Viețile Sfinților 1. 7

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

*

Paul Gallay (Doctor în Litere și Profesor la Facultatea Catolică din Lyon), în 1943, la Paris, a publicat o Viață a Sfântului Grigorie de Nazianz[1]. Și în bibliografia de la începutul cărții, el ne spune că editio princeps a Sfântului Grigorie Teologul a purtat titlul: Gregorius Nazianzenus, Opera omnia, graece et latine, Basileae [Basel], 1550, fiind in-folio[2].

În cartea lui Samuel Friedrich Wilhelm Hoffmann, Bibliographisches lexikon der gesammten litteratur der Griechen[3], în vol. al 2-lea, în p. 173, titlul în greacă al ediției de la 1550 e acesta:

ed. 1550

Din aceeași ediție germană, aflăm că a doua ediție a operei Sfântului Grigorie Teologul a fost publicată între 1609-1611, a treia în 1630, a 4-a în 1690, a 5-a în 1753, a 6-a în 1778 (tot din p. 173).

Paul Gallay amintește ediția Predicilor teologice a lui A. J. Mason, pe care acesta a publicat-o la Cambridge, în 1899[4], dar și pe comentatorii Sfântului Grigorie de-a lungul timpului[5]. Primul comentator amintit este Eliae, Mitropolitul Cretei, din sec. al 10-lea, al cărui comentariu e cuprins în PG 36, col. 757-916. Al doilea comentator amintit este Nicetas al Heracleei (sec. 11), al cărui comentariu e cuprins în PG 36, col. 943-984. Al 3-lea: Starețul Nonnos (sec. al 6-lea), al cărui comentariu e cuprins în PG 36, col. 985-1058. Al 4-lea: Vasile cel Mic (sec. 10), care are comentariul tot în PG 36, între col. 1079-1206. Însă în PG 36 avem și un comentator anonim (?) al Sfântului Grigorie Teologul, al cărui comentariu este între col. 1205-1256[6].

În sec. al 8-lea, Cosma Ierusalimiteanul comentează poemele Sfântului Grigorie Teologul. Comentariul său e cuprins în PG 38, col. 341-680. Iar în sec. al 9-lea, un alt comentator al poemelor sale este Nicetas David. Al cărui comentariu e în PG 38, col. 681-846[7].

Prof. Gallay vorbește și despre edițiile biografice ale Sfântului Grigorie Teologul și ne spune că Viața sa e regăsibilă în Acta Sanctorum [AC], vol. 15, p. 366-457[8]. Am verificat în AC, informația este exactă și aici e pomenit în ziua de 9 mai. Pentru că romano-catolicii, între 1500-1969, l-au pomenit pe Sfântul Grigorie pe 9 mai. Acum îl pomenesc pe 2 ianuarie[9].

În PG 35, între col. 147-242, avem Vita Sancti Gregorii Theologi, Episcopi Constantinopolitani, ex ipsius potissimum scriptis adornata, publicată inițial în 1778, a lui Ch. Clémencet[10]. Și tot în PG 35, între col. 243-304, avem Viața scrisă de Presbiterul Grigorios, pe care a editat-o editura Herald.

viata de la Herald

Prof. Gallay, la Paris, în 1933, a publicat cartea Langue et style de Saint Grégoire de Nazianze dans sa Correspondance, pe când M. Pellegrino a publicat la Milano, în același an, La poesia di S. Gregorio Nazianzeno[11].

Cartea lui Paul Gallay pe care o discutăm acum are 6 capitole. În primul discută despre mediul, familia și anii copilăriei Sfântului Grigorie Teologul, în al doilea despre studiile sale[12], în al 3-lea despre anii săi de preoție și de episcopat, în al 4-lea despre Grigorie ca Episcop de Sasima și ca Episcop ajutător al tatălui său la Nazianzos[13], în al 5-lea despre anii petrecuți la Constantinopol[14], iar în al 6-lea despre ultimii ani ai vieții sale[15].

Locul de naștere al Sfântului Grigorie Teologul este Καρβαλη [Carvali][16], dar Gallay, ca și McGuckin, îi spune Karbala[17].

Mama Sfântului Grigorie, Sfânta Nonna, avea o forță sufletească ieșită din comun, un mare curaj în mijlocul adversității la adresa ei, avea o profundă aversiune față de minciună [mensonge], evita să spună lucruri care l-ar fi făcut pe cineva să cadă în slavă deșartă și era foarte milostivă cu cei nefericiți, mai ales cu cei apropiați ei[18].

Tatăl Sfântului Grigorie Teologul, Sfântul Grigorie de Nazianz, era un om de o cinste desăvârșită, cu obiceiuri simple și a cărui viață este exemplară[19].

Secta ipsistarionilor, în care a fost tatăl Sfântului Grigorie înainte de a fi creștin, adora un singur Dumnezeu, pe Cel Prea înalt (de unde și numele sectei)[20], respingea cultul idolatru și jertfele, dar cinstea focul și lumina. Ipsistarionii nu acceptau tăierea-împrejur, dar țineau sabatul și regulile de mâncare ale evreilor[21]. De aceea, ei nu erau nici evrei și nici păgâni, ci un compromis între cele două[22].

Însă, după ce s-a căsătorit cu Sfânta Nonna, Sfântul Grigorie, tatăl Sfântului Grigorie Teologul, a avut un vis [eut un songe] în care a cântat psalmul 121, 1: „Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: întru casa Domnului voi merge [εὐφράνθην ἐπὶ τοῖς εἰρηκόσιν μοι εἰς οἶκον κυρίου πορευσόμεθα]” [Ps. 121, 1, LXX][23]. Însă tatăl Sfântului Grigorie nu vrusese niciodată până atunci să cânte psalmii, deși soția sa îl rugase. Astfel se convertește la dreapta credință, în anul 325, pe când avea în jur de 45 de ani[24].

După 4 ani de la Botezul său, în 329, tatăl Sfântului Grigorie Teologul e hirotonit Episcop de Nazianzos. Și a fost făcut din mirean Episcop, fiind Preot doar pentru foarte scurt timp. Dar s-a dăruit cu totul episcopatului său[25].

Pentru un timp îndelungat, Sfinții Nonna și Grigorie nu au avut copii. Apoi i-au avut pe cei trei Sfinți copii ai lor: Gorgonia, Grigorios și Chesarios[26].

Sfântul Grigorie Teologul a fost dăruit lui Dumnezeu mai înainte ca să se nască[27] și el a primit de la părinții lui o educație creștină profundă[28]. Împreună cu Carterios, pedagogul său, Sfântul Grigorie a învățat să scrie, să citească, să socotească și începe să citească din Omiros [Ὅμηρος]/ Homer[29].

După care studiază limba și literatura greacă, retorica și filosofia, geometria, astronomia și medicina[30]. După instrucția științifică foarte vastă primită în vila părintească, Sfântul Grigorie Teologul studiază în Chesaria Cappadociei, dimpreună cu fratele său, cu Sfântul Chesarios[31].

Paul Gallay consideră că aici, în Chesaria Cappadociei, l-a întâlnit prima oară Sfântul Grigorie Teologul pe Sfântul Vasile cel Mare[32]. Pentru că atunci când se reîntâlnesc la Atena ei se cunoșteau deja[33]. Iar la Atena cei doi au fost inseparabili, ei având un singur acoperiș și o singură masă, sau, după cuvintele Sfântului Grigorie: ei având un singur suflet[34].

Aici, la Atena, cei doi Sfinți ai Bisericii l-au cunoscut pe viitorul împărat, pe Iulian Apostatul. În 355[35]. Și Sfântul Grigorie și-a dat seama de atunci de starea interioară a lui Iulian[36].

În drum spre Nazianzos, la întoarcerea acasă de la Atena, Sfântul Grigorie a vizitat Constantinopolul. Aici s-a întâlnit cu Sfântul Chesarios, care venea de la Alexandria pentru a-și termina studiile de medicină la Constantinopol[37]. Cei doi se întorc apoi acasă[38], lucru petrecut în 358-359, și Sfântul Grigorie decide să renunțe la lume[39].

Sfântul Chesarios se întoarce la Constantinopol, pe când Sfântul Grigorie rămâne acasă[40], ocupându-se de administrarea domeniului părintesc și ducând o viață ascetică[41]. Pentru că el a fost botezat după ce s-a întors acasă. Nu se știe însă data când a primit Botezul[42].

Autorul consideră că în anii 360-361, Sfântul Grigorie l-a vizitat pe Sfântul Vasile la Mănăstirea sa[43]. Sfântul Grigorie acceptă hirotonia întru Preot, iar contemplația și asceza devin definitorii pentru viața lui[44]. Prima sa predică ca Preot o rostește în ziua de Paști, în anul 362[45].

În 372, înainte de Paști, la Nazianzos, Sfântul Grigorie de Nazianz și Sfântul Vasile cel Mare l-au hirotonit Episcop de Sasima pe Sfântul Grigorie Teologul. După hirotonia întru Episcop el rostește Predica a 9-a[46].

El fusese Preot timp de 11 ani, adică între anii 361 și 372. Pentru că am aflat de la Părintele McGuckin că a fost hirotonit Preot de către tatăl său, la Nazianzos, în anul 361, de Nașterea Domnului, pe când avea 31 de ani. Și astfel tot la Nazianzos e hirotonit și Episcop la vârsta de 42 de ani.

Însă anul 372, anul hirotoniei sale întru Episcop, a fost plin de calamități: au murit animalele, a fost secetă și o grindină a devastat totul în Nazianz cu puțin timp înainte de a se strânge recoltele[47]. Sfântul Vasile, pe de altă parte, îl acuză pe Sfântul Grigorie că refuză să se ducă la Sasima, în eparhia pentru care îl hirotonise Episcop[48]. Dar în primăvara lui 374 adoarme tatăl Sfântului Grigorie Teologul, la vârsta de aproape 100 de ani, după ce fusese Episcop de Nazianz timp de 45 de ani[49]. Sfântul Vasile a participat la înmormântarea tatălui Sfântului Grigorie Teologul, moment în care Sfântul Grigorie predică despre tatăl său cu multă durere[50].

La Constantinopol, Sfântul Grigorie stă de la începutul anului 379 până la jumătatea lui 381[51]. Adică între 49 și 51 de ani.

Prima sa predică la Constantinopol e cea din 2 mai 379, Predica a 21-a[52]. Pe când Predica a 37-a a rostit-o înainte de 10 ianuarie 381[53].

La Sinodul al II-lea Ecumenic, printre alții, au participat și Sfinții Grigorie al Nyssei, Petru al Sevastiei, Chiril al Ierusalimului, Pelaghie al Laodiceei, Evloghie al Edesei[54].

A treia carte biografică despre Sfântul Grigorie Teologul, pe care o voi discuta în continuare, a fost scrisă de Rosemary Radford Ruether și publicată la Oxford în 1969[55]. Autoarea este teolog romano-catolic și feministă americană, născută pe 2 noiembrie 1936[56]. Și autoarea ne spune, că atunci când Sfântul Grigorie Teologul studia la Atena, sofistica era în ultima ei etapă de înflorire[57]. Iar el a numit Atena casa literelor, orașul unde a locuit și a învățat timp de 10 ani[58]. Profesorii săi de retorică din Atena au fost păgânul Himerios și creștinul Proeresios. Există și tradiția că el a studiat și cu Libanios [Λιβάνιος][59], dar nu avem mărturii despre acest lucru din opera Sfântului Grigorie[60].

Proeresios era armean și a avut mulți studenți din Asia Mică[61].

Iar Sfântul Grigorie i-a studiat îndeosebi pe Platon și pe Aristotel[62], autoarea subliniind faptul că el nu a avut o cunoaștere vie a neoplatonismului[63].

Totodată Ruether spune că el pare să nu cunoască neoplatonismul și, în mod special, pe Plotin[64]. Și aceasta e de părere că Sfântul Grigorie l-a cunoscut pe Sfântul Vasile în Chesaria Cappadociei[65].

Iar Vasile a plecat din Atena cu un an sau cu doi mai înaintea lui Grigorie și și-a început pelerinajul său la Mănăstirile din Palestina și Egipt[66].

Întors acasă, Sfântul Grigorie se botează[67], iar tatăl său îl hirotonește cu forța în 361, de praznicul Nașterii Domnului, Sfântul Grigorie socotind acest lucru un act tiranic[68].

Ultimii 5 ani de viață, Sfântul Grigorie și-i petrece în pace, la Arianzos, pe moșia sa[69].

Limba pe care el a folosit-o în scrierile sale este un amestec de limbă attică clasică, limbă greacă comună, cuvinte poetice și neologisme[70]. El a fost un eclectic în materie de limbă folosită, creându-și astfel o bogată limbă personalizată, având un real simț artistic, care nu agrea banalitățile[71].

În predicile sale, stilul său variază în mod considerabil. Când e vorba de panegirice, apar multiple elemente oratorice: exclamații, hiperbole, metafore. Însă, în predicile sale teologice, stilul e mult mai cumpătat[72].

Sfântul Grigorie a îmbinat în scrisul său referințe literare și abstracțiuni cu modul de a vorbi al Scripturii și cu metafore de diverse tipuri[73]. A pledat adesea în stilul sistemului judiciar, folosindu-se de dialectica întrebărilor și a răspunsurilor. Dialectică pe care o foloseau și stoicii și cinicii din vremea lui[74].

Argumentațiile lui sunt făcute în cadrul unei relații personale cu auditoriul său[75]. Și când venea vorba să combată pozițiile eretice, Sfântul Grigorie expunea argumentele eretice și le combătea punctual[76]. El s-a folosit și de ironie și paradox în scrierile sale[77], a construit metafore și alegorii, s-a folosit de sinecdoce și de antonomaze în explicațiile sale[78]. Sfântul Grigorie a folosit metafore și comparații din medicină[79] dar și din întrecerile sportive[80], din armată și din război[81].

El avea abilitatea de a formula imagini vii ale lumii sale, folosindu-se din plin de tipologii, imagini, întrebări, exclamații, apostrofe și prosopopee[82]. Pentru el, Sfânta Scriptură are înțeles duhovnicesc dincolo de aspectul lingvistic al cărților sale componente[83].

Din apendicele care începe în p. 178, aflăm când și-a scris Sfântul Grigorie opera. Astfel, apologia pentru fuga sa în Pont a scris-o în 362, la scurt timp după Paști. Predica despre Maccabei e din același an. Predicile 4 și 5 împotriva lui Iulian Apostatul sunt de la sfârșitul lui 363 sau din 364. Prima predică despre pace e din 364 iar cea în care tratează despre dragostea pentru cei săraci e din anul 365. Predica la înmormântarea Sfântului Chesarios, fratele său, e de la sfârșitul lui 368 sau de la începutul lui 369, iar cea de la înmormântarea Sfintei Gorgonia, sora sa, e de la scurt timp după cea a fratelui său.

Predica despre sine, când s-a reîntors din fuga sa, din anul 372, e de dinainte de Paști și de dinainte de hirotonia sa întru Episcop[84]. Tot din 372 e și predica despre Sfântul Grigorie al Nyssei. Predica a doua despre pace și a 22-a a sa e prima rostită la Constantinopol. În vara anului 379[85].

Predica despre Sfântul Atanasie cel Mare e din 2 mai 379. Cea despre Cincizecime e din 9 iunie 379. Cea despre venirea egiptenilor e din 2 sau 4 octombrie 379. Despre Teofanie a predicat pe 25 decembrie 379. Predica despre sfintele lumini e din 6 ianuarie 380. Despre Sfântul Botez a predicat pe 7 ianuarie 380. Predica despre sine, din 380, e rostită între 28 februarie și 14 iulie[86].

Cele 5 Predici teologice, adică Predicile 27-31, le-a rostit în vara sau toamna lui 380. Predica a 36-a a fost rostită la scurt timp după 27 noiembrie 380, a 37-a e de la sfârșitul lui 380 sau începutul lui 381, dar înainte de 10 ianuarie 381, pe când a 42-a, cea de rămas bun, e din iunie sau iulie 381, dar înainte de 9 iulie 381.

A 43-a predică, cea rostită întru pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, e din august sau septembrie 381 și a fost rostită în Chesaria Cappadociei, a doua la Paști sau a 45-a e din 9 aprilie 383, iar a 44-a e din 16 aprilie 383[87].

Scrisorile 1 și 2 sunt din 361, a 3-a e din 359, 4-6 sunt din 361, 7 și 8 din 362, a 9-a scrisoare e din 362/363. Scrisoarea a 10-a e din 363, a 11-a e din 362-372, scrisorile 12-19 sunt din 365, a 20-a e de la sfârșitul lui 368, scrisorile 21-24 sunt din 369, 25-27 sunt dintre anii 370-373, 29-30 sunt de la sfârșitul lui 369, 37-39 sunt din 369, a 40-a e din iunie 370.

Scrisorile 41-43 sunt din iunie-septembrie 370, a 44-a e din septembrie 370, 45-46 sunt de la sfârșitul lui septembrie 370, a 47-a e din 371/372, 48-49 sunt de la Paștiul lui 372. A 50-a scrisoare e din 372, 51-55 sunt dintre 384-390, a 57-a e dintre 372-375, 58-60 sunt dintre 372-373, a 61-a e dintre 372-375, a 62-a din 373/374, 63-66 sunt din 374, 67-69 sunt dintre 374-375, 70-71 sunt din 375, 72-74 sunt tot din 375 iar a 75-a din 378.

A 76-a scrisoare a Sfântului Grigorie Teologul e de la începutul lui 379, 77-78 sunt după Paștiul lui 379, a 79-a e din 379, a 80-a e din prima jumătate a lui 380, tot din 380 sunt și scrisorile 81-86[88]. Scrisorile 87-88 sunt de la mijlocul anului 381, 89-90 sunt din a doua parte a anului 381, 91-92 sunt de la sfârșitul anului 382. Scrisorile 93-94 sunt tot din 382, a 95-a e din a doua jumătate a anului 381, a 96-a e din 382, a 98-a e din 381-383, a 100-a e din a doua jumătate a lui 381 iar a 101-a e din vara lui 382.

Scrisorile 103-106 sunt din 382, 107-119 sunt dintre 384-390, a 120-a e de la Paștiul lui 383, 125-126 sunt scrise după ziua de 3 septembrie 383, 131-138 sunt din 382, 139-151 sunt din 383, a 152-a e de la sfârșitul lui 383. Scrisorile 153-157 sunt de la sfârșitul lui 383, 162-163 sunt din 383, 164-167 sunt din 383/384, 168-170 sunt din 383 iar a 171-a e de la sfârșitul lui 382[89].

Scrisoarea a 172-a e de la Paștiul lui 383, a 173-a e de la sfârșitul lui 383, scrisorile 174-180 sunt dintre 384-390, a 181-a e din 383, 182-185 sunt de la sfârșitul lui 383, 186-192 sunt dintre 384-390, 193-194 sunt din 384/385, 195-201 sunt dintre 384-390, a 202-a e din 387, 203-211 sunt dintre 384-390 și la fel sunt și scrisorile 213-223 și 225-226. A 227-a scrisoare e de la sfârșitul lui 382, a 231-a e dintre 384-390, iar scrisorile 233-235 și 239-242 sunt dintre 384-390[90].

Poemul despre viața sa e de la începutul lui 382. Al doilea poem despre sine însuși e dintre 382-390, iar poemele despre alții sunt dintre 384-390[91].


[1] Paul Gallay, Docteur ès Lettres, Professeur aux Facultés Catholiques de Lyon, La vie de Saint Grégoire de Nazianze, Édit. Emmanuel Vitte, Paris, 1943, 258 p.

[2] Idem, p. IX.

[3] Publicată la Leipzig, în 1839.

[4] Paul Gallay, Docteur ès Lettres, Professeur aux Facultés Catholiques de Lyon, La vie de Saint Grégoire de Nazianze, op. cit., p. X.

[5] Idem, p. XI. [6] Ibidem. [7] Ibidem. [8] Idem, p. XIII.

[9] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_of_Nazianzus.

[10] Paul Gallay, Docteur ès Lettres, Professeur aux Facultés Catholiques de Lyon, La vie de Saint Grégoire de Nazianze, op. cit., p. XIII.

[11] Idem, p. XVII. [12] Idem, p. XXI. [13] Idem, p. XXII. [14] Idem, p. XXIII. [15] Idem, p. XXIV.

[16] A se vedea: http://www.kappadokes.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=21:2011-07-06-11-34-26&catid=2:2011-07-06-11-36-28&Itemid=10.

[17] Paul Gallay, Docteur ès Lettres, Professeur aux Facultés Catholiques de Lyon, La vie de Saint Grégoire de Nazianze, op. cit., p. 17.

[18] Idem, p. 19-20. [19] Idem, p. 20. [20] Ibidem. [21] Idem, p. 21. [22] Ibidem. [23] Idem, p. 22. [24] Idem, p. 23. [25] Idem, p. 24. [26] Idem, p. 25. [27] Idem, p. 27. [28] Idem, p. 30.

[29] Idem, p. 31. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Homer.

[30] Ibidem. [31] Ibidem. [32] Idem, p. 31-32. [33] Idem, p. 32, n. 1. [34] Idem, p. 57. [35] Idem, p. 60. [36] Ibidem. [37] Idem, p. 63. [38] Ibidem. [39] Idem, p. 65. [40] Idem, p. 66. [41] Ibidem. [42] Idem, p. 67. [43] Idem, p. 70. [44] Idem, p. 72. [45] Idem, p. 73. [46] Idem, p. 113. [47] Idem, p. 122. [48] Idem, p. 123.

[49] Idem, p. 124-125. [50] Idem, p. 125. [51] Idem, p. 136. [52] Idem, p. 149. [53] Idem, p. 195. [54] Idem, p. 197.

[55] Rosemary Radford Ruether, Gregory of Nazianzus: Rhetor and Philosopher, Pub. The Clarendon Press, Oxford, 1969, 184 p.

[56] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Rosemary_Radford_Ruether.

[57] Rosemary Radford Ruether, Gregory of Nazianzus: Rhetor and Philosopher, op. cit., p. 7.

[58] Idem, p. 19.

[59] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Libanius.

[60] Rosemary Radford Ruether, Gregory of Nazianzus: Rhetor and Philosopher, op. cit., 19.

[61] Idem, p. 20. [62] Idem, p. 26. [63] Ibidem. [64] Idem, p. 26-27. [65] Idem, p. 27. [66] Idem, p. 28. [67] Idem, p. 29. [68] Idem, p. 32. [69] Idem, p. 50. [70] Idem, p. 57. [71] Idem, p. 58. [72] Idem, p. 59. [73] Idem, p. 80. [74] Ibidem. [75] Ibidem. [76] Idem, p. 81. [77] Idem, p. 82. [78] Idem, p. 86. [79] Idem, p. 88. [80] Idem, p. 89. [81] Idem, p. 92. [82] Idem, p. 94. [83] Idem, p. 103, 105. [84] Idem, p. 178. [85] Ibidem.

[86] Idem, p. 179. [87] Ibidem. [88] Ibidem. [89] Ibidem. [90] Idem, p. 180. [91] Ibidem.

4 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *