Predică la Duminica a 26-a după Rusalii [2014]

Iubiții mei,

Evanghelia de azi [Lc. 12, 16-21] nu ne vorbește doar despre bogații în cereale ci și despre bogații în bani, despre bogații în cunoștințe, despre bogații în relații.

Despre bogații numai pentru ei…care nu vor să își pună banii, cunoștințele, relațiile în slujba oamenilor.

Pentru că bogăția întru Dumnezeu e dăruire. Este ieșire spre alții, e ajutorare a altora, așa cum a făcut și samariteanul din Evanghelia duminicii trecute.

Tot la fel, cel care cunoaște multe date științifice, care cunoaște limbi străine, care îi poate iniția pe oameni în multe meșteșuguri este om bogat, îmbogățit de Dumnezeu cu cunoaștere și pricepere. Însă dacă nu își pune darurile și cunoștințele în folosul lui Dumnezeu și al oamenilor, dacă nu face cu ajutorul lor fapte teologice, nu se îmbogățește în Dumnezeu ci în superbie.

Pentru că Dumnezeu iubește fapta bună, fapta gratuită.

Îl iubește pe cel care muncește în folosul altora fără plată, care se nevoiește să îi educe pe alții fără plată, care îi vindecă pe alții fără plată.

Pentru că Dumnezeu Se bucură să vadă că darul Său e dăruit mai departe. Că darul Său e o îmbrățișare a oamenilor și nu un perete rece.

Căci, la urma urmei, ce mare lucru facem noi, atunci când putem să îl ajutăm pe fratele nostru? Pentru că îl ajutăm din ceea ce ne-a dat Dumnezeu și nu de la noi. Căci goi am ieșit din pântece și goi ne vom duce de aici [Iov 1, 21]. Pentru că avem ceea ce avem tocmai pentru că El ni le-a dăruit, și ne dăruiește sănătate și viață ca să ne bucurăm de ceea ce El ne-a dăruit.

Dar dacă cunoștințele noastre științifice, dacă relațiile noastre cu oamenii, dacă banii și averile noastre îi pot ajuta pe alții, a le păstra exclusiv pentru noi înseamnă a ne umple de nefericire.

Căci îmbogățirea în Dumnezeu înseamnă umplerea de fericirea Lui, de slava Lui. Și cine împarte, la rândul său, înțelepciune duhovnicească și teologică, cine împarte adevărul și înțelegerea Lui, împarte bucuria și viața lui Dumnezeu.

Așadar, iubiții mei, a dărui o carte, a învăța pe cineva să facă pâine sau să cultive pământul, a învăța pe cineva o meserie sau o limbă străină, o știință sau cum să slujească lui Dumnezeu înseamnă a dărui din cele pe care Dumnezeu le-a rodit în noi.

Tot ceea ce dăruim ne umple de curăție și de iertare, pentru că Dumnezeu lucrează în noi pe măsura faptelor noastre bune.

Să ne umplem de bucuria Lui, iubiții mei, pentru ca postul nostru să fie post curățitor, post luminător, post plin de bucurie veșnică! Amin.