat. A avansat în ceea ce privește înmulțirea cunoștințelor de care dispunem.

Pr. Dorin Picioruș: Și animalele „nu s-au mai transformat” deloc, nici omul n-a mai…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: „evoluat” prea mult. Căci, ca putere spirituală și mentală, omul nu poate să depășească ceea ce este: o ființă creată de Dumnezeu după chipul Său.