Interviuri de conștiință (vol. 1) [32]
Interviuri de conștiință
(vol. 1)
*
Realizate
de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
***
Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a.
***
Pr. Dorin Picioruș: Au fost reintegrați după detenție…
Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu acolo însă unde le era locul…ci acolo unde puteau să câștige un ajutor și hrana zilnică a familiei lor.
Pentru că am amintit de Patriarhul Justinian, trebuie să spunem că s-a discutat mult pe tema lui. S-au făcut foarte multe
Pr. Dorin Picioruș: speculații, da!…
Pr. Prof. Adrian Gabor: Părerea mea – pe care am făcut-o publică în mai multe studii – e aceea că el avea o viziune de stânga, ca urmare a faptului că, fiind plecat din rândul preoților de mir și având familie, cunoștea lucrurile dar fusese și un militant activ al Partidului Național Țărănesc[1].
Și ajungând, plecat de la Băbeni[2], directorul Seminarului de la Râmnicu-Vâlcea[3], fiind sprijinit și de marele și valorosul arhiereu misionar Vartolomeu Stănescu[4], fost profesor la Facultatea de Teologie din București, el a putut să militeze pentru drepturile materiale sau nevoile materiale ale clerului și ale țăranilor în cunoștință de cauză. Astfel a întemeiat o serie de Bănci populare…
Pr. Dorin Picioruș: Da!…
Pr. Prof. Adrian Gabor: locale, care să protejeze capitalul ortodocșilor. De aceea, regimul care a pus stăpânire pe țară, s-a folosit la un moment dat de vederile de stânga ale Patriarhului Justinian. Pentru că nu au reușit, prin niciun mijloc, să îl convingă de perspectiva comunistă. Ci el promova principii biblice, evanghelice, care se suprapuneau peste unele idei sociale ale noului regim politic.
Vedeți, ciuma asta roșie a creat un mare rău pentru Biserica noastră Ortodoxă. Nu numai pe plan misionar dar și pe plan sufletesc. Pentru că, la un moment dat, o serie de oameni – noi, cu toții, avem slăbiciuni – cu slăbiciuni ca noi și ca alții, din alte timpuri, au devenit oportuniști. Și au trecut dintr-o barcă în alta…Chiar mari misionari au ajuns să facă rău Bisericii, ai cărei slujitori erau.
Totuși, în rândul ierarhiei, s-a suferit foarte mult. Facem o singură mențiune: unii dintre ierarhi au fost trecuți cu forța la Domnul, fiind otrăviți. E cazul lui Grigorie Leu[5], Episcopul Hușilor. Iar cu ocazia trecerii lui la Domnul, s-a închis și episcopia. S-a vorbit mult despre Irineu Mihălcescu[6]…
Pr. Dorin Picioruș: Da!…
ca și despre alți ierarhi din Ardeal[7]…
Dar în rândul ierarhiei – așa cum era ea: schimbată, epurată, pusă în retragere – o serie de verticali slujitori ai Bisericii credeau în „neveșnicia”
Pr. Dorin Picioruș: sistemului comunist
Pr. Prof. Adrian Gabor: a comunismului…Pentru că ei cunoscuseră, în mod anterior, situația din Rusia. Mulți atacaseră ateismul și prigoana din Rusia…și de aceea au suferit în anii [19]50.
Arhiereul – pensionat de către comuniști – Pavel Șerpe[8], într-o anumită discuție cu o persoană, care era informatorul Securității, conform notei acestuia sau a acesteia, din 15 aprilie 1960, spunea: „Conducerea țării se dă urât la preoți. Ei sunt arestați fără motive. Și sunt arestați anume cei mai buni predicatori, slujitori, cei mai morali oameni, pe motiv că sunt chiaburi, mistici, foști legionari, că au camuflat aur, arme și câte asemenea motive”.
Chiar Antim Nica[9] – care a avut o istorie destul de zbuciumată –, și care a fost locțiitor al unei eparhii din Basarabia – pentru că era basarabean la origine – era suspectat de faptul că propovăduia ideea unui regim trecător.
Informatorul Salcâm dă o declarație în anii 1949-50 și spune: „Episcopul Antim Nica ne propovăduiește că regimul de azi e trecător, credința va învinge, comuniștii sunt trădători, noi, preoții, să fim la datorie, anglo-americanii ne vor salva de haosul comunist”.
Antim Nica era pe punctul de a pleca Episcop în America dar faptul acesta nu s-a mai realizat. Iar cuvintele regretatului Episcop al Dunării de Jos sunt
Pr. Dorin Picioruș: profetice
Pr. Prof. Adrian Gabor: sunt profetice…dar, în același timp, ne prezintă ideea care circula în rândul
Pr. Dorin Picioruș: credincioșilor
Pr. Prof. Adrian Gabor: credincioșilor și monahilor. Căci așteptau o salvare de la americani. O salvare care nu a venit…
Pr. Dorin Picioruș: Care a fost utopică!
Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar utopia aceasta s-a spulberat după anul 1956, când n-au putut…sau nu au dorit să intervină în momentul Revoluției de la Budapesta[10]. Pentru că jocurile de putere erau stabilite între Moscova și America.
Și atunci românii noștri s-au lecuit de a mai crede că vin americanii și ne
Pr. Dorin Picioruș: salvează
Pr. Prof. Adrian Gabor: salvează…De altfel, ori de câte ori se pomenea numele Americii sau se menționau americanii, securiștii intrau
Pr. Dorin Picioruș: în alertă
Pr. Prof. Adrian Gabor: într-o mare agitație și își schimbau de multe ori planurile în funcție de discuțiile ce se petreceau în societate.
Episcopul Grigorie Leu, de care am amintit anterior, la predarea patrimoniului fostei Episcopii de Huși, la 28 februarie 1949, era convins că până după Paști se vor produce schimbări în țară și în străinătate, și astfel nu va mai fi nevoie să predea inventarul. El trăia cu nădejdea că Episcopia nu va fi închisă.
Pe de altă parte, speranța aceasta a „neveșniciei” comunismului sau a dispariției regimului cât mai rapid, exista și în mintea și inima Patriarhului Justinian. De aceea, acesta a avut o poziție destul de interesantă în privința noii Legi a Cultelor, din 4 august 1948.
„[11]Informatorul Matei, transmițând o notă informativă, nu era conștient de valoarea acestor informații peste timp și credea în „veșnicia” comunismului. Faptele incriminate s-au consumat la 6 februarie 1949, la București, când bibliotecarul de atunci al Institutului Teologic de grad universitar, nimeni altul decât Olimp N. Căciulă[12], un traducător din scrierile Sfinților Părinți, comunica unui devotat prieten, ordinul direct și expres al Ministrului Cultelor, Stanciu Stoian, de a prezenta într-un articol elogios, în revista Glasul Bisericii, noua lege pentru regimul general al Cultelor.
Potrivit acestei note, Patriarhul Justinian l-a chemat și i-a comunicat că «acest articol nu poate fi primit de revistă, întrucât Guvernul nu merită atâtea laude. Pentru că a lipsit Biserica de autonomie, a supus pe înalții conducători ai acesteia la multe controale și nu i-a primit pe niciunul în Parlament.
Biserica trebuie să fie diplomată față de Guvern,” – acestea sunt cuvintele Patriarhului [Justinian Marina]! – „fără a-l aproba mereu, ținând seama de nemulțumirile firești ale clerului».
Departe de a se supăra de acest refuz al Patriarhului, Olimp Căciulă a început, din cauza acestui fapt, să-l stimeze pe acesta pentru spiritul său practic, pentru viclenia sa oltenească, cu ajutorul căreia a știut să fie bine cu regimul dar totuși să își păstreze libertatea de acțiune în prietenia cu preoții liberali și țărăniști, grupul Nicoreanu, în vederea asigurării viitorului.
(fotografie)
Sfârșitul acestui document conține o informație și mai prețioasă, care, de altfel, se regăsește și într-o altă notă publicată în Cartea Albă a Securității[13], de către Serviciul Român de Informații[14], dar ignorată mult timp de oamenii Bisericii”.
Și afirmațiile Patriarhului se regăsesc în mai multe note informative…
Pr. Dorin Picioruș: Erau colportate de la unul la altul…
Pr. Prof. Adrian Gabor: Însă ele, fiind coroborate, sunt reale! Dacă ar fi venit doar de la o singură sursă [informativă],
Pr. Dorin Picioruș: puteau fi ambigue…
Pr. Prof. Adrian Gabor: Da!…Dar așa nu mai sunt. Au fost informații reale!…
Sfârșitul documentului conține o informație și mai importantă, chiar profetică.
„[15]Olimp Căciulă a prezentat apoi, că [Patriarhul] Justinian i-ar fi comunicat la sfârșitul discuției sus menționate, «să nu se enerveze, căci peste 50 de ani, dacă se va mai vorbi despre Karl Marx[16], se va vorbi numai ca despre un filosof oarecare, ale cărui învățături nu au avut rezultate practice durabile”.
Și iată că regimul n-a durat decât
Pr. Dorin Picioruș: 50 de ani…
Pr. Prof. Adrian Gabor: aproximativ 50 de ani…Mai precis: 45 de ani.
Pr. Dorin Picioruș: Da!…
Pr. Prof. Adrian Gabor: De altfel, nu doar acești ierarhi credeau într-o cădere
Pr. Dorin Picioruș: a regimului…și pentru care au suferit…
Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu una iminentă…ci după o anume perioadă de timp.
Un raport al unui serviciu extern României, aparținând unei biserici occidentale, viza situația din Patriarhia Ortodoxă Română în anul 1956, an în care a fost ales și instalat, ca Mitropolit al Ardealului, nimeni altul decât Iustin Moisescu. Acesta ajunge puțin mai târziu Mitropolitul Moldovei.
Iar raportul se prezintă ca o radiografie a
Pr. Dorin Picioruș: situației României
Pr. Prof. Adrian Gabor: a situației din Biserica noastră. Și în el sunt prezentați unii membri ai Sfântului Sinod, care aveau atitudini ostile sau ambigue față de
Pr. Dorin Picioruș: regimul comunist.
Pr. Prof. Adrian Gabor: Și aici mi-a plăcut foarte mult portretul pe care l-a făcut acest raport – de fapt, informatorul, care nu era nimeni altul decât fotograful lui Justinian – Mitropolitului Firmilian [Marin] al Olteniei[17].
Pr. Dorin Picioruș: Da!…
Pr. Prof. Adrian Gabor: Un valoros ierarh și din punct de vedere liturgic și moral dar și din punct de vedere intelectual. Pentru că a fost licențiat în mai multe domenii. Și a fost un sfătuitor de taină al…
Pr. Dorin Picioruș: Patriarhului
Pr. Prof. Adrian Gabor: Justinian…La acea dată avea vârsta de 54 de ani…Dar – spune informatorul – „ar fi mult mai bătrân. Este înalt și gras, complet albit, cu chip blând și cu caracter pașnic. Se bucură de multă simpatie în cercurile preoțești din Oltenia și este ținut la stimă deosebită de Justinian și de funcționarii de la Patriarhie”.
Și iată că aceste rapoarte, ca cel din care citez, erau, totuși, echilibrate. Exagerau în unele părți, pe când în alte capitole
Pr. Dorin Picioruș: erau făcute cu conștiință
Pr. Prof. Adrian Gabor: erau destul de echilibrate.
„Se spune c-ar avea 3, 4 diplome universitare, și că ar fi un profund cunoscător al istoriei Bisericii și al teologiei ortodoxe. Este comparat din acest motiv cu fostul Mitropolit al Transilvaniei, Nicolae Bălan, fără însă să aibă pornirile autoritare ale acestuia”.
(fotografie)
Și marchează raportul sau informatorul că: „nu este comunist. Ascendența lui asupra lui Justinian pare a fi numai de natură intelectuală. Își are reședința la Craiova, în casele confiscate de Guvern, de la fostul moșier Vorvoreanu[18], care trăiește în mare mizerie, ajutat de Mitropolit într-ascuns, ca să-și mai ducă și zilele”.
Inițial n-am vrut să dau citire întregului medalion. Dar este foarte interesant să vedem că Mitropolia a beneficiat de casele confiscate de la moșier, însă Firmilian, Mitropolitul, nu trecea cu vederea
Pr. Dorin Picioruș: pe adevăratul proprietar…
Pr. Prof. Adrian Gabor: Da…ci îl ajuta! Firmilian, de altfel, i-a ajutat pe mai mulți români decăzuți și persecutați de comuniști. Cum e cazul Prințului Brâncoveanu[19], care, la fel, își va duce bătrânețile în mizerie.
Firmilian a fost fiu de țăran de pe valea Buzăului[20]. Și raportul spune: „tatăl său mai trăiește în satul său natal, în vârstă de 80 de ani” și două surori ale lui Firmilian erau, conform aceluiași raport, călugărițe.
Informatorul, redactorul acestui raport, ne informează că Firmilian avea un colaborator de încredere, un anume călugăr Busuioc. Și atunci când nu era chemat la Patriarhie pentru diferite activități sau pentru sfătuire cu Patriarhul Justinian, [ÎPS Firmilian Marin] își petrecea timpul liber în lecturi sau făcea vizite misionare în eparhie.
[7] Că au fost omorâți într-un fel sau altul.
[11] De aici, intervievatul meu citește un text tipărit, probabil personal, pregătit pentru această discuție.
[12] A se vedea:
[13] Imaginea anterioară a fost preluată de aici:
[14] A se vedea: https://www.sri.ro/.
[15] Intervievatul meu continuă lectura textului pregătit.
[16] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx.
[17] Idem: http://ziarullumina.ro/documentar/mitropolitul-firmilian-marin-si-invatamantul-teologic-din-oltenia.
[18] Imaginea anterioară e preluată de aici:
[19] E vorba despre Constantin Basarab-Brâncoveanu, care și-a trăit ultimii săi 20 de ani sub comuniști, trăind în subsolul unei case de pe strada Frumoasa, din București, cf. art. http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/printul-roman-din-franta-31681.html.
[20] S-a născut în satul Plopeasa din Buzău [http://ro.wikipedia.org/wiki/Plopeasa,_Buz%C4%83u], în ziua de 18 februarie 1901, cf. art. http://ziarullumina.ro/documentar/mitropolitul-firmilian-marin-si-invatamantul-teologic-din-oltenia.
Pingback: Interviuri de conștiință (vol. 1) [34] | Teologie pentru azi
Pingback: Interviuri de conștiință (vol. 1) [35] | Teologie pentru azi