Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [36]
Traduceri patristice
*
vol. 5
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*** 
Sfântul Augustin,
Episcopul Hipponei
(13 noiembrie 354-28 august 430,
pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)
*
Despre Sfânta Treime
[cartea a treia]
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a.
***
Capitolul VIII
13. Așadar, nici nu se poate gândi altfel decât că aceste lucruri materiale vizibile sunt folosite după dorința acestor îngeri căzuți, dar, mai degrabă, după cea a lui Dumnezeu, de la Care [li] s-a dat [lor] această putere, întrucât [Cel] nemutat/ neschimbat [incommutabilis] judecă în scaunul Său preaînalt și duhovnicesc [sublimi et spirituali sede].
Căci chiar și apa și focul și pământul slujesc celor nedrepți, [care sunt] osândiți în ocnă, pentru ca să facă ceea ce doresc cu ele, dar [asta] întrucât le este permis.
[Și,] cu adevărat, acei îngeri răi nici nu sunt numiți creatori, din cauză că, prin ei, vrăjitorii, împotrivitori slujitorului lui Dumnezeu, au făcut broaște și șerpi: căci nu ei înșiși le-au creat pe acelea.
Căci anumite semințe ale tuturor lucrurilor, care se produc [nascuntur] într-un mod trupesc și vizibil, zac ascunse [latent] în elementele materiale ale acestei lumi.
Așadar, unele sunt acelea, din roade și din cele însuflețite, care sunt văzute ochilor noștri, și altele [sunt], cu adevărat, acele semințe ascunse ale acestor semințe[1], de unde, la porunca Ziditorului, apa a produs primele înotătoare și zburătoare [natatilia et volatilia], iar pământul [a produs] primii germeni/ mlădițe, fiecare după felul lor [sui generis germina] și primele animale, fiecare după felul lor [sui generis animalia] (Fac. 1, 20-25).
Căci nici nu au fost produși atunci germenii [fetus] în acest mod încât, în cele care au fost produse, acea putere [de viață] să se epuizeze, ci, în general, sunt dorite situațiile potrivite ale [condițiilor] moderate [temperamentorum], pentru cele care răsar [erumpant] și care parcurg ciclul complet al speciei.
Iată deci că cel mai mic germene [surculus] este sămânța, căci face un copac, [dacă este] încredințat pământului cum trebuie. Dar există o sămânță mai subtilă [subtilius semen] a acestui germen [surculi], în unele boabe [granum] ale aceleiași specii, și aceasta e vizibilă și pentru noi până astăzi.
Mai mult, există de asemenea o sămânță a bobului, [pe care,] deși nu o putem vedea cu ochii noștri, totuși, cu rațiunea noastră, noi putem să deducem [că există]. Pentru că, dacă nu ar fi o oarecare asemenea putere în acestea elemente, nu ar răsări atât de des din pământ acelea care nu au fost semănate acolo. Nici [nu s-ar naște] atât de multe animale, fie pe pământ, fie în apă, fără nicio amestecare anterioară între mascul și femelă, care totuși cresc și, unindu-se, dau naștere altora, deși ele însele s-au născut fără nicio unire între părinți.
Și, cu siguranță, albinele nu concep semințele puilor [filiorum] [lor] prin copulație, ci fiind împrăștiați [sparsa] pe pământ, îi culeg [colligunt] cu gura.
Căci Creatorul semințelor nevăzute este Însuși Creatorul tuturor lucrurilor. Întrucât oricare [dintre] lucruri, născându-se, ies în ochii noștri, [acestea deci] își primesc primul început al parcursului lor [existențial] din semințe tainice și cresc treptat până la mărimea [potrivită] și până la formele distinctive, după reguli care au fost așezate așa cum au fost de la început.
Așadar, așa cum pe părinți nu-i numim creatorii oamenilor, nici pe cultivatori [agricolas] nu-i numim creatorii roadelor, deși puterea lui Dumnezeu lucrează în interior[ul lor] prin mișcările lor exterioare, folosite pentru a crea aceste lucruri.
Astfel că nu pot fi considerați creatori nu numai îngerii răi, dar nici Dumnezeieștii Îngeri buni, chiar dacă, prin subtilitatea simțurilor [sensus] și a trupurilor lor, cunosc semințele acelor lucruri, mai tainice nouă, [pe care] le fac să apară fără percepere [din partea oamenilor], prin combinările [congruas] potrivite ale elementelor, și astfel produc condițiile favorabile pentru nașterea lucrurilor și accelerează creșterea lor[2].
Dar nici [Îngerii] buni [nu pot să facă] acestea, decât dacă poruncește Dumnezeu, nici cei răi în mod nedrept, decât dacă El îngăduie în mod drept acest lucru.
Căci răutatea celui păcătos are voința sa nedreaptă. Dar el primește această putere în mod drept, fie spre pedepsirea lui însuși, fie a altora, [adică] sau spre pedepsirea celor răi sau spre lauda celor buni.
[1] În apele originare și în pământul de la începutul lumii se aflau în latență semințele tuturor celor care aveau să răsară și să se nască pe pământ și în ape.
[2] Unele dintre observațiile asupra naturii, ale Sfântului Augustin sau ale celor din vremea sa, pot fi contestate astăzi din punct de vedere științific. Dar cugetarea sa rămâne valabilă, și anume aceea că anumite proprietăți ale elementelor naturale, care sunt cu mult mai presus de perspicacitatea omenească, pot fi folosite și de către îngerii căzuți (ca unii care, din îngăduința lui Dumnezeu, și-au păstrat o anumită acuitate proprie firii lor imateriale), pentru a face să se nască vietăți sau să apară lucruri cu o viteză extraordinară. Însă ei nu au putere creatoare ca Dumnezeu, ci doar, prin pronia Creatorului, se folosesc de capacitățile lor și de anumite proprietăți ale lucrurilor naturale, care sunt insesizabile pentru oameni.