Predică la acoperământul Maicii Domnului [1 octombrie 2014]
Iubiții mei[1],
praznicul de azi al Maicii Domnului este consecința unei vedenii.
Tocmai de aceea în icoana grecească de deasupra, una de secol XX[2], conținutul vedeniei e deasupra norilor slavei dumnezeiești. Pentru că iconograful, prin acei nori de lumină dumnezeiască, a vrut să ne spună că tot ceea ce vedem deasupra norilor iconizați e conținutul unei vedenii.
O vedenie avută în Biserică…
Și cel care a văzut-o este iconizat în partea dreaptă, jos, în veșmânt verde, cu pieptul dezgolit și cu barbă mare, albă…dimpreună cu tânărul cu care vorbește.
Și de aici, din partea de jos, din partea smereniei…se vede vedenia de sus…și începe praznicul nostru!
Cine este văzătorul vedeniei?
Cine este cel care a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu rugându-se pentru noi și acoperindu-ne cu acoperământul slavei sale?
Cui îi datorăm acest praznic plin de frumusețe și de bucurie dumnezeiască?
I-l datorăm Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos[3], pomenit pe 2 octombrie[4], care a adormit în anul 936 d. Hr.[5].
Și vedenia, pe cale de consecință, Sfântul Andrei a avut-o la sfârșitul secolului al 9-lea sau la începutul secolului al 10-lea d. Hr., la Constantinopol, în timpul împărăției lui Leon cel Înțelept[6], în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne[7]|[8].
Leon VI Filosoful sau Înțeleptul a împărățit între 886-912[9] la Constantinopol. Tocmai de aceea am precizat și eu că vedenia a avut loc în sec. 9-10.
Iar Sfântul Andrei a văzut vedenia după privegherea nopții, într-o zi de duminică, pe 1 octombrie, la ceasul al 4-lea din noapte[10]…
Și a văzut-o pe Maica Domnului, în vedenie, în acest fel: „stând în văzduh și rugându-se, strălucind ca soarele și acoperind poporul cu cinstitul său omofor”[11].
Văzând vedenia l-a întrebat pe ucenicul său, pe Sfântul Epifanie – adică pe tânărul iconizat lângă el – dacă o vede și el pe Maica Domnului. Și el i-a confirmat că o vede și că este înspăimântat de ceea ce vede[12].
În partea de sus este…vedenia…
Este darul lui Dumnezeu, primit de către Sfântul Andrei, cel urgisit de toți, pentru marea lui sfințenie.
Și în Biserică vedenia este fundamentală. Pentru că prin ea aflăm voia lui Dumnezeu.
Pentru că nu deducțiile noastre țin loc de revelație, ci revelația dumnezeiască este fundamentul teologiei noastre.
Maica lui Dumnezeu i s-a arătat Dumnezeiescului Andrei dimpreună cu mulți Sfinți și Îngeri, după cum vedem aici, însă între ei se distingeau Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Teologul[13].
În Icoana noastră ei sunt în dreapta Maicii Domnului. Primii de lângă ea. Dar vedem iconizați și Sfinți ierarhi în dreapta…pe când în stânga, cu coroană împărătească, e Sfântul Profet David, lângă el e Sfântul Apostol Pavel, în veșminte albastre cu tentă maronie și mulți alți Sfinți…pentru ca să ne arate că Maica Domnului este în mijlocul Sfinților și, dimpreună cu ei, ea este mijlocitoarea noastră cea fierbinte către Dumnezeu.
Însă văzătorul vedeniei, Sfântul Andrei, a devenit nebun pentru Hristos la cererea Domnului. Domnul i-a spus: „aleargă spre nevoința cea bună, gol să fii și nebun pentru Mine!”[14].
Și că El l-a chemat se vede din toate minunile pe care le-a făcut și din toate vedeniile pe care le-a avut.
În relație cu vedenia Sfântului Andrei, Mineiul pe octombrie [ed. BOR 1929] ne spune că acoperământul Maicii Domnului este „doctorie duhovnicească”[15] pentru noi, care ne vindecă de bolile sufletești[16]. Pentru că acoperământul sau omoforul pe care Sfântul Andrei l-a văzut în vedenie e, de fapt, tot harul pe care Maica Domnului ni-l dăruie prin rugăciunile sale către Prea Curata Treime, Dumnezeul nostru.
Prima cântare de la Vecernia Mică amintește de rugăciunea Maicii Domnului pentru noi[17]. Ea își întinde dumnezeieștile sale mâini și se roagă pentru noi[18].
Tocmai de aceea, „având bogăție de milostivire neîmpuținată”[19], Maica Domnului ne întinde tuturor „mână de ajutor”[20].
Ea luminează și înțelepțește ierarhia Bisericii. Îi povățuiește pe monahi, îi liniștește pe bătrânii evlavioși, e veselia tainică a fecioarelor și a văduvelor[21].
De aceea praznicul de azi e unul al încrederii și al bucuriei, pentru că Maica lui Dumnezeu ni s-a revelat în această vedenie ca rugătoare neîncetată pentru noi.
Prima cântare de la Vecernia Mare vorbește despre „luminatul ei omofor”[22]. Pentru că acoperământul ei este lumina dumnezeiască, cu care ne acoperă și pe noi.
Ea ne acoperă și, în același timp, ea însăși este „apărătoare și acoperământ puternic”[23] al Bisericii și al lumii, pe care ni l-a dăruit Hristos Dumnezeu[24].
Maica lui Dumnezeu este un dar pentru lume. Pentru că având îndrăzneală către Fiul ei, ea ajută celor credincioși[25].
Sinaxarul zilei ne prezintă rugăciunea Maicii Domnului pe care Sfântul Andrei a văzut-o în mod extatic în acea noapte:
„Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește și preamărește-i pe cei ce Te preamăresc pe Tine și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile”[26].
Tocmai de aceea praznicul e plin de bucurie: pentru că auzim cine și cum mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Iar din faptul că această vedenie a devenit un praznic al Bisericii vedem cinstea imensă pe care Biserica i-a dat-o Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos. Pentru că l-a creditat drept văzător de Dumnezeu și primitor de revelații dumnezeiești.
De aceea, iubiții mei, fără vedeniile și luminările și răspunsurile teologice pline de sfințenie ale Sfinților noi nu avem o teologie dumnezeiască ci o filosofie umană.
Numai în măsura în care gândim și aprofundăm adevărul revelat noi ne mișcăm în perimetrul voii lui Dumnezeu.
Pentru că Dumnezeu vorbește prin Sfinții Lui, vorbește prin cei care plac Lui, vorbește, în mod excepțional, prin cine nu te aștepți…dacă e nevoie.
Dacă Biserica are nevoie, dacă e prigonită, dacă sunt erezii, dacă sunt tulburări pe o anumită problematică teologică, morală, canonică, jurisdicțională, Dumnezeu vorbește prin cineva și liniștește duhurile noastre.
Numai că trebuie să ne curățim sufletele și trupurile pentru ca să înțelegem prin cine ne vorbește Dumnezeu.
Pentru că Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos, văzătorul Maicii Domnului rugându-se pentru noi…era disprețuit și minimalizat și batjocorit pe când trăia, crezându-l mulți un adevărat „nebun”…tocmai pe el, cel care avea vedenii dumnezeiești copleșitoare.
Sfințenia vieții lui a fost înțeleasă și canonizată de oameni duhovnicești, de oameni profunzi…nu de cei care îl luaseră la bătaie.
De aceea subliniez faptul că trebuie să ne curățim pe noi înșine și să ne rugăm lui Dumnezeu să vedem cu adevărat oamenii, pentru ca să nu-i confundăm pe Sfinții Lui…cu unii oarecare…
Și așa, văzând pe Sfinții Lui și pe plăcuții Lui, putem să ne rugăm cu toții Maicii Domnului ca să se roage pentru noi.
Căci ea păzește orașele și satele de cutremurul cel groaznic. Ea ne izbăvește din revărsarea apelor, din foc, din foametea duhovnicească și trupească. Ne ferește de fulgere și de trăsnete, de năvălirea celor de alt neam și de ucigașii tăinuiți, de vrăjmășia dintre noi și de cea casnică[27].
Fapt pentru care, așa cum ne-a învățat Acatistul zilei, strigăm către ea: „Bucură-te bucuria noastră! Acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperământ!”[28].
Și după cum știu foarte bine, din toate binefacerile revărsate în viața mea, Maica lui Dumnezeu e cu noi și ne ajută în fiecare clipă, dacă suntem plini de curăție și de încredere în ajutorul ei.
Rugați-vă Maicii lui Dumnezeu cu încredere de fii și ea vă va fi Mama voastră!
Rugați-vă ei cu simplitate și fără îndoială și ea vă va umple de frumusețe și de curăție dumnezeiască!
Căci se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră în fața Prea Sfintei Treimi, de unde ne vine nouă tot ajutorul, toată binecuvântarea și toată pacea.
Dumnezeu să ne umple de pacea și de mila Sa acum și în vecii vecilor. Amin!
[1] Scrisă în seara zilei de 29 septembrie 2014. O seară senină de luni.
[2] Preluată de aici:
http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/imagine/2010/03/01oct.jpg.
[3] Viețile Sfinților pe luna octombrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1999, p. 9.
[4] Idem, p. 32-48.
[5] A se vedea:
http://oca.org/saints/lives/2014/10/02/102838-blessed-andrew-the-fool-for-christ-at-constantinople.
[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_al_VI-lea_Filozoful.
[7] Idem: http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-vlaherne-67747.html.
[8] Cf. Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 9.
[9] Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_al_VI-lea_Filozoful.
[10] Cf. Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 9.
[11] Ibidem.
[12] Idem, p. 10.
[13] Idem, p. 14.
[14] Idem, p. 34.
[15] Mineiul pe octombrie, ed. BOR 1929, p. 16.
[16] Ibidem.
[17] Idem, p. 17.
[18] Ibidem.
[19] Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului, tipărite cu binecuvântarea PS Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2001, p. 126.
[20] Ibidem.
[21] Idem, p. 129.
[22] Mineiul pe octombrie, ed. BOR 1929, p. 19.
[23] Idem, p. 22.
[24] Ibidem.
[25] Ibidem.
[26] Idem, p. 27.
[27] Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului, ed. cit., p. 139.
[28] Idem, p. 140.
