Ființa și credința (vol. 2). Persoana [2]

[Pr. Prof. Dr.] George Remete, Ființa și credința (vol. 2). Persoana, Ed. Paideia, București, 2015, 861 p.

*

Prima parte e aici.

*

Heidegger a fost vehement față de Husserl, afirmând că filosofia lui este una idealistă, fiind „ultima consecință și supraviețuire a idealismului”, p. 47.

De unde vine aplecarea Părintelui Remete pentru donare/ a dona? De ce nu a dărui? A se vedea p. 57.

Tot Heidegger „a respins concepția teologică despre spirit și conștiință ca subiect, socotind-o psihologistă. Dar noi reamintim că această concepție – după care conștiința ar fi o componentă a sufletului sau a psihicului – a aparținut numai filosofiei și teologiei vechi (îndeosebi în secolul XIX), până în secolul XX”, p. 59.

Din p. 61 începe capitolul I, 3, intitulat: Libertate, necesitate, hazard, destin, noroc; libertate relativă.

„spiritul și conștiința sunt afirmabile numai prin libertate, numai pentru că există libertate. [Căci]…libertatea este existența ca posibilitate, iar spiritul și conștiința sunt întruparea libertății sau existența concretizată”, p. 61.

Libertatea la Böhme este „total impersonală și are toate datele naturii, nu ale libertății. Căci dincolo de bine și de rău nu e libertatea, ci impersonalul și neființa”, p. 65. Iar dacă „Berdiaev și Moltmann insistă pe faptul că libertatea este dincolo de ființă”, Părintele George  afirmă că „libertatea este dincolo de natură și de ființă, dar nu dincolo de adevăr sau de persoană”, p. 66.

„insondabilul de dincolo de ființă este numai persoana”, p. 66. „Gândirea elină și cea medieval-germanică…anulau de fapt omul, libertatea. Căci omul nu există dacă nu e persoană”, p. 73.

„Pentru gândirea creștină tragedia n-are ce căuta în Dumnezeu, tocmai pentru că El este numai libertate și deloc necesitate”, p. 73.

În p. 73, autorul folosește verbul a abzice (de la lat. abdicere, care înseamnă „a nu admite, a refuza”) în fraza: „tragedia apare numai atunci când persoana creată abzice de la libertate”.

„misterul nu înseamnă tragedie”, p. 76. Tot în p. 76, autorul găsește că Trubețkoi [Трубецкoй] este „mai atent și mai fidel Tradiției creștine decât Bulgakov”. În p. 78 citează din nou din Jean Guitton, care afirma faptul că „probabilitatea matematică…ca universul să fi fost zămislit de către hazard este practic nulă”.

„Libertatea înseamnă responsabilitate iar întâmplarea anulează responsabilitatea. Cei care încearcă să afirme omul sau persoana ca întâmplare fie uită că numai ca persoană e omul responsabil, fie vor să evite responsabilitatea prezentând faptele lor reprobabile ca produsul întâmplării”, p. 79.

„pentru teologia creștină nu există noroc; [ci] există suveranitate și preștiință divină, pronia divină și libertatea omului”, p. 81.