Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 18 la Faptele Apostolilor [43]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

†

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a.

***

Și Simon, zice, după ce a fost botezat, i-a urmat lui Filip (8, 13), nu de dragul credinței, ci pentru a deveni la fel (ca el)^[1].

Dar de ce ei [Apostolii] nu l-au îndreptat imediat? Erau mulțumiți cu faptul că el se osândea singur. Căci și acest lucru făcea parte din lucrarea lor învățătorească.

Dar când [Simon] n-a putut să se mai apere^[2], atunci a făcut-o pe ipocritul, după cum au făcut și vrăjitorii [de pe vremea lui Moisis], care au zis: Degetul lui Dumnezeu este acesta [Ieș. 8, 15, LXX]^[3].

Și într-adevăr, pentru a nu fi îndreptat din nou spre alte lucruri, de aceea i-a urmat lui Filip și nu s-a despărțit de el.

Deci când Apostolii care erau la Ierusalim etc. (8, 13-14). Vedeți câte lucruri aduce purtarea de grijă a lui Dumnezeu prin moartea lui Ștefan!

Dar ei, zice, când s-au coborât [în Samaria], s-au rugat pentru ei, ca să primească pe Duhul Sfânt. Căci încă nu se pogorâse peste niciunul dintre ei, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus. Atunci și-au pus mâinile peste ei și ei au primit pe Duhul Sfânt (8, 15-17).

Vedeți că nu aveau să fie făcute [toate acestea] într-un mod oarecare, ci era nevoie de o mare putere [duhovnicească] pentru a da pe Duhul Sfânt? Căci nu este același lucru să ți se dea iertarea păcatelor și să primești o asemenea putere. Ci s-au dat treptat, ca aceia să primească darul.

A fost un semn îndoit: atât dăruirea [harului] acestora, cât și nedăruirea lui către acest om [, Simon]. De aceea, așadar, acesta ar fi trebuit, dimpotrivă, să ceară primirea Duhului Sfânt, dar el, pentru că nu i-a păsat de aceasta, a cerut puterea ca să-L dea altora^[4].

Și totuși aceia nu au primit puterea de a da [harul și altora], însă acest om dorea să fie mai cinstit decât Filip, el fiind printre ucenicii lui!

Le-a adus bani etc. (8, 18-19). Ce? I-a văzut el pe alții făcând aceasta? L-a văzut pe Filip [dând sau luând bani]? Oare își imagina că ei nu știau cu ce cuget a venit la ei?

Fie banii tăi cu tine spre pierzare (8, 20), de vreme ce nu i-ai folosit așa cum trebuia să fie folosiți. Acestea nu sunt cuvinte de blestem, ci de pedeapsă. Să-ți fie ție, zice el, fiind astfel. Ca și cum cineva ar spune: să piară [banii tăi] împreună cu scopul tău [oneros].

Asemenea concepții rele ai tu despre darul lui Dumnezeu, încât ți-ai imaginat că nu este altceva decât un lucru cu totul omenesc? [Ei bine,] nu este.

De aceea și Petru bine îl numește dar [, spunându-i]: Ai cugetat că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu bani (8, 20).

Vedeți cum, în toate împrejurările, ei nu sunt legați de bani?

Căci inima ta nu este dreaptă în fața lui Dumnezeu (8, 21). Vedeți cum [Simon Magul] face toate din răutate? Însă a fi simplu^[5] era singurul lucru de care era nevoie. Căci dacă ar fi făcut aceasta cu simplitate [și nu din mândrie], și-ar fi aflat chiar mintea bucuroasă [de a lucra astfel].

Înțelegeți că a avea concepții rele despre lucrurile mari înseamnă a păcătui îndoit? În consecință, [Sfântul Petru] îi poruncește două lucruri: Pocăiește-te și roagă-te, doar ți se va ierta cugetul inimii tale (8, 22).

Vedeți că a fost un gând nelegiuit cel pe care l-a păstrat [în sufletul său]? De aceea zice: doar ți se va ierta cugetul inimii tale, pentru că știa că nu vrea să se îndrepte.

Căci te văd că ești în fierea amărăciunii și în legătura nedreptății (8, 23). Cuvinte care arată multă mânie^[6]! Însă în alt fel nu l-a pedepsit, pentru ca credința să nu fie prin forță, pentru ca să nu pară că această problemă a fost tratată fără cruțare. [Și] pentru ca el [Sfântul Petru] să aducă în discuție pocăința sau, altfel, pentru că ar fi fost de ajuns pentru îndreptare ca să îl convingă să îi fi spus ceea ce avea în inimă, să-l fi adus pe el ca să-și mărturisească însuși înfrângerea.

---

[1] Simon Magul vroia să ajungă să facă minuni numai pentru slava sa deșartă.

[2] Pentru că, încercând să-l corupă pe Sfântul Apostol Petru, el însuși și-a dat pe față adevăratele cugete.

[3] Sfântul Ioan îl aseamănă din nou pe Simon cu magii/ vrăjitorii/ descântătorii egipteni. Pentru că toți lucrau cu dracii. Și pentru că, în fața adevăratelor minuni, aveau aceeași atitudine de falsă umilință.

[4] Adică Simon nu a vrut să cumpere de la Sfântul Petru puterea de a face minuni, pentru că vedea că el dăruia acest har, ci a vrut să fie egalul Sfântului Petru. Însă a procedat astfel pentru că el credea că și Sfântul Petru e tot un impostor ca și el, care doar are mai multe puteri decât el. Pentru că, pentru el, minunile nu erau de la Dumnezeu pentru vindecarea trupească și pentru mântuirea oamenilor, ci numai pentru a se slăvi pe sine.

[5] În sensul de: lipsit de viclenie, lipsit de gânduri alambicate, de presupuneri și de socoteli omenești de tot felul.

[6] Din partea Sfântului Apostol, multă indignare.