Zi: 28 octombrie 2014

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

***

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

 [cartea a patra]

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a.

***

Așadar sufletul care a fost necredincios, [și care] acum [este] credincios, se spune că după dreptatea credinței înviază și viețuiește.

Trupul însă nu este muritor [moritorum] atât din cauza plecării sufletului [animae abscessum], care este să se întâmple, ci tocmai datorită slăbiciunii cărnii și a sângelui [infirmitatem carnis et sanguinis], pe care într-un loc, în Scriptură, îl numește chiar mort, vorbind Apostolul: „[dar] trupul cu adevărat”, zice, „este mort din cauza păcatului, însă sufletul/ duhul [spiritus] este viu pentru dreptate” (Rom. 8, 10). Această viață s-a făcut din credință, pentru că dreptul trăiește din credință (cf. Rom. 1, 17).

Dar ce urmează? „Deci dacă Duhul Celui care L-a ridicat/ înviat [suscitavit] pe Iisus din morți locuiește în voi, [atunci] Cel ce L-a ridicat pe Hristos Iisus din morți, va face vii [vivificabit] și trupurile voastre muritoare, prin locuirea Duhului Său în voi” (Rom. 8, 11).

6. Așadar, pentru această moarte îndoită [duplae] a noastră, Mântuitorul nostru dă pe cea una [simplam] a Sa. Și pentru ca să aducă învierea noastră în amândouă, pe cea una a Sa [Înviere] a pus-o înainte și a arătat-o [praeposuit et proposuit] în Taina și în pilda [Sa] [in sacramento et exemplo].

Și deci nu a fost păcătos sau necredincios, ci lucrarea a fost tocmai pentru ca să reînnoiască [ut renovari] [cele] în lăuntrul omului ca și cum sufletul Lui ar fi fost mort și să se reîntoarcă/ să învieze ca și cum ar fi revenit la viața dreptății.

Dar fiind îmbrăcat în trupul muritor și murind o dată, o dată și înviază și în aceasta singură El cântă/ armonizează [concinuit] cel două [învieri] ale noastre, [și] pe aceasta [Învierea Sa] în aceea [învierea noastră] a făcut-o taină a interiorului omenesc, [iar] în afară pildă [a învierii de obște].

Deci tainei interiorului nostru omenesc s-a dat acel glas, legat de moartea sufletelor noastre și arătând-o [pe aceasta] nu numai în psalm, ci cu adevărat și pe Cruce: „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Ps. 21, 1; Mt. 27, 46).

Acestui glas îi răspunde Apostolul, zicând: „Știind că omul nostru vechi este asemenea unui răstignit [simul crucifixus], ca să fie eliminat/ curățit [evacuetur] trupul păcatului, ca să nu mai slujim păcatului” (Rom. 6, 6).

Prin răstignire se înțeleg, desigur, durerile pocăinței în lăuntrul omului și ale acelei asceze a răstignirii vindecătoare, [iar] prin acea moarte este nimicită moartea necredinței/ neevlaviei [impietatis], întru care ne părăsește pe noi Dumnezeu.

Și, de aceea, printr-o astfel de cruce [a ascezei] se curățește trupul păcatului, pentru ca acum „să nu [mai] arătăm mădularele noastre ca arme ale nedreptății păcatului” (Rom. 6, 13).

Pentru că și lăuntrul omului, dacă, desigur, este înnoit din zi în zi (cf. II Cor 4, 16), este neîndoielnic vechi mai înainte de a fi înnoit.

Căci, de fapt, în interior se petrece ceea ce același Apostol zice: „Dezbrăcați-vă de omul cel vechi și îmbrăcați-l pe cel nou” (cf. Efes. 4, 22-24). Ceea ce astfel explică în cele ce urmează: „Pentru ca lepădând minciuna [mendacium], să vorbiți adevărul” (Efes. 4, 25).

Deci unde se leapădă minciuna, decât în lăuntrul [intus] [omului], pentru ca să locuiască în muntele sfânt al lui Dumnezeu cel ce grăiește adevărul în inima sa (Ps. 14, 1-2)?

Cu adevărat, învierea trupului Domnului este arătată a avea legătură cu taina învierii noastre lăuntrice/ interioare [interioris resurresctionis], [în acel loc scriptural] unde, după ce a înviat, a zis femeii: „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am înălțat la Tatăl Meu” (In. 20, 17).

Cărei taine îi răspunde Apostolul, zicând: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos [consurrexistis cum Christo], căutați cele ce sunt sus/ în înălțime [quae sursum sunt], unde Hristos este la dreapta lui Dumnezeu șezând. Cunoașteți cele ce sunt sus/ în înălțime” (Col. 3, 1-2).

Deci aceasta înseamnă a nu-L atinge pe Hristos, decât atunci când Se va sui la Tatăl: a nu cunoaște în mod trupește [cele] despre Hristos.

Cu adevărat, acum, moartea trupului Domnului are legătură cu exemplul morții omului nostru din afară [a trupului], pentru că, printr-o astfel de patimă mare, au fost încurajați robii Săi ca să nu se teamă de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul (Mat. 10, 28).

Pentru că zice Apostolul: „Ca să suplinesc/ să umplu [ut suppleam] cele ce lipsesc împresurărilor/ necazurilor [pressurarum] lui Hristos în trupul meu” (Col. 1, 24).

Și cu exemplul învierii omului nostru din afară [a trupului] se descoperă a avea legătură învierea trupului Domnului, pentru că a zis Ucenicilor: „Pipăiți și vedeți că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine având” (Lc. 24, 39).

Și unul dintre Ucenici, atingând chiar urmele/ cicatricile [cicatrices] Lui, a strigat zicând: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (In. 20, 28).

Și când trupul Aceluia s-a arătat [a fi] cu totul întreg, prin aceasta s-a demonstrat întru el ceea ce El a spus celor pe care i-a încurajat [să nu se teamă de moarte]: „[Nici] păr din capul vostru nu va pieri” (Lc. 21, 18).

De unde [de ce], deci, mai întâi, [a zis:] „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am înălțat la Tatăl Meu”, și de unde [de ce] apoi S-a înălțat la Tatăl fiind atins de către Ucenici, dacă nu pentru că acolo se sugera [insinuabatur] taina omului lăuntric/ interior [interioris hominis sacramentum], [iar] aici se oferea exemplul celui din afară/ exterior?

Sau poate cineva este atât de absurd și de împotrivitor adevărului, încât să îndrăznească să spună că El a fost atins de bărbați înainte de Înălțare, iar de către femei [doar] după ce S-a înălțat?

Pentru această pildă a învierii noastre viitoare, care a fost anticipată în Domnul [quod praecessit in Domino], zice Apostolul: „Hristos mai întâi/ începătură [initium], apoi cei care sunt ai lui Hristos” (I Cor. 15, 23).