Viețile Sfinților 1. 5

22 iulie, 2015 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș 2 comments

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a.

***

În 2001, Părintele Profesor John Anthony McGuckin[1] publica la New York St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography[2]. Și el își începe cartea cu un sinopsis cronologic al vieții Sfântului Grigorie. Din care aflăm că Sfânta Nonna își convertește soțul în 325, iar în 326 se naște Sfânta Gorgonia [Γοργονία], sora mai mare a Sfântului Grigorie Teologul, care e pomenită pe 23 februarie[3]. În 328-329, tatăl său e hirotonit Episcop de Nazianzos, pe când în 329/330 se naște Sfântul Grigorie Teologul la Karbala, la moșia familiei de la Arianzos, lângă Nazianzos, în sud-vestul Cappadociei.

În 331/332 se naște fratele său, Sfântul Chesarios [Καισάριος], pomenit pe 9 martie[4], iar între 342-344, Sfântul Grigorie Teologul face primele sale studii sub îndrumarea tutorelui său Carterios și a lui Amfilohios. Între 345-346 face studii de retorică în Chesaria Cappadociei, între 347-348 face excursii de studiu în Chesaria Palestinei și Alexandria, împreună cu Sfântul Chesarios și cu Carterios, stând puțin timp în Alexandria Egiptului[5]. În 348, Sfântul Grigorie pleacă din Egipt, însoțit de Carterios, și se îndreaptă spre Atena. Și în acest an are loc furtuna de pe mare, în luna noiembrie[6].

Între 348-358, timp de 10 ani, Sfântul Grigorie face studii la Atena. Aici îl va cunoaște pe Sfântul Vasile cel Mare[7]. În 358-359, Sfântul Grigorie se întoarce acasă. Conform Scrisorii a 3-a a Sfântului, la Nazianz își arată elocvența sa oratorică. Se retrage în semi-recluziune pe moșia familiei și îl vizitează uneori pe Sfântul Vasile în Pont.

În 361, tatăl său îl forțează să se facă Preot. În 362 el fuge, pe timp de iarnă, în Pont, de Epifania Domnului (6 ianuarie). E posibil ca acum să fii pregătit, împreună cu Sfântul Vasile, Filocalia, despre care unii spun că a fost făcută între 358-359. Tatăl său, Episcopul, socotește că fiul său Grigorie a fugit de hirotonie pentru că nu a putut face o mărturisire ortodoxă de credință. Grigorie se întoarce acasă de Paști, în 362.

În 363, Sfântul Grigorie termină Contra Julianum. Formată din Predicile 4 și 5[8], cf. PG 35, col. 531-720. Contra lui Iulianus e scrisă împotriva împăratului Iulian Apostatul, care va muri pe 26 iunie 363[9].

În 364 îl vizitează pe Sfântul Vasile, după care se întoarce în Nazianz[10]. În 368 adoarme fratele său, Sfântul Chesarios, pe când în 369/370 adoarme sora sa, Sfânta Gorgonia. Astfel își pierde frații, unul după altul, pomenindu-i în predicile sale. Pe frate în Predica a 7-a și pe soră în Predica a 8-a[11].

În 372, Sfântul Vasile cel Mare îl desemnează Episcop de Sasima. Are loc hirotonia sa întru episcop și rostește Predicile 9, 10 și 11. Se întoarce la viața sa pustnicească și scrie Scrisorile 25-28.

La sfârșitul lui 372, Sfântul Grigorie se stabilește la Nazianz, fiind Episcop ajutător pentru tatăl său. Acum scrie Predica a 12-a. În 373 scrie Predica a 13-a, a 16-a și a 17-a, Epistolele 56-60, 61-62, 245-248 dar și poemul Tânguire pentru sufletul meu[12].

În 374 adoarme tatăl său, Sfântul Grigorios de Nazianzos și rostește Predica a 18-a. Sfântul Vasile cel Mare e prezent la înmormântare. Peste câteva luni, tot în 374, adoarme și mama sa, Sfânta Nonna. Scrie Epistolele 63-71 și 79 și Predica a 19-a[13]. Și astfel, după ce și-a pierdut frații, la scurt timp unul după altul, își pierde ambii părinți în același an: în 374.

Între 375-378 Sfântul Grigorie a trăit retras în Seleucia. Scrie Epistolele 72-79[78]. Sfântul Grigorie e chemat să ajute comunitatea ortodoxă din capitala imperiului. În 379 Sfântul Grigorie vine în Constantinopol și rostește Predicile 20, 22, 24 și 32. Predica a 24-a e din data de 2 octombrie 379[14].

În 380, după Paști, Sfântul Grigorie rostește Predicile 23 și 33, scrie Epistola 77, apoi Predicile 21 (pe 2 mai), 34 și 41 (de Cincizecime), iar în vara și în toamna lui 380 rostește Predicile sale teologice în casa transformată în Biserica Anastasia, adică Predicile 27-31. În același an are loc conflictul cu Maxim Cinicul, scrie Predicile 25 și 26, pe 27 noiembrie 380 e instalat în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol ca Arhiepiscop, rostește Predicile 36, 38, 37[15].

În 381 rostește Predicile 39 și 40, în luna mai începe Sinodul al II-lea Ecumenic, în lunile iunie și iulie prezidează Sinodul după adormirea Sfântului Meletios, își dă demisia la presiunea unor sinodali, rostește Predica 42, se retrage la Arianzos, în locul unde s-a născut. Aici scrie Scrisorile 88-90, 95-97, 99-100, 128-129, 153, 157 și mai multe poeme.

În 382 administrează Biserica tatălui său din Nazianz, începe poemul autobiografic despre viața sa, în luna ianuarie rostește predica memorială în cinstea Sfântului Vasile cel Mare, adică Predica 43[16]. Pentru că Sfântul Vasile cel Mare adormise în data de 1 ianuarie 379[17]. Și scrie Epistolele 91-94, 130, 167, 171-172 și 224. Între 382-383 își reia îndatoririle la Nazianz. Rostește Predicile 44 și 45, caută un nou Episcop pentru Nazianz, scrie Epistolele 87, 103-124, 126-127, 131-152, 154-156, 158-166, 168-170, 173-181, 183-192 și 249[18].

Se retrage pentru tratament în 383 la Xanxaris. Dispute cu apolianarismul la Nazianz, scrie Epistolele 101 și 125[19].

În 384 hirotonește pentru Nazianz pe o rudă a sa, pe Eulalios, scrie Epistolele 157, 182, 102 și 202, se retrage în mod definitiv la moșia sa din Arianzos. Scrie poeme, boala sa se agravează, scrie Epistolele 51-55, 193-196, 224-225[20].

În 387, Sfântul Grigorie scrie Epistola 203, poemele și scrisorile finale, își pregătește ediția scrisorilor și pe cea a predicilor sale, scrie Epistolele 197-201, 204-223, 235, 239, 240. Iar în anul 390/391, Sfântul Grigorie Teologul, stâlpul Bisericii, adoarme la Arianzos, proprietățile sale revin Bisericii și sunt eliberate familiile de robi pe care le avusese în posesie. Nicobulos, nepotul lui, este executorul testamentar și editorul operei sale.

Episcopul Eulalios, vărul Sfântului Grigorie și succesorul său la Nazianz, îi editează și publică unele dintre predicile sale[21].

În 431, la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, Sfântul Grigorie e citat ca o mare autoritate teologică, pe când în 451, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, Sfântul Grigorie este numit „Grigorie Teologul”[22] și devine „cel mai frecvent publicat scriitor din tradiția manuscriptică bizantină”[23].

Pentru Părintele John Anthony McGuckin, Sfântul Grigorie Teologul este „cel mai mare stilist al epocii patristice”[24]. Însă „epoca patristică” nu s-a încheiat vreodată în Biserică ci ea este un continuum de la Apostoli și până la a doua venire a Domnului. Pentru că Domnul a avut, are și Își va avea slujitorii Lui în Biserică, cei care vor călăuzi întru adevăr Biserica.

Și autorul citează abundent din ΠΕPI EAYTOY/ De seipso, cf. PG 37, col. 969-1452, dar și din predicile sale.

Și ne spune că Karbala a fost moșia sa, situată pe coasta unui deal, în apropierea satului Arianzos, care e la 14 kilometri sud-vest de orașul Nazianzos. Probabil e vorba de satul actual Güzelyurt[25] din Turcia (până în 1922 fiind grecesc, și se numea Gelveri), situat pe strada care leagă localitățile turcești Urgup și Aksaray. Pe când Nazianzos este astăzi satul Bekarlar[26], situat în sud-vestul localității moderne Aksaray, la 100 de km sud-vest de Chesarea, actualul Kayseri. Iar la 7 km sud și pe dealurile din Güzelyurt, pe o creastă abruptă, e vechiul Arianzos, actualul Sivrihisar[27].

Despre filosofia sectei în care a fost tatăl Sfântului Grigorie înainte de a deveni creștin, autorul spune că era un amestec între mitologia păgână și teologia ebraică[28].

Iar Sfântul Chesarios, fratele Sfântului Grigorios Teologul, a fost un eminent medic la Constantinopol și s-a numărat printre confidenții împăratului Iulian Apostatul, înainte ca el să persecute Biserica. După moartea lui Iulian, Sfântul Chesarios și-a refăcut carierea politică și a fost trezorierul imperial al Bitiniei până la moartea sa prematură[29].

Sfânta Gorgonia și-a convertit soțul, pe Alipios, aidoma mamei sale, locuind cu el în Iconium[30]. Bunica Sfântului Grigorie, Gorgonia cea Bătrână, a fost mama unchiului său, Amfilohios, și a mamei sale, Nonna, ea fiind soacra unui episcop și bunica altor doi episcopi[31].

Sfântul Grigorie însuși vorbește despre metaniile, rugăciunile, postirile și lacrimile de zi și de noapte ale Sfintei Nonna, mama sa, pentru ca Dumnezeu să îl mântuiască pe soțul ei. Și ea l-a sfătuit și certat în chip și fel[32] până l-a adus la Biserică și astfel a putut să ajungă Episcop al Nazianzosului.

Iar despre Sfânta Gorgonia, în eforturile sale de a-și converti soțul soldat, Sfântul Grigorie spune că deși era legată trupește de soțul ei, ea avea drept cap al ei pe Dumnezeu, pentru că I se dăruise cu totul Lui[33].

Alipiana a fost nepoata preferată a Sfântului Grigorie Teologul, iar mai apoi, fiul ei, Nicobulos, a fost ucenicul său, moștenitorul său și editorul operelor sale[34].

Părintele McGuckin consideră că Sfântul Grigorie și-a iubit tatăl foarte mult[35], deși tatăl său și-a exercitat „o putere manipulatoare [the manipulative power]” asupra lui Grigorie[36], iar despre mama sa a afirmat că „a fost un administrator al bunurilor în termenii generozității creștine [in terms of Christian largesse]”[37].

În predica de la înmormântarea tatălui său, Grigorie l-a numit pe tatăl său „al doilea Noe” pentru că acesta a ridicat Biserica de la Nazianz cu mâinile lui și din propriile sale resurse[38].

Iar Sfânta Nonna, când era însărcinată cu Sfântul Grigorie Teologul, a văzut în vis fața lui, a copilului ei din pântece. Pentru că s-a rugat lui Dumnezeu pentru acest lucru. Și a avut o vedenie în timpul visului, în care a văzut înfățișarea Sfântului Grigorie Teologul și numele pe care trebuie să îl poarte[39]. Lucru pe care Sfântul Grigorie îl scrie în Despre sine însuși, v. 68-78, cf. PG 37, col. 1034-1035[40].

Astfel aflăm că Sfântul Grigorie și-a primit numele în mod minunat în vedenia visului și că mama sa l-a văzut mai înainte de a-l naște și a fost astfel încredințată de faptul că el va fi un om al lui Dumnezeu.

Sfânta Gorgonia s-a căsătorit la vârsta de 16 ani și a început să locuiască în Iconium iar soțul ei era mult mai în vârstă și avansat în cariera militară[41]. Pe când, Sfântul Grigorie Teologul își începe cultura sa teologică în Caesarea Maritima/ Παράλιος Καισάρεια sau Chesaria Palestinei[42], care e în Iudea, la țărmul Mării Mediterane[43].

Numai că aici Sfântul Grigorie nu a venit numai pentru teologie, pentru că deja era atras de retorică și de studiile literare[44].

În Chesaria Palestinei, Grigorie l-a cunoscut pe Tespesios, profesor de retorică, pe care îl cunoștea și Sfântul Ieronim[45]. Însă Grigorie îl receptează pe Tespesios drept profesorul care l-a inițiat în analiza literară[46].

Numai că adevăratele sale studii, subliniază autorul, Sfântul Grigorie le face la Atena[47]. Până ajunge la Atena, el îl întâlnește în Alexandria pe Didimos și îl aude interpretând Sfânta Scriptură. Iar exegeza sa simbolică [his symbolic exegesis] – eu i-aș spune duhovnicească, pentru că presupune o înțelegere a textului Scripturii prin luminare dumnezeiască – devine paradigmatică pentru Sfântul Grigorie[48].

Sfântul Grigorie a vorbit și despre cunoștințele medicale pe care le avea Sfântul Vasile cel Mare[49].

Drumul de la Alexandria la Atena, pe mare, a durat 25 de zile și de nopți și aici trăiește marea furtună, care îl cutremură și îl face să se adăpostească în cotloanele prorei corăbiei, fiind înfricoșat pentru viața sa[50]. Însă toți cei de pe corabie strigau către Hristos, deși nu-L cunoșteau pe Dumnezeu[51].

Dar Sfântul Grigorie nu a strigat numai către Dumnezeu ci și către mama lui, către Sfânta Nonna, în timpul furtunii. Iar un copil de casă din anturajul lui [a servant boy from his entourage], i-a povestit Sfântului Grigorie că în mijlocul întunericului el a văzut-o, ca într-un vis, pe Sfânta Nonna mergând spre corabie și trăgând-o cu o singură mână către țărm [walking to the ship and dragging it single-hand to the shore][52]. Sfântul Grigorie va vorbi despre acest lucru în predica de înmormântare pentru tatăl său, la 36 de ani după această minune, dar va spune și faptul că ea i s-a arătat lui în vis[53].

După ce a fost mântuit în furtună de către Sfânta sa mamă Nonna, care era în viață și nu adormită, corabia în care călătorea Sfântul Grigorie a trecut de Rodos[54] și a venit spre Aegina[55], care este cea mai apropiată insulă de Atena[56].

La Atena îl întâlnește și se împrietenește cu Sfântul Vasile cel Mare, dar tot aici îl întâlnește pe Iulian Apostatul, pe viitorul împărat, pe Sofronios Cappadocianul, viitorul prefect al Constantinopolului și stăpânul serviciilor în administrația imperială, pe Iulian al Frigiei și pe Evstohios și Stagirios, ultimii doi devenind profesori de retorică[57].

Și pentru ca să ne arate cultura Sfântului Grigorie Teologul, autorul ne spune că el a citat în scrierile sale din Anaxilas, Apollonios de Rodos, Aratos, Aristofanes, Aristotel, Callimahos, Demostenes, Diogenes Laertios, Evagoras, Heraclitus, Herodotos, Hesiod, Homer, Isocrates, Lucian, Lisias, Filo, Focilides, Pindar, Platon, Plutarh, Sappho, Simonides, Socrate, Teocritos, Teognis și Tucidide[58].

[1] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/John_Anthony_McGuckin.

[2] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, Pub St Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 2001, 433 p.

[3] Idem, p. vii. A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2229/sxsaintinfo.aspx, http://paginiortodoxe.tripod.com/vsfeb/02-23-sf_gorgonia.html.

[4] Ibidem.

A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2389/sxsaintinfo.aspx.

[5] Ibidem. [6] Ibidem. [7] Idem, p. viii. [8] Ibidem.

[9] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iulian_Apostatul.

[10] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. viii.

[11] Idem, p. ix. [12] Ibidem. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] Idem, p. x. [16] Ibidem.

[17] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare.

[18] John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. x.

[19] Idem, p. xi. [20] Ibidem. [21] Ibidem. [22] Ibidem. [23] Ibidem. [24] Idem, p. xxi.

[25] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%BCzelyurt.

[26] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Bekarlar,_G%C3%BCla%C4%9Fa%C3%A7.

[27] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Sivrihisar.

Cf. John A. McGuckin, St Gregory of Nazianzus. An Intellectual Biography, op. cit., p. 2, n. 3.

[28] Idem, p. 3, 6. [29] Idem, p. 4. [30] Ibidem. [31] Idem, p. 5 și p. 5, n. 16. [32] Idem, p. 5. [33] Ibidem. [34] Idem, p. 6. [35] Idem, p. 8. [36] Idem, p. 16. [37] Idem, p. 11. [38] Idem, p. 16-17. [39] Idem, p. 24. [40] Idem, p. 24, n. 91. [41] Idem, p. 36.