Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 14 la Faptele Apostolilor [20]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

***

Și există și o zicală, care spune că: a-l cinsti pe altul înseamnă a te cinsti pe tine însuți. De aceea, și a abuza de altul înseamnă a-ți bate joc de tine însuți.

Repet, nimic nu va putea să ne rănească, decât dacă noi înșine ne rănim, nici nu mă va putea face nimeni sărac decât dacă mă fac eu însumi.

Căci haideți să privim lucrurile în acest fel: să zicem că am un suflet calic și că toți își împart cu dărnicie toată averea lor cu mine. Și ce dacă? Atâta timp cât sufletul nu se schimbă, este totul în zadar.

Să zicem că am un suflet nobil și că toți iau averea mea de la mine. Și ce-i cu asta? Atâta timp cât tu nu îți faci sufletul tău calic, nu se întâmplă niciun rău.

Să zicem că viața mea este necurată și că toți oamenii spun exact contrariul despre mine. Și ce-i cu asta? Căci deși ei spun asta, totuși nu gândesc asta despre mine în inima lor.

Iarăși, să zicem că viața mea este curată și că toți spun despre mine exact opusul. Și ce dacă? Căci în conștiința lor se vor osândi pe ei înșiși, din moment ce nu sunt încredințați de ceea ce spun.

Așa după cum nu trebuie să primim laudele, tot așa nici acuzațiile.

Și de ce spun aceste lucruri? Nimeni nu va putea niciodată să uneltească împotriva noastră, nici să ne pună sub o acuzație rea, dacă noi alegem (ca ei să nu o facă).

Și în ce fel [e] aceasta, vă întreb acum? Lăsați-l să mă târască într-o curte de judecată, lăsați-l să aducă acuzații injurioase, lăsați-l, dacă vreți, să ia și sufletul din mine. Și ce face cu asta?

Ce înseamnă să suferi aceste lucruri, în mod nemeritat, pentru puțin timp?

Bine, dar acesta, zici tu, este în sine un lucru rău.

Da, dar a suferi în mod nemeritat este în sine un lucru bun. Ce? Ai vrea ca suferința să fie meritată?

Să vă dau din nou o pildă filosofică, de la unul dintre înțelepți[1]. Cineva, spune istoria, a fost omorât[2]. Iar unul dintre ucenicii înțeleptului i-s spus: Jale îmi este pentru că a trebuit să sufere pe nedrept. Acela s-a întors către el [și i-a răspuns]: De ce, cum este aceasta, a zis el, ai fi vrut să sufere pe drept? Ioan [Botezătorul], de asemenea, nu a fost omorât pe nedrept? [Și] pe cine compătimești mai degrabă: pe cei care au suferit moartea în mod drept sau [pe el? Nu-i consideri pe ei nenorociți, iar] pe el nu-l admiri?

Deci ce înseamnă a fi jignit, pentru cineva care nu numai că nu este rănit[3], ci are un atât de mare câștig de la moartea însăși?

Dacă omul ar fi fost cu adevărat nemuritor, iar acest lucru l-ar fi făcut muritor, atunci fără îndoială că aceasta ar fi însemnat o pagubă.

Dar dacă este muritor, iar prin rânduiala naturală așteaptă [ca] moartea [să vină] puțin mai târziu, iar vrăjmașul său nu s-a așteptat să moară și să aibă și slavă împreună cu aceasta, ce rău e în asta?

Deci să ne avem sufletul în bună rânduială și nu va fi niciun rău din afară.

Însă, nu sunteți în situația de a fi slăviți [în societate]? Și ce dacă? Cel ce este cu adevărat bogat, acela ține la slavă.

Dacă aș fi mărinimos/ cu suflet mare, nu aș avea nevoie de nicio slavă. Dacă aș fi plin de slavă deșartă, cu cât aș avea mai multă, cu atât aș vrea mai multă.

În felul acesta voi deveni foarte faimos și voi primi cinste multă, și anume: dacă disprețuiesc slava [deșartă].

Știind acestea, să fim mulțumitori Celui care în mod liber ne-a dăruit nouă o asemenea viață și să o ducem pe ea spre slava Lui. Căci a Lui este slava, în veci. Amin.


[1] Socrate apud Diogene Laertios și Xenofon, Memorabilia.

[2] Prin condamnare nedreaptă.

[3] De unele ca acestea.

17 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *