Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 18 la Faptele Apostolilor [44]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

†

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a.

***

Căci ceea ce a zis: Rugați-vă pentru mine, e o mărturisire pe care a făcut-o în mod mincinos. Vedeți-l ce ticălos este: când a fost osândit, atunci a crezut. Când iarăși a fost osândit, atunci a devenit smerit.

Văzând minunile și semnele care se făceau (se uimea (8, 13) și a venit [după Filip]). S-a gândit că va scăpa neprins. S-a gândit că treaba era un meșteșug [vrăjitoresc]/ o șmecherie. Dar când a văzut că nu-i poate înșela pe Apostoli [atunci s-a prefăcut că se pocăiește].

Apoi se teme de mulțime și îi e frică să nege [că a cugetat cu nemernicie]. Și totuși ar fi putut să spună: N-am știut, am făcut-o din prostie. Dar el a fost îngrozit, întâi, de împrejurarea de mai înainte, fiind apoi copleșit de minuni și, în al doilea rând, de aceasta: că gândurile sale au fost dezvăluite.

De aceea pleacă departe, la Roma, crezând că Apostolul nu va ajunge curând acolo.

 Iar ei, mărturisind și propovăduind cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim (8, 25).

 Mărturisind probabil din cauza lui (Simon), pentru ca să nu mai fie înșelați, pentru ca de aici înainte să fie în liniște.

Propovăduind, zice, cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim. De ce se întorc acolo unde era stăpânirea celui rău, unde se aflau cei care erau cel mai mult înclinați ca să-i ucidă? Fac precum conducătorii de oști în război, care ocupă acea parte a câmpului de luptă care este răvășită mai mult.

 Și au propovăduit Evanghelia în multe sate ale samaritenilor (8, 25).

Vedeți-i iarăși cum nu și-au propus să vină în Samaria, ci au fost obligați de presiunea persecuției, după cum s-a întâmplat și în cazul lui Hristos. Și cum, atunci când Apostolii s-au dus acolo, au făcut-o pentru oamenii care erau acum credincioși și nu mai erau samariteni.

Deci când Apostolii, care erau la Ierusalim, au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-a trimis la ei pe Petru și pe Ioan (8, 14). I-au trimis pe ei din nou, ca să îi scape de magie/ vrăjitorie. Și, în afară de asta, (Domnul) le-a dat lor un exemplu în vremea când samaritenii au crezut [în El] (In. 4, 39)[1].

Și în multe sate ale samaritenilor, zice, au propovăduit Evanghelia (8, 25). Observați cât de pline de fapte erau chiar și călătoriile lor, cum nu făceau nimic fără un scop [sfânt].

Asemenea călătorii și noi ar trebui să facem. Și de ce vorbesc de călătorii? Mulți stăpânesc sate și pământuri și nu le acordă nicio atenție, nici nu au nicio grijă în privința acestui lucru. Băile pot fi întreținute, veniturile lor pot să crească, curțile și clădirile să se înalțe: pentru acestea trec printr-o sumă de griji și suferințe. Dar pentru sufletele lor, nu.

Când vedeți spini – răspundeți-mi! – îi tăiați, îi ardeți, îi distrugeți degrabă, pentru a vă scăpa pământul de răul care crește pe el. Și îi vedeți pe muncitorii [pământului] înșiși năpădiți de spini și nu îi tăiați și nu vă temeți de Stăpânul Însuși, Care vă va chema să dați seama?

Căci nu ar trebui fiecare credincios să clădească o Biserică, să găsească un Învățător, să lucreze împreună cu el [la mântuirea sufletului], să facă aceasta mai presus de orice alt scop, pentru ca toți să fie creștini?

Spune-mi cum se poate ca cel ce lucrează pentru tine să fie creștin, când te vede pe tine atât de nepăsător de mântuirea lui? Nu poți să faci minuni și să îl faci credincios. Dar prin mijloacele care stau în puterea ta, convinge-l: prin bunătate, prin lucruri bune, prin blândețe, prin comportare bună.

Piețele, într-adevăr, și băile oferă cel mai mult. Dar nu și Bisericile. Nu, ci mai degrabă orice altceva mai mult decât aceasta. De aceea vă rog și vă implor, vă rog stăruitor, ca pentru o favoare, da, spun aceasta ca pe o lege, ca să nu fie bunuri care să fie văzute lipsite de o Biserică.

Nu-mi spuneți: Este una aproape, este una în locurile învecinate; cheltuiala [noastră] este mare, veniturile nu prea mari. Dacă aveți ceva de cheltuit pentru săraci, chel- tuiți-i acolo: mai bine acolo decât aici.

Întreține un Învățător, întreține un Diacon și un trup preoțesc întreg. Ca pe o mireasă sau ca pe o soție pe care o iei sau ca pe o fiică pe care o dai în căsătorie, astfel să te comporți pe lângă Biserică: să-i dai o zestre. Astfel vor fi bunurile tale binecuvântate.

Căci ce nu va fi acolo, dintre toate, care să nu fie bun? E puțin lucru, spune-mi, ca jgheabul tău să fie binecuvântat, puțin lucru, spune-mi, ca dintre roadele tale, Dumnezeu să fie primul care să guste și ca primele roade să fie acolo, cu El?

---

[1] După discuția cu Sfânta Fotini samariteanca.