Interviuri de conștiință (vol. 1) [20]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Și sunt din ce în ce mai multe aceste persoane…

Prof. Remus Rus: Și ele au fost ajutate de oamenii Bisericii, fără să se spună cine sunt. Și preoții au ajutat și înainte [de revoluție] și ajută și-acuma…

Pr. Dorin Picioruș: Fără să știe nimeni de ei…

Prof. Remus Rus: Fără să știe nimeni de ei!…

Căci așa îmi spuneau: „Remus, să nu spui la nimeni nimic!

Lasă că facem…dregem…ajutăm!…”.

De aceea, mulți zic că…Biserica a fost închisă[1]! Că Bisericile au fost închise…Aș vrea să văd [însă] câte Biserici au fost închise în București?

Pr. Dorin Picioruș: În timpul regimului…

Prof. Remus Rus: În timpul regimului [comunist]…Preoții veneau la ora 8 [la Biserică] și stăteau până după masa…la 5, la 6, la 7…Erau acolo în permanență.

Chiar la mine, la Biserica Cărămidari[2], erau 3 preoți…

Pr. Dorin Picioruș: Pe timpu’ [comunismului]…

Prof. Remus Rus: Da, sigur că da!…Erau 3 preoți, făceau cu rândul, săptămânal…În Biserică, duminica, slujeau împreună…

Pr. Dorin Picioruș: apoi fiecare era cu săptămâna lui…

Prof. Remus Rus: În Biserică mergeai la el, stăteai de vorbă cu el [cu preotul]…și nimeni nu te știa…

Pr. Dorin Picioruș: Sau Botezuri, Cununi, Înmormântări ale marilor ștabi[3] făcute în Biserică…

Prof. Remus Rus: Hai să îți spun, apropo de Botezuri…și, în special, de Sfintele Taine!…Un lucru foarte picant…

Pr. Dorin Picioruș: Botezuri și Cununii pentru comuniștii între ghilimele.

Prof. Remus Rus: Da, pentru „comuniști”!…

Un individ, sus-pus…

Pr. Dorin Picioruș: Da, din partid!…

Prof. Remus Rus: Nu-i dăm numele, pentru că

Pr. Dorin Picioruș: e cunoscut…

Prof. Remus Rus: e prea cunoscut, pentru ca să îi dăm numele…Într-o bună zi, prietenul meu, Părintele cutărică, primește un telefon de la o familie în vârstă…Și îi spune: „Părinte, avem un nepoțel…

Pr. Dorin Picioruș: Care trebuie botezat!

Prof. Remus Rus: Am dori să îl botezați. Sunteți amabil să faceți lucrul acesta

Pr. Dorin Picioruș: acasă, fără să știe nimeni…

Prof. Remus Rus: acasă?”. „Da, nu e nicio problemă!”…Și-a luat Părintele

Pr. Dorin Picioruș: ce trebuie pentru acolo

Prof. Remus Rus: toate lucrurile…A mers, a făcut Botezul…A stat puțin la masă cu bătrânii…

Pr. Dorin Picioruș: Și acolo a aflat că?…

Prof. Remus Rus: Nu, nu!…Stai că e o poveste foarte drăguță asta!…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: A stat la masă cu bătrânii…a plecat…fără să aibă

Pr. Dorin Picioruș: multe detalii…

Prof. Remus Rus: fără nimic…După vreo două săptămâni primește un telefon…tot de la o pereche de oameni în vârstă și care i-au zis: „Știți, Părinte, avem un nepoțel! Am dori să îl botezați…Stăm la adresa cutare…Vreți să veniți?!”.

Pr. Dorin Picioruș: Părea să nu aibă legătură una cu alta…

Prof. Remus Rus: A fost o adresă…și o altă adresă…S-a dus, l-a botezat, nu știu ce…a stat la un pahar de vorbă cu ei…și a plecat…După două săptămâni, primește încă un telefon…și, de astă dată, erau persoanele în cauză: tatăl și mama!

Au dat telefon și zic: „Știți, Părinte, avem un băiețel și vrem să-l botezăm! Vreți să veniți la adresa cutare…din Parcul nu știu care?”.

Pr. Dorin Picioruș: Tot în București!…

Prof. Remus Rus: Da, aici, în București…„Da, fără îndoială!”…S-a dus a treia oară…și, când a intrat, a dat cu ochii de același copil…Erau numai părinții și copilul! Fără niciun invitat…pentru că era, vorba aia…

Pr. Dorin Picioruș: era secretă…

Prof. Remus Rus: era secretă treaba! Dar, când s-a uitat la copil…

Pr. Dorin Picioruș: era același!…

Prof. Remus Rus: era cel pe care îl botezase o dată, a doua oară…și acum era chemat să îl boteze a treia oară…Și le-a zis: „Știți, eu îl botez pe băiat!…Dar băiatul acesta a fost botezat de mine o dată”…Și atunci și-au dat seama…

Pr. Dorin Picioruș: că bunicii..

Prof. Remus Rus: …că bunicii din partea mamei și a tatălui îl botezaseră…

Deci, există în conducerea țării noastre un individ…care a fost botezat de două ori…și era cât pe-aci să fie botezat…

Pr. Dorin Picioruș: și-a treia oară…Pentru că membrii familiei au ținut, în secret, să îl boteze…

Prof. Remus Rus: Sunt lucruri frumoase!…Poate că acuma, cineva va zice: „Cum a putut preotul să facă acest lucru?”. Însă, domne, de unde știa el că este același copil la un interval de…la o altă adresă?…

Pr. Dorin Picioruș: S-a uitat la oamenii care au cerut Botezul…

Prof. Remus Rus: Dar…vezi!…El s-a dus, a făcut, așa cum trebuia…

Pr. Dorin Picioruș: E un exemplu de neînfricare. Pentru că, a te duce la o adresă…neidentificată…pe nepusă masă…

Prof. Remus Rus:  Așa erau vremurile!…

Pr. Dorin Picioruș: e o dovadă de curaj…de mare curaj…

Prof. Remus Rus:  Și curaj…dar a mers!…Este Domn Părinte în București, bine mersi…încă lucrează…Nu e pensionar! Încă lucrează…

Pr. Dorin Picioruș: Asta este o istorioară de Pateric!

Prof. Remus Rus:  O istorioară care ar merita să o cunoască toți…

Pr. Dorin Picioruș: Da! O să o cunoască mulți…

Prof. Remus Rus: Pentru că preotul, atunci când a fost chemat, s-a dus și a săvârșit Taina pentru care a fost chemat…Și au fost [multe] lucruri de genul ăsta…

Îmi aduc aminte…și numele lui pot să-l dau!…Un fost coleg de-al meu de doctorat, care a fost și protopop în București, avea un fișier special cu…

Pr. Dorin Picioruș: numere de telefon!…

Prof. Remus Rus: cu numele persoanelor speciale la care

Pr. Dorin Picioruș: fusese

Prof. Remus Rus: fusese…

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Prof. Remus Rus: Și pe fișa respectivă, el avea: numele, data,

Pr. Dorin Picioruș: unde stă

Prof. Remus Rus: ce problemă a avut, și așa mai departe…

Pr. Dorin Picioruș: O evidență internă!…

Prof. Remus Rus: O evidență…Și el mergea, de fiecare dată, și făcea…și scria acolo…iar listele respective cred că încă mai există…

Pentru că familia lui…băiatul și fiica lui cred că nu le-au aruncat…Și ar fi fost păcat! Pentru că asta este o mărturie a activității unui preot, care a lucrat, în taină, în tot Bucureștiul…Pentru că el era chemat în tot Bucureștiul…

Pr. Dorin Picioruș: De către oameni ai partidului…

Prof. Remus Rus: De către oameni, care aveau grijă de ei…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Până acum, domnule profesor, ne-ați vorbit despre singurătatea dumneavoastră comunicativă…despre momentele de realism pe care le-ați trăit în viața dumneavoastră…Și cred că ar trebui să ne explicați – așa cum ne-ați explicat, de-a lungul timpului, anumite nuanțe – modul în care ați ajuns la acest simț dezvoltat al limbii, care se observă în traducerile dumneavoastră? Pentru că am observat grija dumneavoastră față de cuvinte. Față de locul unde trebuie pus fiecare cuvânt în parte…

E un dar nativ, cu care v-ați născut…sau ați crescut acest simț al limbii? Cum intuiți care e locul cuvintelor?

Prof. Remus Rus: Știți ce se întâmplă?…Din…

Pr. Dorin Picioruș: E ceva nativ!

Prof. Remus Rus: Da, poate să fie și ceva nativ!…Eu am avut părinți simpli. Tata a fost tâmplar, iar mama a fost casnică.

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră ați întrecut orice ștafetă…

Prof. Remus Rus: Sora mai mare a fost Profesor de Chimie la Timișoara iar cea mică a rămas casnică, acasă, fiindcă exista pământul…

Pr. Dorin Picioruș: care trebuia muncit, da!…

Prof. Remus Rus: și să fie cineva, care să moștenească ceea ce este acasă, la țară…

Problema traducerilor…Și ăsta e un lucru foarte frumos!…Când am venit din Anglia în România, în 1969…am lucrat ca traducător…

Pr. Dorin Picioruș: 7 ani, nu?

Prof. Remus Rus: 7 ani…Până în 1975 am lucrat ca traducător.

Pr. Dorin Picioruș: La Patriarhia Română, la Relații Externe…

Prof. Remus Rus: Da, la serviciul de Relații Externe…Și acolo a trebuit să joc pe muchie [de cuțit]…mereu…

Pr. Dorin Picioruș:  cu sensurile cuvintelor…

Prof. Remus Rus: Trebuia să fii foarte atent…

Pr. Dorin Picioruș:  Să drămuiești cuvintele (râd)…

Prof. Remus Rus: Să drămuiești totul!…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: Patriarhul Justinian [Marina][4] întotdeauna îmi spunea: „Tinere!”. Eram tânăr la vremea respectivă, îți dai seama…„Tinere, vezi dacă zic ceva ce nu e bine și ai grijă, mare grijă cum traduci!”.

Pr. Dorin Picioruș:  Pentru că eu pot să fiu obosit…

Prof. Remus Rus: Pot să zic cine știe ce…și lucrurile să fie înțelese greșit…

Pr. Dorin Picioruș:  Adică avea încredere în dumneavoastră. Se lăsa pe mâna dumneavoastră în timpul traducerii…

Prof. Remus Rus: Niciodată nu mi-a zis…

Pr. Dorin Picioruș:  că ați tradus defectuos…

Prof. Remus Rus: că am spus ceva [greșit]…Dimpotrivă!…Îmi dădea mână liberă…și nu numai el! Patriarhul Justin [Moisescu][5], care a fost…care știa și ceva engleză…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: …a fost un om extraordinar! Un intelectual fin…un patriarh grozav…Și el știa engleză! Nu m-a corectat nicio singură dată…Când observa că nuanțez ceva, într-un anume fel,

Pr. Dorin Picioruș:  știa că mergeți pe o idee, că aveți un plan…

Prof. Remus Rus: zâmbea!…Zâmbea (zâmbind cu față veselă)!…

Pr. Dorin Picioruș:  În timpul discursului…

Prof. Remus Rus: Da!…El nu spunea nimic…ci se uita așa, lung…Avea

Pr. Dorin Picioruș:  un surâs al lui, care spunea…

Prof. Remus Rus: și prin asta spunea: „Știu că!…”.

Pr. Dorin Picioruș:  Te-am prins! (râd)…

Prof. Remus Rus: Te-am prins!…Știu că nuanțezi…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: Dar apropo de tradus…și de toată problema asta…

Pr. Dorin Picioruș:  E foarte important astăzi pentru România!

Prof. Remus Rus: E foarte important să se înțeleagă astăzi…

În 19…70, dacă nu greșesc, după ce România a recunoscut Israelul[6]…

Pr. Dorin Picioruș:  Da, ca Stat!…

Prof. Remus Rus: …și urma să trimitem ambasada noastră la Tel Aviv[7]. Și asta, încă odată, pentru ca să se vadă, cam ce fel de relații a avut cu comuniștii așa-numitul Patriarh roșu!

Este extrem de important acest lucru…

Pr. Dorin Picioruș: Adică Patriarhul Justinian [Marina]…

Prof. Remus Rus: Da, mă refer la Patriarhul Justinian acum!…Că el a fost numit de către mulți…Patriarhul roșu…

Pr. Dorin Picioruș: Da, între ghilimele!…

Prof. Remus Rus: Între ghilimele, da!…Ca să vedem…

Pr. Dorin Picioruș: Pe nedrept!…

Prof. Remus Rus: Dar nu numai pe nedrept…ci într-un mod mârșav…

Pr. Dorin Picioruș: Acum…Post factum[8]…

Prof. Remus Rus: Post factum…Sigur că da!…În perioada respectivă am fost chemat la departamentul Cultelor, la domnul Dogaru și domnul Nenciu, care erau președinte și vicepreședinte, și mi s-a zis așa: „Domnu’ Remus, mergi la Părintele Patriarh – că ei așa îi spuneau – mergi la Părintele Patriarh și îi spune că: miercuri, vor sosi din străinătate

Pr. Dorin Picioruș: Din Israel!…

Prof. Remus Rus: Nu numai din Israel…din America, din Israel, și cu Moses Rosen[9]…Va fi o delegație a evreilor din diaspora…și să îi primească foarte bine, pentru că noi suntem în procesul de recunoaștere a Israelului. Noi suntem…

Pr. Dorin Picioruș: Vrem să trimitem acolo ambasadă…

Prof. Remus Rus: și să se vadă că Biserica noastră nu este împotrivă”…

Pr. Dorin Picioruș: Că e prietenă cu Israelul…

Prof. Remus Rus: Am încercat să iau legătura cu Patriarhul. [Dar] secretarul lui nu mă lăsa să intru…până nu îi spun secretu’…Fiindcă ei mi-au spus: „Ăsta e secret de Stat! Nu spui nimănui decât Patriarhului Justinian”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Secretarul lui, Cazacu, care trebuia să știe despre toate și despre toți…nu m-a lăsat să intru până nu îi spun ce vreau să vorbesc cu Patriarhul. Iar eu i-am spus că nu, nu pot…pentru că e o taină…„Trebuie să îi spun personal acest lucru!”. Pentru că eram la începutul activității mele în Patriarhie…Nu știam o serie de…

Pr. Dorin Picioruș: relațiile dintre oamenii de acolo…

Prof. Remus Rus: Luni, m-a ținut de la 10 până la două în…

Pr. Dorin Picioruș: anticameră

Prof. Remus Rus: și n-am intrat! Marți, m-a ținut toată ziua: de la nouă și până la două și nu m-a lăsat să intru…Însă eu nu știam despre faptul, că toți cei care doreau să îl vadă pe Justinian, puteau să meargă după masa, pe la cinci, pentru că el se plimba anume

Pr. Dorin Picioruș: în afară…

Prof. Remus Rus: în parc și îi primea pe toți. Eu n-am știut lucrul ăsta la vremea respectivă!…În fine…Dar n-am putut să intru să-i spun

Pr. Dorin Picioruș: ce trebuia…

Prof. Remus Rus: să spun despre Moses Rosen și despre ceilalți doi…Nu dau numele, pentru că unul dintre ei este viu…și încă activ în…

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…

Prof. Remus Rus: …New York…Și, miercuri dimineață, la ora 10, am zis așa, în mintea mea: „Măi, ei mi-au spus mie! Este imposibil ca să nu-i dea telefon Patriarhului…

Pr. Dorin Picioruș: ca să-l înștiințeze

Prof. Remus Rus: că s-a schimbat toată politica și așa mai departe”.

Nu-mi puteam închipui că departamentul Cultelor nu comunică, [în mod] direct, cu Patriarhul…

Pr. Dorin Picioruș: Un gând bun!

Prof. Remus Rus: mai ales un astfel de gând.

…Și m-am dus a doua zi, dimineața, a ieșit Patriarhul Justinian exact când a venit delegația, am intrat cu delegația…eu fiind liniștit, având gândul că Patriarhul știe…

În schimb, când a început Patriarhul să vorbească…

Pr. Dorin Picioruș: v-ați dat seama…

Prof. Remus Rus: că nu știa nimic!…Absolut nimic…

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră erați calul troian, care trebuia să zică ceva (râd)!…

Prof. Remus Rus: Și ce-am făcut? L-am lăsat o vreme să vorbească mai mult…și eu am început să rezum. Însă Moses Rosen – Dumnezeu să-l ierte! – știa engleză, știa română…și se aștepta de la Patriarhul Justinian

Pr. Dorin Picioruș: să zică ceva…

Prof. Remus Rus: să zică ceva pozitiv! Să vorbească despre ceva din ce s-a vorbit[10]…și așa mai departe…

Și l-am lăsat vreo zece minute pe Patriarh să vorbească…am intrat în panică…am văzut că lucrurile merg din ce în ce mai rău…mai rău…m-am ridicat de pe scaun…m-am dus la urechea Patriarhului…și i-am spus: „Preafericirea Voastră, sunteți rugat să vorbiți pozitiv despre relația românilor cu Israelul, fiindcă România recunoaște statul Israel și vom trimite ambasadori!”.

Și mi-aduc aminte că…după ce i-am spus lucrul ăsta…Patriarhul s-a întors…

Pr. Dorin Picioruș: S-a luminat la față!…

Prof. Remus Rus: s-a întors frumos…și a zis: „Ei, după cum ziceam…”…

Pr. Dorin Picioruș: Despre cum ziceam? (încep să râd)…

Prof. Remus Rus: …Și a vorbit atât de frumos și despre Moses Rosen…și despre relațiile cu Israelul…și despre relațiile cu poporul lui Israel în istorie…cu Creștinismul…

Pr. Dorin Picioruș: Încât toți au rămas paf…

Prof. Remus Rus: Toți au rămas deosebit de încântați…de primirea pe care Patriarhul le-a făcut-o…

Dar ăsta e un semn uluitor al faptului că nu exista o comunicare clară între Biserică și comuniști…